Influența activității lui Eusebie și Gheorghe Mandicevschi asupra dezvoltării educației muzicale și culturii în Bucovina

După răpirea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, aici încă multi ani s-au păstrat tradițiile și obiceiurile moldovenești, în pofida încercărilor Vienei și ale Lvovului de a le șterge din memoria colectivă. În prima jumătate a secolului al XIX-lea a fost destul de puternică influența polonă în Bucovina, venită mai ales din Galiția. A urmat politica de germanizare dirijată de Viena. Nimeni nu poate să spună că au fost timpuri ușoare, nimeni, însă, nu va afirma vreodată că românii bucovineni în acești 143 de ani de dominație austriacă n-ar fi purtat un război intelectual neîncetat, un război priceput și câteodată aducător de frumoasă izbândă în cadrul posibilităților delimitate de situația politică a ținutului. Muzica a jucat un rol distinct în aceste frământări. Au trecut multe decenii după fatalul an 1775, până ce Apusul a putut să modifice viața muzicală din Bucovina. Această influență a continuat până la prima jumătate a secolului al XX - lea, dar n-a schimbat prea mult: doina, bocetul, colinda sunt aceleași sau aproape aceleași precum în vremurile vechi. La fel și în orașe, muzica tradițională moldovenească s-a dovedit a fi foarte rezistentă. Suceava a fost primul centru muzical al Bucovinei. De aici porneau lăutari vestiți ca Moș Niculai Picu (1789 - 1864) sau Grigore Vindereu (1830 - 1888), care erau ajutați de vreo 10 - 12 bărbați, cutreierau toată Bucovina și zonele de frontieră ale Moldovei. Nunțile mari boierești și preoțești fără de acești lăutari nu se petreceau. Abia după 1840, de la Viena au venit profesori de muzică, aduși la Seminarul Teologic din Cernăuți de episcopii ortodocși pentru cântarea corală. Ei, fiind cu totul străini de muzica românească și cea bisericească ortodoxă, n-au constituit un rol decisiv în formarea gustului muzical bucovinean.

A trebuit să se ridice pământeni care să împace aceste două lumi. Cel dintâi a fost Karol Mikuli (1820 - 1897), un armean bucovinean, descendent din armenii „orientali” (moldoveni), în bună parte românizați (spre deosebire de armenii „catolici” (galițieni), majoritatea polonizați, care se ridicase la o înălțime respectabilă în arta compoziției muzicale. Mai târziu personalități precum preotul Isidor Vorobchievici, autorul primului manual românesc de armonie muzicală publicat la 1869, preotul Samuil Andrievici (ulterior mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici), autorul unui volum de muzică bisericească (Psaltichia bisericească, 1879), Alecu Petrino, Ștefan Nosievici, Constantin Buchenthal, Adalbert Hrimaly ș.a. s-au dedicat muzicii românești. Marea generație românească de la 1848, care publicase ziarul „Bucovina” (1848 - 1850) și editase „Foaia Sațietății” (1865 - 1869), a trebuit să închine steagul în fața sorții nemiloase, hărăzită tuturor pământenilor. Pe cei mai mulți dintre ei ni i-a răpit deceniul 1870 - 1880. Astfel ne părăsesc: Aron Pumnul în 1866, Alexandru Hurmazaki în 1871, Eudoxiu Hurmuzaki în 1874, Dimitrie Petrino în 1878 și Gheorghe Hurmuzaki în 1882. Totodată, în aceste vremuri de grele încercări și descurajare, intervine o artă care cu armele ei pașnice animează, încurajează și câștigă noi victorii românești. Este vorba de cele mari trei talente, sau reprezentanți ai marii triade de muzicieni români din Bucovina: Ciprian Porumbescu, născut în 1854, Eusebie Mandicevschi, născut în 1857, Tudor cav. de Flondor, născut în 1862.

În acest articol este prezentat cadrul muzical-cultural și al lui Eusebie și Georghe Mandicevschi.

Eusebie Mandicevschi s-a născut la 17 august 1857 în oraşul Cernăuţi. El este cel mai reprezentativ membru al familiei Mandicevschi, afirmându-se ca o mare personalitate a muzicii româneşti şi universale. Eusebie Mandicevschi şi-a desfăşurat activitatea muzicală ca muzicolog, armonizator de cântece populare şi a compus cântece religioase. 

Eusebie a fost cel mai mare fiu din familia preotului Vasile Mandicevschi (1824 - 1896) și a fost numit în cinstea unchiului său pe linia mamei, Eusebie Popovici.

Eusebie Mandicevschi, copil fiind, a pătruns în tainele armoniei muzicale, cu ajutorul bunului său părinte, dar și sub îndrumarea  unchiul său Eusebie Popovici.

Urmează studiile liceale la Cernăuți între anii 1867 - 1875. Pasiunea pentru muzică i-a fost insuflată de către Isidor Vorobchevici (1836 - 1903) care, de fapt, a dezvoltat talentul lui în timpul studiilor la Gimnaziul din Cernăuți. În paralel, el a frecventat Școala de Muzică a Societății Filarmonice, unde l-a avut ca îndrumător pe Heinrich Josef Vincent (1819 - 1901), compozitor şi profesor de muzică.

Faptul că Eusebie Mandicevschi era un elev silitor, având o înclinație deosebită spre muzică, îl confirmă demersul administrației ținutale a Bucovinei, făcut la 5 mai 1874, pe lângă ministerul austriac al învățământului, cultelor și artelor, privind acordarea unei burse special tânărului muzician. La 30 iunie, același an, direcția gimnaziului, rugă administrația ținutală să-l acorde lui Eusebia Mandicevschi, ajutor în vederea continuării studiilor, fiindcă el „nu e numai un elev stăruitor și serios”, ci, conform părerii unanime a specialiștilor, „capacității sale muzicale sunt recunoscute pe larg și ar fi foarte de dorit ca acest tânăr talent să aibă posibilitatea de a-și continua învățătura sub îndrumarea unor muzicieni remarcabili”.

La 21 iunie 1874, același lucru îl cere de la administrația ținutală și administrația județului Cernăuți. În cerere, era arătat că Eusebie Mandicevschi își vizita rar părinții, că el locuia la Cernăuți la gardă la unchiul său Constantin Popovici, și învăța la gimnaziul din localitate, că pretendentul la o bursă specială s-a făcut cunoscut în Bucovina, prin cântările bisericești compuse de el.

În 1874, Eusebie Mandicevshi, era elev în clasa a șaptea de gimnaziul. Și profesorul său de muzică, Vincent, la 29 iunie, se adresează acelui organ administrativ în privința obținerii unei burse de studii pentru tânărul compozitor, care cunoștea bazele muzicii, cânta la vioară, era un pianist și vocalist excepțional.

Abia la 8 februarie, ministerul austriac al învățământului, cultelor și artelor a hotărât, să-i acorde lui Eusebie Mandicevschi, o bursă anuală de 400 guldeni. Ministrul atrăgea atenția administrației ținutale că această sumă să fie plătită din visteria ducatului Bucovinei și că Eusebie Mandicevschi era dator să facă dări de seamă anuale, pentru minister, privind modul în care și-a cheltuit bani.

    După susținerea bacalaureatului, se înscrie în 1875 la Universitatea din Viena. În perioada dintre anii 1875 - 1880 a studiat germanistica, istoria muzicii și estetica muzicală pe care le-a studiat cu Eduard Hanslick, și-a perfecționat stilul componistic cu profesori Gustav Nottebohm și Robert Fuchs, remarcându-se ca dirijor al corurilor Wiener Sing Akademie, Faber Chor, Miksch Chor, Hombostel Chor, Kapelwieser Chor, al corului de femei din Viena, dar și al orchestrei Gesellschaft der Musikfreunde din Viena, unde a funcționat în paralel ca arhivar și bibliotecar musical.

           Dar atracția pentru muzică se dovedește a fi mai puternică, determinându-l să se dedice în întregime muzicologiei. Beneficiază de îndrumarea unor profesori vestiți precum Eduard Hanslick (istoria muzicii și artelor), Martin Gustav Nottebom (compoziția, contrapunct și fugă) și Robert Fuchs (muzicologie). Din cauza situației financiare dificile, Eusebie a trebuit să-şi câștige traiul dând lecții particulare de muzică în familiile vieneze înstărite.

Deja în 1879, Eusebiu a devenit maestru de cor la Școala de Artă Vocală a Conservatorului din Viena. În 1880 Eusebie Mandicevschi ia o mică pauză de la universitate pentru a îndeplini serviciul militar în regimentul Nr. 41 infanterie „Arhiducele Eugen” din Cernăuți, a participat la compania din Bosnia. . În același an, s-a întâlnit cu compozitorul german Johannes Brahms (în casa industriașului Arthur Faber), care a marcat începutul prieteniei lor îndelungate. Brahms a jucat un rol important în cariera lui muzicală, apreciind compozițiile tânărului bucovinean. Brahms l-a sprijinit pe tânărul său coleg, făcându-l secretar și, în cele din urmă, managerul moștenirii sale muzicale.

Pe parcursul anilor, el a educat o întreagă pleiadă de compozitori, muzicieni și pedagogi, având studenți din toată colțurile lumii. El a fost de-o vorbă, îndrumătorul românilor bucovineni A. Forgaci, C. Șandru, I. Verenca, A. Zavulovici, Gh. Mandicevschi, C. Porumbescu, al românilor din vechiul regat, I. Scărlătescu și M. Negrea și mulți alți compozitori de diferite origine. Toți au devenit mari compozitori și dirijori de coruri.

      De exemplul: Alexandru Zavulovici (1889 – 1976), a dirijat corul Societății „Armonia”. A lui e toată faima corului mitropolitan de la Cernauți (1922 - 1940). Datorită robustei lui energii sunt concertele jubilare cu cari acest cor a purtat, apoi de curând șuvoi de cântare românească prin cele centre Bucovinei (Suceava, Cosmeni, Storojineț). Alexandru Zavulovici a fost absolvent al Conservatorului din Cernăuți  și la curs special de la Academia de muzică din Viena (Noe. 1921 – Mar. 1922), unde la avut pe profesorul: Eusebie Mandicevschi la armonia, contrapunct și muzicologie.

Savantul Eusebie Mandicevschi, s-a remarcat, în primul rând, ca teoretician al muzicii. El a scris un șir de lucrări științifice despre clasicii muzicii universale ca Haydn, Brahms, Schubert, a editat operele lui Beethoven, Mozart, Bach, a prezentat biografiile lui Brahms și Bruckner. Lui Eusebie Mandicevschi, îi aparțin prelucrările muzicale ale multor cântece populare românești, germane, maghiare și italiene. A scris muzică pe textele poeților români, V. Alecsandri, M. Eminescu, G. Cosbuc, A. Vlahuță, pe cele ale poeților Klopstok (austriac) și Heine (german).

    Despre unele aspecte ale vieții bucovinenilor din Viena găsim informații în periodicele vremii. Iată ce relatează, de exemplu, un foileton al ziarului „Czernowitzer Zeitung” din 12 aprilie 1885 sub titlul „O colonie muzicală bucovineană în Viena”, semnat de un „Ein Bukowinaer”: „…se amintește de Iulia Salter – cântăreață, Eusebie Mandicevschi – compozitor, Ludwig Rottenber – violonist", toți bucovineni, și de «Rumänische Lieder» («Cântece românești») ale lui Mandicevschi care apăruseră la Rebay și Robischek în Viena.

    În 1887 Eusebiu Mandicevschi a fost numit în funcția de arhivist al Societății Prietenii Muzicii, care zeci de ani a fost în centru vieții muzicale din Europa, unde a predat istoria muzicii, vocalul și teoria instrumentelor muzicale. În această perioadă a trebuit să aibă nu numai abilități deosebite, dar, de asemenea, un succes considerabil, ca după câțiva ani să devină profesor la Conservatorul din Viena din 1896, concomitent a fost și șef al Catedrei de Istorie a Muzicii.

După ce a publicat operele complete ale lui Joseph Haydn și o ediție de 42 de volume a lui Schubert, în 1897 Eusebiu va obține titlul de doctor la Universitatea din Leipzig. În același timp, Mitropolia Dunării îi atribuie statutul de cetățean de onoare al orașului Viena. Pe parcursul activității sale, Eusebie Mandicevschi a scris multe lucrări bibliografice și articole științifice despre teoria muzicii, precum și cercetări despre lucrările compozitorilor clasici: Bach, Mozart şi Beethoven. După moartea lui Brahms, în anul 1897, Eusebie editează o colecție completă a operelor compozitorului german, care va rămâne o amintire minunată despre activitatea pedagogului și prietenului său. 

În Bucovina compozițiile sale muzicale se bucurau de un mare succes și popularitate. Cantata În Ţara Fagilor a fost apreciată de cernăuţeni. În anul 1902, această piesă a fost dirijată de trei ori de compozitor. Piesele sale erau incluse în repertoriul multor societăți muzicale bucovinene.

Eusebie a fost și membru al societății studenților români din Viena „România Jună”. El niciodată nu a rupt relațiile cu Bucovina, a continuat să întrețină legături cu cercurile muzicale din Cernăuți și după Unirea Bucovinei cu Vechiul Regat.

        Din presa cernăuțeană aflăm foarte multe informații despre manifestările organizate de societățile muzicale din Cernăuți. Nici una nu se desfășura fără ca să fie interpretată vreo compoziție muzicală alcătuită de Eusebie Mandicevschi. Ziarul cernăuţean „Apărarea Naţională” în anul 1906 a publicat anunțuri despre sărbătoririle primului jubileu de 25 de ani de existență al Societății „Armonia”, marcat la Cernăuţi pe 25, 26 și 27 noiembrie. Cu acest prilej au avut loc mari manifestări organizate de membrii soсietății, unde a fost interpretată o liturghie nouă, apoi un concert festiv și o serată de dans.

     Din anunțurile publicate în ziare aflăm despre programul de pregătire al jubileului „Armoniei” pentru fiecare zi, despre persoanele care au participat şi au prezentat cântece bisericești, piese și poezii. Printre participanți erau şi membrii familiei Mandicevschi: Gheorghe, Eusebie, Ecaterina şi Constantin. În a doua zi de sărbătorire, pe 26 noiembrie, a avut loc concertul festiv în sala Filarmonicii, la ora 19.30, sub conducerea dirijorului, profesorului Anton Köller. Concertul a fost alcătuit din mai multe părți. În partea a 4-a s-a realizat un recital de cântece populare românești aranjat pentru un cuartet de coarde de Adalbert Hrimaly, interpretat de domnii Adalbert Hrimaly (violina I), Corneliu Tarnovieţchi (violina II), George Mandicevschi (viola) şi dr. baron cavaler de Duzinkiewicz (violoncel). Prezentat pentru prima dată publicului, cuartetul a adunat aplauze frenetice prin interpretarea plină de măiestrie a variațiunilor unui cântec popular aranjat de Hrimaly. În partea a 12-a, a avut loc interpretarea uverturii compusă de dr. Eusebie Mandicevschi pentru un cuartet de coarde şi două piane în 4 mâini şi interpretată cu măiestrie de doamnele Eugenia Halarevici şi Eufrosina Vorobchievici (pianul I), de doamnele Ecaterina Mandicevschi şi Veronica Ţurcan-Mandicevschi (pianul II) şi de domnii Adalbert Hrimaly (viola I), Corneliu Tarnovieţchi (viola II ) Gheorghe Mandicevschi (viola), şi dr. baron cavaler de Duzinkiewicz (violoncel).

În satele din Bucovina unde erau colective de coruri se interpreta opera lui Eusebie Mandicesvn. De exemplu în 1906 – 1907 arcașii din satul Volaca pe Derelui redeșteptau cântece de Eusebiu Mandicevschi. Anume învățătorul Dumitru Sfeclă din Voloca pe Derelui a pus bazele mișcării culturale în sat. Activitatea și-a desfășurat-o în cadrul societății „Arcașul”. Membrii societății Arcășești erau feciori și tineri gospodari din sat. Uniforma lor era costumul național și pe piept purtau o eșarfă cu tricolorul românesc. Unii aveau și brâie țesute în trei culori, cu care se încingeau. Înzestrat cu cunoștințe muzicale, învățătorul Dumitru Sfeclă a organizat un cor arcănesc din tineri săteni, pe care, i-a învățat la început să cânte o liturghie de Isidor Vorobchievici. Cu acest cor el dădea răspunsurile la Sfânta slujbă din biserică, în zilele de duminică și alte sărbători religioase. Dar acest cor n-a interpretat numai cântece bisericești. Dumitru Sfeclă i-a mai învățat pe voloceni cântece populare și patriotice.

De reținut că până în anul 1918, toate compunerile lui de muzică corală românească (laică și religioasă) s-au tipărit, ori au fost difuzate de diferite ansambluri corale și coruri bisericești din Bucovina, sub numele de Eusebie Mandicevschi.

    Talentul lui Eusebie Mandicevschi a fost apreciat de compozitori renumiți ca Piotr Ceaikovski, Anton Rubinstein, Franz Liszt şi alți muzicieni de prestigiu. Productivă a fost colaborarea cu Alexandru Voevidca, cunoscutul folclorist bucovinean (1862 - 1931). Eusebie Mandicevchi a armonizat operele lui Voevidca, find uimit de revelația ce i s-a înfățișat. El a adaptat 200 de cântece populare românești pentru voce și pian.

        În 1920 a fost înființată „Societatea Compozitorilor Români”. Din mărturia lui Marțian Negrea din 1957, anume că prin anii 1924 – 1925, împreună cu alți compozitori ardeleni a propus ca bucovineanul Eusebie Mandicevschi din Viena să fie primit membru al Societatea Compozitorilot Români. Marțian Negrea ne-a spus că Eusebie Mandecvschi a devenit membru, ca și Stan Golestan și alții.

Eusebie Mandicevschi moare la 18 iulie 1929 în suburbia orașului Viena, Sulz, și acolo este înmormântat. El a demonstrat o vastă contribuție în dezvoltarea artei muzicale nu numai a Bucovinei, dar şi a întregii romanități. În anul 1929 ziarul londonez „Times”, apreciind activitatea științifica a teoreticianului Eusebiue Mandicevschi, mențină: ,,În Anglia, în domeniul muzicologiei nu există un nume similar”, iar ziarul austriac „Wiener Tageblatt” l-a numit pe Eusebie ,,Enciclopedie muzicală vie”.

Este important de menționăm că prima comemorare a marelui compozitor a avut loc la Cernăuți în anul 1937.

         Pe data de 13 Februarie 1933, la Cernăuți avut loc două mari concerte, cari au avut loc în Teatrul Național din Cernăuți. Noi om vorbi de primul concert, unde a fost prezentat o piesă a lui Eusebie Mandicevschi În amurg Sub bagheta d-lui elevul său prof. Aexandru Zavulovici, și cu orchestra Regimentului 3 Graniceri, corul Armonia (aliat cu distinse elemente sofistice: Octavia Lupu – Morariu, Elisa Manug – Tabacu, Natalia Chelner, Gh. Spânu și D. Straroșciu) a intepretat alături de câteva coruri mărunte piesele de anvergură L. Domide, Îmșirăte Mărgprite, E. Caudella, Pohod na Sibir și S. Nicolescu, Tropotita iar ansamblul Elisa Manug – Tabacaru, Octavia Lupu – Morariu, Hedvig Halițchi, Dr. V. Weywara și președintele societății Armoniei, ne-a dat primul audiție Cernăuțeană a piesei lui Eusebie Mandicevschi.

        Din punct de vedere al stilului componistic, Eusebie Mandicevschi a fost influențat de creația clasică și romantică deopotrivă, în ceea ce privește muzica corală, scrisă în majoritate pe versuri populare sau pe versuri ale poeților români. Madrigalele compuse de el au o individualizare pregnantă a vocilor, o inventivitate melodică. A fost autor de muzică de teatru, putând menționa aici vodevilul “Junețe și bătrânețe”, dar și opereta pentru copii “Un bal mascat în noaptea Sfântului Nicolae”. Printre creațiile sale se numără muzica vocal-simfonică, de notorietate fiind cantatele dedicate soliștilor, corului și orchestrei. În domeniul muzicii corale, a semnat 12 liturghii, muzica vocală aducând în prim plan cântece populare românești culese de Alexandru Voevidca, armonizate pentru voce și pian, compuse în diferite tonalități și pentru diverse formații corale.

Compozitori renumiți, precum Piotr Ceaikovski, Anton Rubinstein, Franz Liszt, l-au apreciat pe Eusebie Mandicevschi, compozitor ce a contribuit la dezvoltarea artei muzicale din epoca sa, fiind punct de reper pentru generațiile viitoare de muzicieni români.

Opere alese, ediție îngrijită de Liviu Rusu cuprinde: Aia-baia; Surioare; Cum te cheamă?; Doi la oi; Baba și fata; Baba și moșneagul; Nani, nani; Sfânta muncă, cor pentru voci egale, cu acompaniament de pian, versuri de Alexandru Vlahuță; Cântec de leagăn, cor pentru trei voci egale, cu acompaniament de pian, versuri de St. O. Iosif; Ruga; Pădurea doarme; Colinde; Valurile, vânturile, cor pentru două voci egale, cu acompaniament de pian, versuri de Mihai Eminescu; Revedere, cor pentru patru voci egale, cu acompaniament de pian, versuri de Mihai Eminescu; Noapte bună; Rugăciune; Cântul moldovenilor de tătari răniți; Plângi mireasă; Vin' fetițo, vin'; Frunză verde de măr dulce; Măi bădiță, măi; De-ar fi mândra; Foaie verde merișoru; Pe sub lună, pe sub stele; Sârbul și sârboaica; Vâlcule, vâlcuțule; Of, a mea fetiță; Ce mai avere, măi; Of și iarăși of; Doina orbului;Hora, cor mixt, versuri după Vasile Alecsandri; Răspunsurile mari; Pre tine te lăudăm; Tatăl nostru; Aleluia; Axion; Lăudați pre Domnul; Heruvic; Să se umple gurile noastre; Lăcrămioare, cor mixt, versuri de Vasile Alecsandri; Cântec ostășesc, cor mixt, versuri de Vasile Alecsandri; El R'baa, cor mixt, versuri de Vasile Alecsandri).

Listă de lucrări:

Muzică vocal-simfonică:

Die Gewaltder Harmonie (1887), cantată pentru soliști, cor și orchestră

Im Buchenland, cantată pentru soliști, cor și orchestră.

Muzică de cameră, instrumentală și vocală:

30 de variațiuni pe o temă de Händel, pentru pian, op.5 (1883).

10 variațiuni pe o temă de Händel, pentru pian, sol minor, op.6 (1884).

28 de cântece populare vechi românești, prelucrate pentru pian, Viena, Ed. Deutsche Kunstund Musikzeitung.

Două lieduri cu pian și instrumente cu coarde, op.3 (1881).

18 lieduri românești, pentru voce și pian, op.7 (1884), versuri de Vasile Alecsandri.

52 cântece populare românești (1922), culese de Alexadru Voevidca, armonizate pentru voce și pian.

80 cântece populare românești (1924), culese de Alexandru Vovidca, armonizate pentru voce și pian.

68 cântece populare românești (1924), culese de Alexandru Vovidca, armonizate pentru voce și pian.

Muzică corală:

Opt coruri bărbătești, op.4 (1882)

13 coruri mixte a cappella, op.8 (1885)

Liturghia nr.1, în game vechi bisericești, pentru cor mixt la 4-5 voci (1880)

Liturghia nr.2, în fa major, pentru cor bărbătesc (1892)

Liturghia nr.3, în fa major, pentru cor mixt (1894)

Cântări liturgice ușoare pentru voci bărbătești destinate pentru bisericile rurale (1894)

Liturghia nr.4, în re major, pentru cor mixt (1897)

Liturghia nr.5, în mi bemol major, pentru cor bărbătesc la patru voci (1897)

Liturghia nr.6, în si minor, pentru cor bărbătesc la trei voci (1897)

Liturghia nr.7, în mi major, pentru cor mixt la patru voci (1899)

Liturghia nr.8, în fa minor, pentru corbărbătesc la patru voci.

Liturghia nr.9, în mi minor, pentru două coruri, pe trei voci egale (1909)

Liturghia nr.10, însi minor, pentru cor mixt la patru voci (1909)

Liturghia nr.11, în la minor, pentru cor mixt la cinci voci (1909)

Liturghia nr.12, în la bemol major, pentru trei voci egale, text grecesc (1913)

                                               Gheorghe Mandicevschi

Gheorghe Mandicevschi s-a născut la 8 noiembrie 1870 în satul Molodia (astăzi raionul Hliboca, regiunea Cernăuţi) şi a murit la 23 martie 1907, în orașul Cernăuți. A fost compozitor, dirijor, profesor de muzică bisericească. Cel dintâi mediu artistic i l-a oferit casa părintească, unde, cu toate greutățile materiale ale numeroasei familii, se găsea şi prilejul de a audia o muzică aleasă, căci fiicele şi fiii părintelui Vasile Mandicevschi erau toți înzestrați cu un deosebit talent musical.

Terminând cursurile primare 1890 - 1895, urmează studiile secundare 1895 – 1899 unde aptitudinile sale muzicale remarcabile îi sunt apreciate de profesorul de muzică Isidor Vorobchieci care l-a încurajat şi l-a îndrumat în mod deosebit. Înscriindu-se la Facultatea de Teologie din Cernăuți, se bucură de sfaturile aceluiași profesor, obținând în anul 1895 o bursă de studii din partea Mitropoliei Bucovinei. Pleacă la Viena, un sub supravegherea fratelui său, Eusebie, Gheorghe Mandicevschi, a studiat la Universitatea de Muzică şi Arte Clasice din Viena contrapunctul, armonia şi compoziția.

În anul 1900 s-a întors în Bucovina unde a devenit profesor titular de muzică la Seminarul Clerical, la Școala de Cântăreți Bisericești şi la Liceul Ortodox de Fete, Între anii 1900 - 1907 a fost dirijorul corului Societății „Armonia”.

La 15 iulie 1904, cu prilejul comemorării a 400 de ani de la moartea marelui voievod Ștefan cel Mare, profesorul Gheorghe Mandicevschi a participat cu corul „Armonia” la serviciul divin de la Mănăstirea Putna, cu Liturghia sa festivă în re-major, compusă pentru cor mixt în 4-8 voci. La serbarea comemorativă care a urmat, Gheorghe Mandicevschi a dirijat, în entuziasmul Românimii adunată cu acel prilej, lucrarea Altarul Mănăstirii Putna de Ciprian Porumbacu şi piesa corală Mănăstirea Putna de Isidor Vorobchievici.

Presa cernăuţeană „Apărarea Națională” în anul 1906 a publicat anunțurile în legătură cu primul jubileu de 25 de ani ai „Armoniei”, marcat la Cernăuți pe 25, 26 și 27 noiembrie. Despre asestă manifestare să vorbit mai sus.

De-a lungul timpului familia Mandicevschi a jucat un rol activ în activitatea societății „Armonia”. Împreună cu frații săi, Gheorghe Mandicevschi a format un adevărat cvartet de coarde, renumit în Cernăuți acelor ani. Majoritatea lucrărilor sale s-au răspândit prin interpretarea corului Societății „Armonia” și mai cu seamă de corul Societății „Academia Ortodoxă”, care a fost creată în anul 1889 de către Silvestru Morariu Andrievici pentru studenţii de la Facultatea de Teologie, numită Societatea Literară a Studenților „Academia Ortodoxă” unde Gheorghe Mandicevschi a fost membru. În anul 1906, la 20 ianuarie, la Rădăuţi a avut loc ședința Societății „Academia Ortodoxă”, la care a participat şi Gheorghe Mandicevschi cu o prezentare a superbului cântec Frumoase Floricele. Pentru această societate, compozitorul Gheorghe Mandicevschi a scris şi deviza „Uniți să fim în cugete, uniți să fim în cântece, uniți în Dumnezeu”. Printre acestea se numără un curs de contrapunct, în patru volume, scris în colaborare cu fratele său Eusebie, precum şi studiul Muzica la Evrei până la venirea Mântuitorului nostru Iisus Christos, publicată în revista „Candela” din anul 1893 (p. 74-79, 140-146). Gh. Mandicevschi a compus muzica pentru piesele lui Vasile Alecsandri, Piatra din casa, pentru cvartetul de coarde. El a scris o serie de lucrări corale, vocale şi pentru pian, precum şi cântece bisericești, variațiuni pe tema unui cântec popular german; muzica corală: Stele, cor bărbătesc; Nu mai plâng, pentru cor bărbătesc; răspunsuri religioase pentru cor bărbătesc; M-am pogorât din cer, pentru cor mixt în 6 voci; Cântările corale pentru Liturghia Sf. Ioan Chrisostom, pentru cor mixt; Imnurile Sf. Liturghii pentru cor bărbătesc; Oratoriu pentru Vinerea Mare, pentru cor bărbătesc; Axion la Botezul Domnului, pentru cor bărbătesc; Din Psalmul 8, pentru cor bărbătesc; Din Psalmii 64 şi 65, pentru cor bărbătesc; din Psalmul 128, pentru cor mixt; din Psalmul 133, pentru cor mixt; din Psalmul 150, pentru cor bărbătesc, text slavon; Cântece funebrale, pentru cor mixt; Seara-i tristă, pentru cor bărbătesc;Valul lui Traian, pentru cor bărbătesc; Noapte bună, pentru cor bărbătesc; Liniştea, pentru cor bărbătesc; O seară, pentru cor bărbătesc; Visuri, pentru cor mixt; Cântecul captivului, pentru cor mixt; Viorica, pentru cor mixt; Cântec de mai, pentru cor mixt; Întrebarea, pentru cor mixt; Cântec de toamnă, pentru cor mixt; O, rămâi, pentru cor mixt; muzică vocală: Veghind, tot plâng, voce şi pian, precum şi studii de muzicologie şi didactice.

Cu toate că a avut o viaţă scurtă, Gheorghe Mandicevschi a adus o contribuţie considerabilă la dezvoltarea artei muzicale româneşti. Lucrările lui desăvârşite vor dăinui peste ani

În toți anii de existență a societății „Armonia”, familia Mandicevschi a jucat un rol activ în activitatea ei. Împreună cu fratele său, Gheorghe Mandicevschi a format un adevărat cvartet de coarde, renumit în Cernăuți acelor ani.

_______________

Vladimir Acatrini s-a născut în 1988 în satul Bahrineşti, regiunea Cernăuți. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității din Cernăuți. În prezent este bibliotecar la Biblioteca Universității din Cernăuți, Secția de Cultură și Educație. Colaborează cu biblioteca de carte românească din Cernăuți „Glasul Bucovinei”. Președinte al Societății Bibliotecarilor Bucovineni (Cernăuți) și Președintele filialei creștine ASCIOR – Bucovina; Doctorand la Academia Națională de Științe Pedagogice din Kiev