ECATERINA MANDICEVSCHI - O ACTIVISTĂ A MIȘCĂRII MUZICALE DIN BUCOVINA.

Din cele mai vechi timpuri, Bucovina era slăvită prin familii de intelectuali, care creau reuniuni culturale. Prin intermediul acestor reuniuni se organizau serate muzicale, reprezentări teatrale. Un loc deosebit în activitatea acestor reuniuni culturale ocupa familia Mandicevschi. Sunt bine cunoscuți Eusebie și Gheorghe Mandicevschi – renumiți compozitori, Constantin Mandicevschi – profesor de istorie, director de liceu, director al Bibliotecii Universității din Cernăuți, compozitor, autorul renumitului ,,imn al
Țării Fagilor” – „Cântă cucu-n Bucovina”, Erast Mandicevschi – jurist, funcționar superior la Tribunalul din Viena și apoi la București. În acest articol vom vorbi despre sora fraților Mandicevschi – Ecaterina, care, din păcate, a fost dată uitării. Ea a activat ca traducătoare și pedagog de muzică.

                                                      Constantin Mandicevschi.

Ecaterina Mandicevschi s-a născut în anul 1865 în satul Băhrinești, actualmente raionul Hliboca, în familia preotului Vasile Mandicevschi și a soției sale Veronica Popovici, care era o mare amatoare de muzică și o bună pianistă, fiica profesorului de la Institutul Teologic din Cernăuți, Constantin Popovici. Locul studiilor primare nu sunt cunoscute. Se știe că a urmat Facultatea de Teologie din Cernăuți, unde a fost îndrumată în domeniul muzicii de profesorul Isidor Vorobchievici.

                                                           Vasile și Veronica Mandicevschi

După absolvirea Facultății a predat teoria muzicală la Liceul Ortodox de fete „Elena Doamna” din Cernăuți. În jurnalul „Schematismus der Bucovinaer gr.-or. Archiepiscopal – Diöcese” (Anuar ortodox bisericesc), găsim că între anii 1908-1912 Ecaterina a lucrat în calitate de asistent de profesor, iar din anii 1912-1914 – profesoară de cânt, apoi dirijor de cor, promovând creația muzicală a lui Eusebie Mandicevschi. Datorită talentului muzical şi organizatoric, Ecaterina Mandicevschi a creat un cor ale elevelor școlii, care a susținut concerte de mare amploare. În anul 1911, la 15, 16, 23 iunie la Catedrala din Cernăuți corul liceului a interpretat Liturghia Mi-mi-nor de Eusebie Mandicevschi.

                                                   Biserica veche din satul Băhrinești.

Din amintirile contemporanilor aflăm, că Ecaterina Mandicevschi era o femeie cu o cultură muzicală aleasă, s-a dăruit cu un devotament desăvârșit liceului și muzicii. În „Anuar” găsim, că toată perioada de activitate a ei la liceu între anii 1907-1934 a însemnat pentru această instituție de învățământ o adevărată epocă de înflorire muzicală, al cărei prestigiu doamna Mandicevschi prin sârguința sa l-a ridicat la un nivel înalt.

                                                     Liceul ort. de fete. - Gimnaziul Nr.4 - 2017

Ecaterina Mandicevschi a fost nu numai o minunată profesoară de muzică, după cum afirmau inspectorii care au asistat la lecțiile ei, dar a știut, cu un rar tact pedagogic, să inspire dragostea pentru această artă elevelor liceului. În mod absolut dezinteresat material, gratuit, a altoit dragostea de pian elevelor liceului, atât în incinta instituției de învățământ, cât și în mod privat la ea acasă. A condus Corul orfanelor de război. A pus baza bibliotecii muzicale a liceului, donând lucrări muzicale proprii, lucrări ale corurilor organizate de ea, cât și compozițiile fraților ei, compozitori cu renume. Toate aceste lucrări au fost compuse cu diferite ocazii pentru liceu după textele trimise de ea. Ecaterina era în contact continuu cu fratele său Eusebie. În ziarul „Bucovina Nouă” ( „Nova Bukovyna”) din 25 februarie 1913 a fost publicată o informație despre aceea că la 22 februarie 1913, în incinta Liceului Ortodox Feminin din Cernăuți, Ecaterina Mandicevschi și fratele său Eusebie au organizat o sărbătoare în cinstea lui Iuri Fedkovyci.

                                                             Eusebie Mandicevschi.

Meritul doamnei Mandicevschi constă în aceea, că a știut să dezvolte la elevele sale și pasiunea pentru muzica clasică. În anul 1925 a avut loc primul mare concert dat de corul liceului sub conducerea Ecaterinei Mandicevschi în sala Filarmonicii. Acest concert includea cântece bisericești de Eusebie Mandicevschi, lucrări ale lui Kiriac, Gheorghe Mandicevschi și Schumann. În următorii ani Ecaterina Mandicevschi a organizat mai multe manifestări consacrate diferitor compozitori. Astfel în anul 1926, la Teatrul din Cernăuți a avut loc o prezentare muzicală, întitulată „O producție de cântece pentru copii” alcătuită din cântece populare românești ilustrate prin tablouri vivante. În anul 1927 în sala Filarmonicii a avut loc serbarea Beethoven, unde cuvântul de introducere a fost rostit de către Ecaterina Mandicevschi. Analogic acestui concert a fost și serbarea Schubert în anul 1928. Ca elevele să cunoască diverse genuri de muzică, doamna Mandicevshi la diferite matineuri practica audiții muzicale. La aceste audiții participau cei mai buni muzicieni ai orașului.
Conform statisticii din anul 1921, aflăm că Ecaterina Mandicevschi a lucrat în calitate de profesoară la liceu în perioada când directoare era nepoata fratelui său Eusebie, Aspazia Șandru, între anii 1919–1941. Aspazia Șandru a condus cu mult tact și pricepere această instituție de învățământ, o podoabă a școlii românești din Cernăuți.
Mediul cultural în care s-a dezvoltat folclorul muzical românesc în Bucovina a fost marcat de legătura cu Biserica. Un rol important în acest mediu a jucat Societatea „Armonia”. Ea a fost constituită la 18 iulie 1881 la Cernăuți, la sugestia lui Silvestru Morariu-Andrievici. În raportul anual din 1906 se menționează integral denumirea societății: „Armonia”, societate pentru Cultivarea și Răspândirea Muzicii Naționale, Bisericești și Lumești în Bucovina. Ecaterina Mandicevschi, împreună cu fratele său, Gheorghe Mandicevschi (violoncelist), a participat în mod activ la spectacolele Societății Muzicale.

                                                                   Gheorghe Mandicevschi.

Venitul colectat în urma concertelor a fost destinat ajutorării elevelor sărmane. Aproape că n-a fost manifestare artistică la liceu la care să nu-și aducă aportul Ecaterina Mandicevshi.
Mulți ani la rând doamna Mandicevschi a fost secretara Comitetului școlar. Ea a organizat și a condus ,,Cutia elevelor”, adică biblioteca cărților didactice pentru elevele sărace.
În anul 1938 Ecaterina Mandicevshi a binevoit să doneze Bibliotecii Universității din Cernăuți o serie de manuscrise, reprezentând opere muzicale ale regretatului său frate Eusebie Mandicevschi în număr de 251 opere în 13 mape și 8 volume legate.

                                                      
                                                      Biblioteca universității din Cernăuți

Drept moștenire de la Ecaterina Mandicevschi a rămas traducerea în limba ucraineană a lucrărilor renumitului povestitor român Ion Creangă: „Moș Ion Roată și Cuza Vodă”, „Popa Duhul”, „Moș Ion Roată și Unirea”. Toate acestea au fost publicate în revista din Lviv „Nedilea” („Duminica”) în anul 1912 , nr. 33-36, iar „Amintiri din copilărie” – în ziarul cernăuțean „Nova Bukovyna” („Bucovina Nouă”) în anul 1914 , nr.42-45, 49.
Ecaterina Mandicevschi a trecut la cele veșnice în anul 1957 la Cluj-Napoca, România.

Vladimir ACATRINI, colaborator la Biblioteca științifică a Universității Naționale „Iuri Fedkovyci” din Cernăuți