Gheorghe Mandicevschi – fiu al neamului românesc

Gheorghe Mandicevschi se naște la 8 noiembrie 1870 în satul Molodia, fiind ultimul din cei opt copii ai preotului Vasile Mandicevschi şi soției sale Veronica Popovici. El este fratele renumiților compozitori şi pedagogi bucovineni Constantin, Eusebie și Ecaterina. A fost compozitor, dirijor, profesor de muzică bisericească.

Cel dintâi mediu artistic i l-a oferit casa părintească, unde, în pofida greutăților materiale ale familiei numeroase, se găsea şi prilejul de a audia o muzică aleasă, căci fiicele şi fiii părintelui Vasile Mandicevschi erau toți înzestrați cu deosebit talent muzical.

Absolvind cursurile primare, urmează cursurile la seminarul din Cernăuţi între anii 1890-1895, unde profesor i-a fost Isidor Vorobchievici, care îl încurajează şi-l îndrumă în mod deosebit.

Între anii 1895-1899 Gh. Mandicevschi, sub supravegherea fratelui său, Eusebie, a studiat la Universitatea de Muzică şi Arte Clasice din Viena contrapunctul, armonia şi compoziția.

În anul 1900 se întoarce în Bucovina şi devine profesor titular de muzică la Seminarul Clerical la Școala de cântăreți bisericești şi la Liceul Ortodox de Fete, unde între anii 1900-1907 a fost dirijor al corului Societății „Armonia” - Societatea pentru Cultivarea şi Răspândirea Muzicii Naționale în Bucovina, creată la 18 iulie 1881 la Cernăuți, la sugestia Mitropolitului Silvestru.

La 15 iulie 1904, cu prilejul împlinirii a 400 de ani de la moarta marelui voievod Ștefan cel Mare, profesorul Gh. Mandicevschi executa împreună cu corul „Armonia”, la serviciul divin de la Mănăstirea Putna, liturghia sa festivă în Re-major, compusă pentru cor mixt din 4-8 voci.

La serbarea comemorativă care a urmat, Gh. Mandicevschi dirijează, printre altele, „Altarul Mănăstirii Putna” de Ciprian Porumbescu şi piesa corală „Mănăstirea Putna” de Isidor Vorobchievici, în entuziasmul românimii adunate cu acel prilej.

Presa cenăuţeană din anul 1906 publică anunțurile în legătură cu jubileul de 25 de ani al Societății Armonia”, marcat la Cernăuți pe 25, 26 și 27 noiembrie. Putem vedea că au avut loc mari manifestări, organizate de membrii societății, unde se va executa o liturghie nouă, apoi un concert festiv şi o serată de dans.

Din anunțurile publicate în ziare aflăm despre programul de pregătire a jubileului ‘Armoniei” pentru fiecare zi aparte, despre persoanele care au participat şi au prezentat cântecele lor bisericești, piese, poezii. Printre cei ce au participat la manifestare se numără şi familia Mandicevschi (Gheorghe, Eusebie, Ecaterina şi Constantin), și alți renumiți bucovineni: Aglaia de Onciul, Adalbert
Hrimaly, Gavril Muzicescu, George Dima, Ciprian Porumbescu, Nicu Popovici, Anton Koller etc.

Dacă ne referim la Gh. Mandicevschi, din program se vede că la 25 noiembrie, duminică, la orele 9.00 dimineața, prima zi a început cu o Liturghie şi doxologia compusă de profesorul Gheorghe Mandicevschi cu un cor mixt sub conducerea compozitorului, care a avut loc în Catedrală, săvârșita de Arhimandritul Miron Călinescu.

A doua zi, pe 26 noiembrie, a avut loc concertul festiv în sala Filarmonicii la ora 7.30 seara, sub conducerea dirijorului, profesorului Anton Koller. Concertul a fost împărțit în mai multe spectacole. în partea a 4-a a urmat un spectacol de cântece populare romanești, aranjate pentru un cuartet de coarde de Adalbert Hrimaly, executate de domnii Adalbert Hrimaly (violina I), Comeliu Tarnovieţchi (violina II), Gheorghe Mandicevschi (viola) şi Dr. B. cav. de Duzinkiewicz (vio-loncello), care pentru prima dată s-a prezentat publicului românesc. Cuartetul a cules aplauze frenetice prin executarea cu măiestrie a variaţiunilor unui cântec popular aranjat de Hrimaly. în partea 12-a, a avut loc prezentarea uverturii, compusă de Dr. Eu. Mandicevschi pentru un cuartet de coarde și două piane câte 4 mâini și cântată cu măiestrie de doamnele Eugenia Halarevici şi Eufrosina Vorobchievici (pianul I), de doamnele Ecaterina Mandicevschi și Veronica Ţurcan (pianul II) și de domnii Adalbert Hrimaly (vio.l), Corneliu Tarnovieţchi (vio.II), Gheorghe Mandicevschi (viola), şi Dr. B. cav. de Duzinkiewicz (violoncello).

Cvartetul fraților Mandicevschi - Dela stânga la drepta: Eusebie - Erast - Constantin - Gheorghe.

Serbarea s-a încheiat pe 27 noiembrie la 8.30 seara, apoi toți s-au adunat la un dans în Sala Filarmonicii. Doamnele au fost rugate să aibă o ținută specială, să apară în costume naționale. Dansurile au fost acompaniate de Orchestra Regimentului 41 de Infanterie.

De-a lungul timpului familia Mandicevschi a jucat un rol activ în activitatea Societății Armonia”. Muzicianul făcea parte dintr-un cuartet de coarde (Fraţii Mandicevschi).

Majoritatea lucrărilor sale au fost popularizate prin interpretarea lor de către corul Societății „Armonia” şi mai cu seamă de corul Societății „Academia Ortodoxă”, care a fost creată în anul 1889 de Silvestru Morariu-Andrievici pentru studenții de la Facultatea de Teologie, numită Societatea literară a studenților „Academia Ortodoxă”, membru al căreia a fost Gh. Mandicevschi.

În anul 1906, la 20 ianuarie, la Rădăuţi a avut loc ședința Societății „Academia Ortodoxă”, la care a participat şi Gh. Mandicevschi, cu o prezentare a cântecului „Frumoase floricele”. Cuvântul de deschidere a fost rostit de președintele Societății, Gavriil Străinul,

Pentru această Societate, compozitorul Gh. Mandicevschi a scris şi deviza „Uniți să fim în cugete, uniți să fim în cântece, uniți în Dumnezeu”. Printre acestea se numără un curs de contrapunct, în patru volume, scris în colaborare cu fratele său Eusebie, precum şi studiul „Muzica la evrei până la venirea Mântuitorului nostru Isus Hristos”, publicată în revista „Candela” din anul 1893.

Principalele lucrări realizate de autor sunt muzica pentru piesa lui Vasile Alecsandri „Piatra din casă”, precum şi „Cuartetul de coarde”. Are o serie de lucrări corale, vocale şi pentru pian, precum şi cântece bisericești.

În pofida vieții sale scurte (a decedat la 23 martie 1907, la doar 37 de ani), Gh. Mandicevschi a adus o contribuție uriașă la dezvoltarea, promovarea și păstrarea artei muzicale romanești. Lucrările lui desăvârșite vor dăinui peste ani.

                                                 Libertatea cuvântului. – 2016. – 6 oct. (Nr. 39). – P. 14.

 Vladimir Acatrini  (10.VII.1988, Bahrinești, raionul Hliboca, regiunea Cernăuți) – istoric; bibliotecar. Președinte al Societății Bibliotecarilor Bucovineni (din 2017); a fost secretar al Societății „Golgota” a românilor din Ucraina (2016 – 2019). Părinții: Mihai și Svetlana (Ionuță). Studii: Școala Medie de gradul I-III din Bahrinești (1995-2006). Facultatea de Istorie, Politologie și Relații Internaționale, Universitatea Națională din Cernăuți, master în istorie etnologică (2011).Doctorand la Academia Națională de Științe Pedagogice a Ucrainei, Institutului de Educație Pedagogică și Educație a Adulților, având ca temă de cercetare Ideile pedagogice și activitățile profesionale ale familiei Mandicevschi (din 2018). Bibliotecar la Biblioteca Universității din Cernăuți, secția informativă bibliografică (din 2012). Cercetător al istoriei culturii și literaturii din nordul Bucovinei, Ținutul Herța și nordul Basarabiei. Publică articole de istorie, în special referitoare la familia Mandicevschi, în ziarele și revistele din regiunea Cernăuți: Libertatea cuvântului, Glasul Bucovinei, Neamul Românesc, Mesager Bucovinean, Țara Fagilor, Gazeta de Herța, Monitorul Bucovinean, Agenția BucPress, revistele și ziarele sucevene Scriptul, Crai Nou. Donator de cărți în limba română bibliotecilor din regiunea Cernăuți.