Biblioteca a Universității din Cernăuți între anii 1918 - 1939.

Vladimir ACATRINI . Doctor în Pedagogie, Presedintele Societații Bibliotecarilor Bucovinei, Directorul Fundație de Binefacere "Familia Mandicevchi" 

Faimoasa Bibliotecă a Universității din Cernăuți,

înainte și după Marea Unire

Biblioteca Universității din Cernăuți, moștenitoare a Bibliotecii Țării, înființată în timpul stăpânirii habsburgice, prin osârdia elitelor române, la numai trei ani de la proclamarea provinciei drept Țară de Coroană, prin Constituția revoluționară din martie 1849, și-a câștigat de-a lungul zbuciumatei sale istorii un bun renume, de care se bucură, prin tradiție, și astăzi, după multiple și dureroase metamorfoze suportate din cauza celor două războaie mondiale care au zguduit din temelii lumea modernă. Această faimoasă bibliotecă si-a schimbat de patru ori caracterul, urmând același destin cu universitatea cernăuțeană care a suportat, de-a lungul timpului, patru transformări, fiind, pe rând, germană, românească, rusească (sovietică) și ucraineană. Dacă după prima conflagrație mondială fosta Bibliotecă științifică a Universității Francisco-Josefine s-a ales doar cu mici ajustări, urmate de extraordinare reforme de modernizare, după cea de a doua conflagrație mondială ea a suferit modificări radicale de structură, sovieticii jefuind-o în anii primei ocupații și subminându-i temeliile după instalarea definitivă. Dar având o bază temeinică, ea a rezistat încercărilor grele din perioada postbelică și a rămas în topul celor mai cotate biblioteci universitare din URSS și Ucraina, alături de bibliotecile similare din marele centre universitare.

Preliminarii. Primele tatonări

După frământările din 1848, în Bucovina, ca și în alte provincii din imperiu, se produce o renaștere a vieții intelectuale. Se remarcă un vădit interes pentru carte, îndeosebi pentru cartea românească. La Cernăuți funcționa, încă din 1804, un liceu cu limba de predare latină, pe lângă care se înjghebase o mică bibliotecă. Dar nu de la profesorii acelui liceu, care erau străini, a pornit ideea organizării unei biblioteci publice, ci de la cărturarii români autohtoni, iubitori de carte și învățătură românească. Or, trebuia să vină revoluția și să trezească în bucovineni sentimentul național, mereu refulat în timpul administrației galițiene.

Aceiași nobili români care au înființat în 1862, la Cernăuți, prima Reuniune Românească de Lectură, au inițiat, cu zece ani mai devreme, fondarea Bibliotecii Țării. Și cel care a venit primul cu această măreață idee, cotizând cu o mie de florini pentru realizarea ei, a fost vrednicul nobil român, doctorul Mihai Zotta, care, mai înainte cu ceva vreme, a pus pe picioare sistemul de sănătate din Principatul Moldovei, iar în Bucovina a fost primul președinte al „Reuniunii de leptură”, transformată ulterior în cea mai puternică asociație a românilor bucovineni, Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, viitoarea organizatoare și gazdă a Constituantei Bucovinei care, la 27 octombrie 1918, a votat Unirea provinciei, în integritatea sa, cu Patria mamă.

Câteva tatonări nereușite de creare a unei biblioteci publice au existat și mai înainte. Sub influența revoluționarilor din Moldova, aflați în refugiu la Cernăuți, cavalerul Umlauff, președinte al Tribunalului din Cernăuți și director al studiilor filozofice la Gimnaziul german, cunoscut filoromân, într-un raport adresat Ministerului Instrucțiunii din Viena cerea „crearea unei Biblioteci naționale în limba română”. O altă încercare nereușită o face baronul Adalbert Henniger, guvernator al Bucovinei între anii 1849 și 1853, care la 26 august 1850 transmite, sub nr. 16019, o notă circulară către toate autoritățile de stat și comunele din Bucovina, invitând-le să contribuie cu sume de bani pentru înființarea unei biblioteci publice pe lângă Gimnaziul Superior de Stat din Cernăuți.

Ctitorii Bibliotecii Țării Bucovinei

După repetate eșecuri ale autorităților locale, ideea creării unei biblioteci publice centrale e preluată de un grup de cărturari români autohtoni care, urmând exemplul generosului boier din Ocna (nordul Bucovinei), pun, prin importante donații, „întâia temelie” viitoarei biblioteci. Cine sunt acești cărturari? Nobili români, negustori armeni și funcționari austrieci: baronul Ioan Mustață, cavalerii Iacob Miculi și Enric de Miculi, baronii Nicolai și Otto Petrino, contele Luis Logothetii, boierii Iordachi Vasilco și Alexandru Costin, doctorul Cristof de Petrovici. La 4 mai 1851, se constituie un comitetul organizatoric care lansează faimoasa „Prochemare spre daruri pentru biblioteca Țării Bucovina”. Din comitetul provizoriu făceau parte guvernatorul Adalbert Heuniger, istoricul și juristul Eudoxiu Hurmuzachi, profesorii Constantin Popovici și Adolf Ficker, boierul Alexandru Costin (descendent al cronicarului moldovean Miron Costin), boierii Ioan Mustață, Nicolai și Otto Petrino ș.a. La 17 iunie 1851 începe activitatea de achiziționare a cărților. Însuși domnitorul Moldovei, Grigore Alexandru Ghica, donează, prin miniștrii săi sosiți la Cernăuți să-l salute pe împăratul Franz Iosif aflat în vizită, în perioada 21–27 octombrie 1851, în capitala Bucovinei, 50 galbeni. Recent sosit din Paris, pianistul Carol de Mikuli, cel care-i va da lecții la pian, la Șipotele Sucevei, lui Ciprian Porumbescu, varsă în fondul bibliotecii 1030 florini câștigați din spectacolele prezentate protipendadei cernăuțene în iarna lui 1850/51. Și Teatrul orășenesc a dat o reprezentație de gală pentru adunarea de fonduri. Printre ctitorii Bibliotecii Țării Bucovinei se află și fostul domn moldovean Mihalache Sturza, cu două mii de galbeni. Cu o mie de galbeni vine în ajutorul instituției și Alexandru Sturza Beldiman.

Primele donații de carte

În fondurile Arhivei de Stat a Regiunii Cernăuți există documente care atestă contribuția mai multor români și prieteni ai acestora la formarea fondului de carte al primei biblioteci publice din Bucovina. Iată numele câtorva dintre aceștia: Constantin Hurmuzachi (cu 202 volume trimise din capitala Moldovei), Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Gheorghe Sion, Aron Pumnul, Alecu Hurmuzachi, Gheorghe Asachi, Emanuel Vârnav, E. R. Neubauer, Eugen Hacman, Franz Miklosich, Alfred von Arneth, Alexandru Wasilco ș. a. Frații Scarlat și Constantin Vârnav oferă casa lor din Cernăuți de pe Strada Domnească (acum str. O. Kobileanska nr. 41) pentru a servi drept sediu noii biblioteci. În acest istoric imobil, la 10 noiembrie 1852 își deschide ușile Biblioteca Țării Bucovinei. Cele 471 volume care alcătuiau fondul inițial de carte al bibliotecii fusese pus la dispoziția publicului cititor din întreaga Bucovină, spre „a deștepta și încuraja interesele pentru o cultură superioară”.

Primul director al bibliotecii a fost eruditul Eusebie Popovici, urmat de vrednicii cărturari Alecu Hurmuzachi, Iacob Vorobchievici, Aron Pumnul, Ernst Rudolf Neubauer și Ion G. Sbiera.

Fondul de carte sporea an de an. Eudoxiu Hurmuzachi donează 1230 volume, Ioan Mustață, 600 volume. Colete de cărți sosesc din întreaga Bucovină și de dincolo de hotarele ei. Astfel, în 1875, când ia ființă Universitatea din Cernăuți fondul de cartea era de peste treizeci și una de mii de volume. Biblioteca Țării trece în subordonarea Universității Francisco-Josephine.,

Biblioteca în anii războiului.

În 1914, războiul i-a luat prin surprindere pe bucovineni. În ziua de Sf Ilie rușii sunt la câteva zici de kilometri de Cernăuți. Dar studiile de la universitate au fost parțial continuate, Din 2 septembrie 1914 până în 16 februarie 1915, biblioteca nu a încetat să servească cititorii.

Din 18 iunie 1916 până în 2 august 1917 (a treia ocupație rusească a Cernăuțiului) biblioteca e sigilată. În ianuarie-martie 1917, e amenințată cu exportul unui fond de carte către Rusia. Directorul adjunct, Robert Clement, și bibliotecarii Nectarie Cotlarsiuc și Franz Baumhakl o salvează de la acest jaf. Guvernul vienez ia în calcul transportarea bibliotecii fie la Salzburg, fie la Viena, Olomouc sau Praga. În octombrie 1918, autoritățile locale și senatul universității germane decid evacuarea bibliotecii la Viena, în 18 vagoane de tren. Unii profesori germani s-au oferit să transporte la Universitatea din Leipzig cele mai valoroase cărți de istorie. Dar dezintegrarea rapidă a Monarhiei habsburgice a împiedicat punerea în aplicare a acestui plan.

Marea Unire

Noul statut al Biblioteci universitare

După unirea Bucovinei cu Patria istorică statutul bibliotecii universitare s-a schimbat. La 12 septembrie 1919, ia ființă la Cernăuți, în baza unui decret-lege, Universitatea românească „Carol 1”, inaugurată la 24 septembrie în Sala Sinodală a Reședinței Mitropolitane.

Primul director al Bibliotecii după Marea Unire a fost Nectarie Coltlarciuc, viitorul mitropolit al Bucovinei. El avea o experiență de 18 ani de muncă de bibliotecar.

La prima revizie, făcută în 1922, s-a constatat o lipsă de cărți pierdute în timp de război. Peste patru ani, la o nouă revizie, s-a costatat o lipsa și mai mare (0,16%). În anul 1925/26 s-au pierdut 641 volume, adică 0.28 %. Dar la alte biblioteci s-au înregistra pierderi mult mai mari. În 1922, la “Preussische Staatsbibliotehek”, spre exemplu, s-a constatat un deficit de 12.000 volume (0.65%).

                  Constantin Mandicevshi, directorul Biblioteci între ani 1922 - 1931

Cel de al doilea director a fost Constantin Mandicevshi, numit la în funcție la 15 octombrie 1922. Directoratul său a durat opt ani. Memoriile şi rapoartele sale oficiale, adunate şi publicate într-o revistă de specialitate, ar putea să contribuie și astăzi la rezolvarea unor probleme privind organizarea și activitatea bibliotecilor¹. Mandicevschi vine la conducere bibliotecii tocmai atunci când în România se înființează depozitul legal. În baza legii din 27 noiembrie 1922, orice imprimat ieşit de sub teascurile tipografiilor ţării întregite trebuie să fie transmis în două exemplare celor mai importante biblioteci din țară, între care și biblioteca Universității din Cernăuți. Prin această dispoziţiune legală, biblioteca va primi cel puțin 10.000 volume anual. Pentru a putea cataloga corect acest impresionant debit de carte, reviste, ziare şi broşuri, toate serviciile bibliotecii trebuiau să fie urgent reformate. Această sarcină îi revine noului director. Totodată, el înțelege să completeze biblioteca cu cărți mai vechi, apărute înainte de război sau în timpul războiului. În acest scop, el solicită Ministerului Instrucţiunii o subvenție specială, pe care o obține. De asemenea, cere ajutorul Academiei Române şi al Casei Şcoalelor, care nu întârzie să vină. Cumpără de la anticariate şi de la persoane particulare rarități, adună o colecţie impresionantă de literatură antebelică românească. O altă problemă care-l preocupă este modernizarea activității bibliografice. Bibilioteca funcţiona în cea mai mare parte după regulamentul vechi. E străuie pe lângă Minister ca regulamentul Bibliotecii universății din Cluj să fie extins asupra Bibliotecii universităţii din Cernăuţi şi, în colaborare cu funcționarii superiori ai instituției pe care o conduce, stabilește un nou regulament şi întocmește instrucțiuni moderne pentru toate serviciile. O mare parte din proiectele directorului Mandicevschi au fost puse în aplicare, o altă parte au rămas pentru viitor. El a mai elaborat două memorii pentru dezvoltarea unor servicii comune tuturor bibliotecilor din ţară și pentru colaborarea internaţională dintre biblioteci. Сel dintâi a fost prezentat biroului Congresului bibliotecilor, ținut în 1924 la Bucureşti. Directorul Constantin Mandicevschi a contribuit activ la înființarea Asociației Bibliotecarilor din țară.

Legea privind depozitul legal

Primii ani interbelici

De la intrarea în vigoare a Legii No.5.089 din 27 noembrie 1922, Biblioteca Universității s-a îmbogățit cu 53.583 volume (tomuri, broșuri și fasciole, numite și exemplare legate). În perioada 1 aprilie – 31 decembrie 1923, Biblioteca Universității are un buget de 222.032 lei și 52 bani, pe care-i folosește pentru achiziții de cărți, reviste, mobilier, legatul cărților. Zece la sută din acești bani sunt utilizați pentru procurarea materialului necesar funcționarii bibliotecii. Ridicarea prețurilor la cărți științifice face ca subvenția respectivă să ajungă doar pentru satisfacerea necesităților urgente de completare a biblioteci cu cărți românești mai vechi.

În perioada respectivă, biblioteca s-a completat cu 9.081 volume, dintre care 5.915 în limba română. Astfel, ea a cumpărat 602 cărți, dintre care 84 în limba română, a primit prin depozit legal 6982 exemplare legate, dintre care 5385 în limba română (suplimentate de tipografii cu alte 10.925 imprimate), a obținut sub formă de donații 1.253 volume (inclusiv 297 în limba română), a adunat 244 dublete (de la 1 până la 3), dintre care 149 limba română. Biblioteca dispunea de 258.140 volume și 10.925 imprimate venite de la diverse tipografii. Periodicele din 1923 apărute în România (70% în limba română) constituiau un total de 1253 titluri: 655 ziare, 587 reviste și 11 alte continuande. Instituția făcea schimb reciproc de cărți cu Biblioteca Academiei Române din București și cu Biblioteca Universității din Cluj.

În 15 ianuarie 1924 a decedat prim-bibliotecarul Ioan Ranguș, un fucționar cu vaste cunoștințe de specialitate, după un serviciu credincios de 45 ani muncă la bibliotecă.

Între 1 ianuarie și 31 decembrie 1924, Biblioteca Universități a avut un buget de 256.102 lei, dintre care 27% s-au întrebuințat pentru legatul cărților, pentru dulapuri și spese de regie, iar restul pentru cumpărarea de cărți și reviste.

În anul 1924, biblioteca s-a completat cu 13.555 volume (inclusov 9.939 în limba română): 534 cumpărate (84 în limba română), 9.723 obținute din depozit legal (84 în limba română), 2703 donații. (1.318 în limba română), 595 dublete (336 în limba română)².

La 31 decembrie 1924 biblioteca deține 271.695 volume și 14.796 imprimate. Din cele 267 manuscrise, 25 sunt mai valoroase, iar dintre acestea, 11 sunt în limba română sau paleoslavă. Cel mai vechi manuscris al bibliotecii datează din secolul XIII (în latină), iar cele mai vechi manuscrise românești (mineiuri) datează din secolele XV-XVI. Cea mai veche carte românească este „Evanghelia greco-română” (București, 1793), amintită în Bianu-Hodoș, „Bibliografia românească veche” (Tomul I, pag 328). Lista celor 24 cărți  vechi românești, redactate între 1693 și 1817 a fost publicată în „Junimea Literară” (Nr. 1-3/1925). Se mai găsesc în bibliotecă și 79 incunabule, dintre care 28 apărute între anii 1474 și 1500.

Anul 1927

În 1927, Biblioteca Universității are un buget de 448.150 lei, dintre care 336.724 lei sunt cheltuiți pentru achiziții de cărți și reviste, iar restul pentru legatul cărților, complectarea rafturilor, pentru cheltuieli de transport, spese de regie și pentru manuale.

În perioada ianuarie-decembrie 1927, Biblioteca Universității sse completează cu 12.840 volume, din care 9.274 în limba română (713 cumpărate, 1.697 donate, 9.813 exemplare legate, 567 dublete, 50 donate). Instituția a cumpărat 16 continuande stiințifice și bibliografice în valoare de 52.519 lei și 94 reviste științifice în valoare de 191.128 lei. Cele mai însemnate achiziții sunt: Ludwig van bethoven de Thayer (5 vol.), Storia dell'arte Italiana de Venturi (2 vol.), Curs de drept și procedură penală de Teodorescu (10 ex.), Archivum romanicum (2 vol.), Acta mathematica (4 vol.), Catalogus fossilium (3 vol.), Gerlands beiträge zur Geophysik (3 vol.) și altele. Dintre donații amintim: 300 publicații de la Liga Națiunilor, 23 volume de la Ministerul pentru francez al afacerilor străine, 58 volume de la Legațiunea cehoslovacă din București, 130 volume de la academii, societăți și institute științifice din Cracovia, Sofia, Praga, Haaga, Rotterdam, Pola, Budapesta, Leipzig, Breslau, Kiev, Cologna, Viena, Paris, Washington, Tokyo, 10 volume de la Cornegie Endowment, 163 volume de la Smithsonian Intitution, 25 volume de la Institutul meteorologic din București, 370 volume de la diferite universități, școlii politehnice și comerciale superioare din străinătate, 221 volume de la Rectoratul Universității din Cernăuți, 17 volume de la Academia Română și încă multe alte volume de la editori, profesori și persoane particulare³.

În cursul anului 1927, au intrat în bibliotecă 1226 periodice – 511 reviste, 673 gazete și 42 ziare: 1.006 (82.5%) în română; 73 (5.9 %) în maghiară, 74 (6%) în germană, 50 (4%) în alte 12 limbi, 23 (16%) bilingve sau trilingve. La 31 decembrie 1927, biblioteca deținea 312.252 volume, dintre care 60.807 (19.55%) cărți românești. În cursul anului 1927 biblioteca a avut 10.277 cititori (inclusiv împrumutători), au fost consultate 26.411 volume (17276 la sală, 1.495 împrumutate de profesori, 4.071 de către studenți, 3.569 de către alte categorii de cititori din localitate, 87 împrumutate în afara localității).

Folositori biblioteci au fost 650 de persoane: profesori universitari și secundari (76), studenți (513) liceeni (5), învățători și funcționari (28), ofițeri (3), șefi de întreprinde (15), alți particulari (10).

La dispoziția cititorilor se aflau două săli de lectură cu 36 locuri (24, în Sala I; 12, în Sala II). Era nevoie de multă liniște în ele, pentru că una din ele era și birou, iar alta, și sală de trecere în alte birouri. Pentru informarea corpului didactic, în Sala profesorilor erau expuse, pe o perioadă de 2-3 săptămâni, noutățile editoriale. Această regulă se respectă și în prezent. Cu timpul Sala profesorilor deveni destul de strâmtă, căci publicațiile se aglomerau în număr foarte mare.

La finele anului 1927, biblioteca avea următorul personal: director Constantin Mandiceschi; subdirector Robert Clement; bibliotecari dr. Mardarie Cerlincă, dr. Claudiu Percec, dr. Irina Pihuleac, dr. Cornelia Siminovici și Eleonora Isopescu; bibliotecari-asistenți Vladimir Bănățeanu (doctor în drept și licențiat în litere), Ștefan Motrescu (licențiat în drept, cu toate examenele juridice de stat), Ovid Percec (licențiat în teologie), Maria Alexandrescu, născ. Lorber (doctor în litere), Aurel Pițul; arhivar F. Rduch (doctor în drept). Din personalul de serviciu făceau parte: custode și dactilografă Stefania Țighelli; custozi Carol Tarnavshi, Leib Lauer și Dimitrie Timcu, curieri Veronica Cucea și Mihai Michiciuc. Bibliotecarul-asistent Vladimir Pașchischi-Bănățeanu, pleacă la cursuri la Școala Română din Paris pentru anul 1927/28, iar în locul lui sunt numiți suplinitori Ovid Percec, bibliotecar, și Ceslav Ambrojevici, arheolog al muzeului național din Chișinău. La 1 octombrie 1927, bibliotecarul-asistent Aurel Pițul renunță din proprie voință la post, iar în locul său Ministerul îl numește pe Elpidifor Panciuc, doctor în filologie, care va funcționa din 1927 până în 1940 ca bibliotecar, iar în anul de ocupație sovietică (iunie 1940 – iunie 1941) ca director, numit de sovietici.

În martie 1927 s-a format Comisiunea Bibliotecii Universității, în care facultățile au delegat câte un membru. La data înființării, Comisiunea avea șase membri: prof. univ. Tit. Anastasie Ștefanescu-Galați (Facultatea de Drept, președinte), dr. Vasile Tarnavschi (Facultatea de Teologie), dr. Ilie Bacinschi (Facultatea de Litere); dr. Constantin Brătescu, dr. Ioan Prelipcean (Facultatea de Științe) și Constantin Mandiceschi (directorul de bibliotecă)⁴.

În Colecția pedagogică s-au pus la dispoziția publicului interesat 1.654 opuri (cu 2.155 volume) și 134 reviste, dintre care 37 pedagogice și 97 de interes general.

Existau probleme cu încălzirea. Neavând biblioteca nici o sală potrivită, nici dulapuri „amăsurate” și nici funcționari în număr suficient pentru a adăposti și a supraveghea Colecția în mod sigur, în Sala de lectură erau lăsate liber pe masă, la dispoziția cititorilor, doar revistele, iar cărțile erau comandate, cititorii trebuind să aștepte un timp oarecare până erau serviți. Pentru satisfacerea deplină a necesităților cititorilor, bibilioteca mai ar fi avut nevoie, în anul de studii 1927/28, de încă doi funcționari calificați și de un garderobier om de serviciu, prevăzuți în buget pentru anul următor, precum și de un spor de subvenție care să atingă nivelul antebelic, de o subvenție anuală pentru achiziție de cărții românești în valoare de cel puțin 150.000 lei, pe o perioadă de cel 20-25 ani, și de o subvenție extraordinară de 150.000 lei pentru completarea fondului de carte cu  reviste științifice. Ea ar mai fi avut nevoie și de un nou sediu, întrucât sediul vechi devenise neîncăpător. Dar în acestă privință în anul 1927 nu s-a luat nici o hotărâre.

Anul universitar 1933/34

În anul de studii 1933/34, biblioteca avea următorul personal științific: director Eugen Păunel; subdirector Cornelia Siminovici; bibliotecar cl.I Cerlina Mardarie; bibliotecari cl.II Claudiu Percec, Eleonora Isopescu și Irina Pihuleac; bibliotecari-asistenți Ștefan Motrescu, Vlad Bănățeanu,  Ovid Percec, Elpidifor Panciuc, Ceslav Ambrojevici. Un post de bibliotecar cl. III era vacant. Din personalul administrativ făceau parte: Francisc Rduch (arhivar), Ștefania Motrescu-Zigell (dactilografă), Ervina Regleanu-Hagué (dactilografă voluntară).

Eugen Păunel s-a născut în 1888, la Viena. Doctor în filozofie (1911), angajat la Biblioteca Universitară din Viena (1912), secretar al Comisiunii Române de Lichidare din Viena (1919–1921), vice-consul Regal (1921–1930), director al Bibliotecii Universității din Cernăuți (din 1 octombrie 1930), Cavaler al Coroanei Române (1922), Cavaler al Ordinului „Steaua Românei” (1927). A locuit în Cernăuți, pe strada Sucevei 9. Mai detaliat despre acest vrednic bucovinean au scris D. Vatamaniuc⁵ și Mircea Grigoroviță⁶

Cornelia Siminovici s-a născut la 1890, la Cernauți. Doctor în filosofie (1924), funcționar auxiliar la Biblioteca Univrersității din Cernăuți (1920), bibliotecară-asistentă (1921), suplinitoare la catedra de istoria artelor (1927), subdirector (din 1 iunie 1930), a locuit pe strada Elena Popovici-Legotheti nr. 9.

În anul de studii 1933/34 fondul de carte a sporit cu 11.691 volume (inclusiv 9.850 românești), astfel: 283 volume (inclusiv 138 românești) cumpărate, 877 volume (inclusiv 135 românești) dăruite, 24 manuscrise (inclusiv 18 românești) donate, 10.507 volume (inclusiv 9.559 românești) provenite din depozitul legal. Acest spor e cu 621volume mai mare decât acela din anul de studii precedent (11.070 volume).

Cele mai importante achiziții: Lanson, Manuel bibliographigue, 16 – 19 siécles (Paris, 1931); Thesaurus Lingue Latine (vol.V/3 fasc.3; vol.VII/1 fasc.1); Dahl, Historie du lîvre (Paris, 1933.); Zentralblatt für Bibliothekswesen, vol. 46 (1931); Petrino, Pucine cuvinte despre compunerea limbei române în Bucovina (Cernuați, 1869);V.Alecsandri, Despot-Vodă (București, 1880); G. Sion, Notiți despre Bucovina (București, 1882) si altele.

Din lista donațiilor se poate vedea cine și cât a donat Liga Națiunilor (51 volume), Ministerul de externe francez (15 reviste curente), Consulatul polon (3 reviste), Arhivele Statului din Vrașovia (2 reviste), Academiile din Dublin, Kracov, Praha, Lenigrad (44 reviste), Cranegie Endowmemt for Internațional Peace, Washington (17 reviste), Național bibliothek, Viena (1 revistă), diverse Universități – Bloomington, Bratislava, Breslau, Brno, Bruxelles, Budapesta etc, (189 publicații academice, dintre care 64 teze de la universitățile din Basel, Belgrad, Berlin, Bern), Rectoratul Universității din Cernăuți (36 reviste), Direcțiunea Fondului Busericesc din Cernăuți (2 reviste), Societatea de studii iudaice, București (4 volume), Direcțiunea Școalei Normale, Cernauți (6 volume), profesorii universitari C. C. Anghelescu, V. Grecu, M. Gușuleac, L. Morariu, Gr. Nadriș, C. Petrino, S. Reli, funcționarii bibliotecii V. Bănățeanu, C. Mandicevschi, Șt. Motrescu, E. Păunel (180 volume), C. Siminovici (180 volume). Alte 9 volume au parvenit din succesiunea răposatului subdirector al bibliotecii, R. Klement. De la data de 27 noiembrie 1922, când a apărut Legea No. 5089, până la data întocmirii raportului din anul de studii 1933/34, fondul de carte al bibliotecii s-a completat cu 12.080 volume, primite de la edituri românești. Sporul din perioada 1 octombrie 1933–30 septembrie 1934 este mai mare cu 1130 volume decât acela din anul de studii anterior.

Noi completări ale fondului de carte

În total, în fondul bibliotecii au intrat, în anul universitar 1933/34, un număr de 1.179 publicații periodice, dintre care 569 ziare (451 românești, 73 poliglote, 21 bulgare, 4 rusești, 3 ucrainene, 3 evreiești (idiș), 2 franceze, 2 elene, 2 polone, 2 armenești, 2 turcești, 1 în limba sârbă), 496 reviste (436 românești, 16 germane, 30 poliglote, 5 franceze, 3 rusești, 2 esperanto, 4 în alte limbi), 114 publicații oficiale din țară. Au fost expediate 731 de reclamații către diverse tipografii românești, pentru netrimiterea de exemplare legate. Numărul de exemplare reclamate e de vreo 3 ori mai mare decât numărul de reclamații.

La data de 30 septembrie 1934, Biblioteca avea un fond total de 393.291 volume⁷, dintre care 126.440 românești (32 % – cu 18% mai mult decât în 1926). În sala lor de lectură, la dispoziția profesorilor erau puse 101 reviste științifice și confinuande curente (53 provenite din depozitul legal, 39 din donații, 9 din achiziții). Aproape jumătate dintre acestea (48) erau străine. În anul universitar precedent (1932/33), la dispoziția profesorilor s-au aflat 102 reviste științifice și confinuande curente (50 provenite din depozitul legal, 38 din donații, 14 din achiziții).

Nivelul de frecventare a bibliotecii, de la 1 octombrie 1933 până la 30 septembrie 1934, se poate vedea din următoarele date statistice: 8.399 cititori la Sală, cu 23.213 volume comandate; 6.390 împrumutători (din localitate: 12.452; din afara localității: 71), cu 12.523 volume împrumutate (1.392 – de către profesori; 7.211 – de către studenți; 3.849 – de către alte persoane); 14.789 consultatori, cu 35.736 volume consultate. Frecvența zilnică medie, în anul universitar 1933/34: 56 cititori, cu 135 volume comandate. Situația din anul precedent: 50 cititori, cu 132 volume comandate⁸.

În 1933, B.U.C. a împrumutat 26 volume de la biblioteci din țară sau din străinătate (Fundațiunea Regele Carol, din București – 9 volume; Academia Română – 7 volume; Statul Prusian, Berlin – 3 volume; Universitățile din Cluj, Lwow și Praha – câte 2 volume; Universitatea din Iași – 1 volum).

Sălile de lectură au fost deschise, în cursul anului de studii, în toate zilele lucrătoare, între orele 9 – 13 și 15 – 19, iar în vacanța de vară între orele 9 – 13, cu excepția a 14 zile, când biblioteca a fost închisă pentru curățenie generală. Numărul de locuri pentru cititori: 44 (24 în sala mare de lectură, 12 în sala de reviste și 8 în sala profesorilor).

Lucrări de catalogare (1933/34)

Într-un foarte documentat studiu publicat în „Analele Bucovinei”, regretatul Mircea Grigoroviță un articol publicat în 1930 în calendarul „Glasul Bucovinei”, care aprecia că Biblioteca Universității din Cernăuți „era cea mai bine organizată bibliotecă din România, în ceea ce privește sistemul modern de control şi sistemul catalogării”⁹. Cele aproximativ 367.000 fișe alfabetice sunt așezate în 600 fișiere. Pentru simplificarea lucrărilor, dar și pentru o mai bună evidență a titlurilor, la unele categorii de tipărituri, mai ales din depozitul legal, s-a introdus procedeul subdivizării titlurilor, obișnuit la bibliotecile mari din Austria, Italia etc. Biblioteca noastră aplică acest procedeu încă din interbelic.

Catalogul alfabetic îndeplinește și funcția de catalog de documentare asupra cărților din alte biblioteci publice din Bucovina, în special din bibliotecile facultăților și seminarelor universitare. Înregistrarea imprimatelor intrate până la 30 septembrie 1934 a fost terminată la 1 ianuarie 1935.

Începând cu anul 1880, se întocmește, pe lângă fiecare fișă alfabetică și una cu date mai puțin amănunțite, pentru catalogul metodic. În cursul 1933 s-au întocmit fișele pentru literatura și limba franceză, germană, italiană și română (cel din urmă cuprinzând 11 fișere), pentru sociologie și științele naturale (paleobiologia, geologia și geografia României). În total au fost întocmite 210.000 fișe metodice, așezate în 325 fișiere. Acest catalog servește și la ținerea sub control a periodicele provenite din depozitul legal.

Înainte de a fi catalogate, imprimatele sunt trecute în registre conform provenienței: a) cărți cumpărate, b) donații, c) depozit legal, d) dublete. Catalogul dubletelor întocmit în epoca antebelică nu răspundea exigențelor din interbelic. Din această cauză, în anul de studii 1931/32 s-a purces la redactarea unui catalog nou de dublete. Dar lucrarea nu a fost terminată. În vara anului 1934, începe o revizie parțială a Bibliotecii. Până la 1 noiembrie 1943 sunt supuse reviziei 66 cataloage cu 121.808 titluri de carte. Pentru evidența cărților cu conținut artistic, educativ, științific sau moral se întocmește un catalog de format redus, cu 2.900 fișe în anul 1932. Acesta e și un instrument de evidență bibliografică și de control pentru exemplarele obligatorii.

În vara 1933, Direcția mai întocmește un catalog pe fișe, format redus, pentru evidența bibliografiilor românești. Bibliografiile curente sunt completate cu aparții de librărie noi și cu articole din reviste.

La 17 mai 1934, Biblioteca găzduiește expoziția Bucovina în cărți și icoane, inaugurată de rector în față unui public numeros și select. Sunt expuse cărți bucovinene vechi, monografii istorice și geografice, imagini cu Bucovina văzută de călători străini, opere ilustrate (artă bisericească, populară, etc.), poezie și proză bucovineană, reviste, dicționare, calendare vechi etc¹⁰.

La 14 decembrie 1933 a trecut la cele veșnice fostul director al bibliotecii, Constantin Mandicevschi (74 ani). Pentru a cinsti memoria aceluia care a condus timp de opt ani instituția, la bibliotecă s-a ținut o ședință omagială.

Anul de studii 1934/35

În anul de studii 1934/35, fondul de carte a sporit cu 26.883 volume (inclusiv 13.654 românești): 452 cumpărate, 13.303 (inclusiv 1.141 românești) dăruite, 13.124 (inclusiv 12.168 românești) provenite din depozitul legal, 4 manuscrise (inclusiv 1 românesc). Acest spor extraordinar, care l-a depășit cu cca. 15.000 volume pe cel din anul precedent, se explică prin două donații importante venite din partea Comisiunii arhivelor statului din Cernăuți (9.580 volume – întregul fond de bibliotecă al fostului Birou statistic austriac) și din partea Bibliotecii Universității din Lipsca (2.832 volume – publicații academice din perioada de război și de după război). Cele mai importante achiziții din anul respectiv: Slujebnic, în limba slavonă, tipărit între 1742-1762 în Rusia, Sate și mânăstiri de Nicolae Iorga, ediția a II-a (București, 1919), Dicționariu franceso-roman de Codrescu, ed. a II-a (Iași, 1875/76), Psaltirea (Buda, 1813), Nuvele și povești de I.L. Caragiale, ed. a V-a (București, 1928). Alți donatori importanți: Liga Națiunilor (35 publicații), Ministerul de externe francez (11 reviste curente), Consulatul german (4 volume), Consulatul cehoslovac din Cernăuți (2 volume), Consulatul turc din București (1volum), Academiile din Amsterdam, Belgrad, Krakow, Leyden, Praga, Sofia și Washinton (un total de 75 volume).

În mai bine de un deceniu, biblioteca se completează cu 136.210 publicații din depozitul legal. În perioada 01.10.1934-30.09.1935, biblioteca primește cu 2.617 volume mai mult decât în perioada similară precedentă.

În exercițiul financiar 1934/35, fondul de bibliotecă sporește cu 1.647 publicați periodice din depozitul legal (804 ziare – 651 în română, 87 în germană, 33 în alte limbi, 33 plurilinve; 710 reviste – 614 în română, 27 în germană, 13 în franceză, 49 plurilinve, 7 în alte limbi; 133 publicații oficiale. Pentru neonorarea obligațiilor privind depozitul legal se trimit 548 reclamați, numărul exemplarelor reclamate fiind de cca. 3 ori mai mare decât numărul reclamațiilor.

La 30 septembrie 1935, fondul de carte al bibliotecii este de 420.174 volume, dintre cari 140. 094 în limba română.

Imprimatele intrate înainte de 30 septembrie 1935 sunt catalogate până la data de 31 ianuarie 1936. Sunt catalogate 220 piese-unicat dintr-un total de 6.562 volume provenite din depozitul legal.

Referitor la catalogul metodic (pe materii), au fost terminate şi puse la dispoziţia publicului fișierele cu titlurile de carte privind romanistica generală, mineralogia, limba și literatura engleză, numismatica și arheologia. A început clasificarea fișelor din domeniul istoriei, geografiei universale și pedagogiei. În anul 1934 s-au redactat 15.306 fișe alfabetice și metodice pentru 14.760 volume catalogate.

Expoziții de carte

În cursul anului 1034/35, biblioteca organizează două expoziții. Prima din ele cuprinde perioada 28 februarie – 7 martie 1935 și este consacrată împlinirii a 150-a ani de la răscoala lui Horia, Cloșca și Crișan. Sunt expuse cărți și stampe din colecții private și din biblioteci particulare, unele încă necunoscute. A doua expoziție, din 15-21 mai 1935, e consacrată “Săptămânii cărților”. Cum în ziua inaugurării, d-l ministru al Cehoslovaciei, Ion Șeba, face o vizită la Universitate, o parte din obiectele expuse sunt alese din domeniul istoriei, literaturii și folclorului Cehoslovaciei, precum și al relațiilor dintre Româna și Cehoslovacia. De asemenea, sunt expuse ediții ale clasicilor români, hărți istorice ale României. Numărul vizitatorilor a urcat la 1500 persoane, inclusiv elevi din școlilor secundare (12 clase)¹¹.

Cealaltă expoziție are loc în perioada 29 septembrie – 02 octombrie 1935, în Sala de reviste a bibliotecii, cu ocazia Congresului de arheologie și numismatică de la Universitate. Sunt expuse cărți vechi și rare din domeniile respective. Persoane importante care onorează biblioteca cu vizita lor: ministrul finanțelor Victor Slăvescu, Generalul R. Rosetti, Prof. univ. dr.  Nicola Pende (Genova), Prof. univ. E. Gamillsneg (Berlin), Prof. N. Mustață din Alexandria (Teleorman), cu 6 profesori și 25 cercetași ș.a.

În ziua de 4 iulie 1935, la vârsta de 61 ani, a trecut la cele veșnice mitropolitul Bucovinei Nectarie Cotlarciuc, primul director al Bibliotecii de după Marea Unire.

Anul de studii 1935/36

În anul de studii 1935/36 fondul de carte sporește până la 15.614 volume, dintre care 13.663 românești.

Creșterea colecțiunilor în cursul ultimilor cinci ani de studii.

Anii de studii / Volume	1931/32	1932/33	1933/34	1934/35	1935/36
cumpărate	269	358	283	452	517
dăruite	784	1.335	901	13.307	910
depozit legal	9.362	9.377	10.507	13.124	14.187
Total:	10.415	11.070	11.691	26.883	15.614

De la intrarea în vigoare a Legii 5089, biblioteca se completează cu 150.397 volume provenite din depozitul legal. Sporul de carte provenită din depozitul legal în perioada 1 octombrie 1935 – 30 septembrie 1936, depășește sporul din anul de studii precedent cu 1063 volume, iar pe cel mediu din ultimii trei ani, cu cca. 3200 (inclusiv 1600 opere-unicate). În exercițiul 1935/36, din depozitul legal s-au primit 985 ziare (814 românești, 79 germane, 5 bulgare, 2 franceze, 6 evreiești în idiș, 2 polone, 4 rusești, 6 ucrainene, 4 turcești, în 6 alte diferite limbi, 40 bilingve și 17 trilingve), 876 reviste (753 românești, 30 germane, 16 franceze, 3 idiș, 2 bulgare, 2 rusești, 5 în alte diferite limbi, 43 bilingve și 21 trilingve, 1 quatrulingvă), 153 publicații oficiale. Total publicații periodice: 2014 titluri.

La 30 septembrie 1936, biblioteca dispune de 435.788 volume (inclusiv 153.757 românești – 35.3% față de 14% în 1926). Dacă în 1919 biblioteca viitoarei Universități românești moștenește de la Biblioteca fostei Universități germane 229.321 volume, în 1936 fondul de carte aproape că se dublează, sporind cu 206.467 volume (90%). Dintre achizițiile mai valoroase menționăm 78 cărți vechi (inclusiv 29 incunabule) tipărite între anii 1474 și 1532. Cel mai vechi incunabul: Codex Iustinian Imperatorios repetitae praelectionibus cum Glossis (Norimbegae, 1475). Din totalul de 86 titluri de carte veche românească tipărită până în anul 1830, 54 titluri sunt intrate în fondul bibliotecii după 1926. Odoarele cele mai vechi care fac parte din această categorie sunt: Psaltirea lui Coresi din 1570, Psaltirea ce să zice cântarea a fericitului proroc și împărat David (Belgrad / Alba-Iulia, 165) și Pravoslavnica mărturisire, trad. de Radu Grecénul (Buzău, 1691). Din cele 489 manuscrise, 210 au intrat în fondul bibliotecii după 1926. Cel mai vechi manuscris în limba latină este un fragment din opera Sf. Ieronim, datat cu secolul XIII. Cele mai vechi manuscrise în limba slavonă sunt mineie ale mânăstirii Sf. Ilie din Bucovina, datate cu începutul secolului XVI.

Veniturile bibliotecii

Biblioteca are un venit de 85.099 lei, provenit din cotizațiile Facultăților de Teologie și Litere și din sumele bugetare pentru consumabile de cancelarie.

Anii de studii	1926/27	1927/28	1928/29	1929/30	1930/31	1931/32	1932/33	1933/34	1934/35	1935/36
Venit, în lei	412.500	415.776	328.636	271.437	188.006	31.790	69.242	90.225	112.222	85.099

  

Noul catalog al dubletelor, început în anul de studii 1931/32, a fost terminat la 30 septembrie 1936. El cuprinde 9.206 titluri de volume / fascicole, din care 166 volume au fost cedate unor instituții științifice și culturale din țară și din străinătate. Au rămas disponibile 9.040 volume. Cât privește catalogul metodic pe domenii (filologia germană, istoria românilor, științele istorice auxiliare, istoria generală, botanica), se lucrează la clasificarea fișelor privind pedagogia, slavistica, literatura și filologia clasică, istoria culturii, istoria evului vechiu și mediu, istoria artelor, zoologia. Au fost catalogate 17.622 volume, redactând-se 18.851 fișe alfabetice și metodice.

Revizia parțială a colecțiilor, începută în primăvara anului 1936, suspendată apoi la începutul lui august, din cauza mutării bibliotecii, a cuprins 19 cataloage cu 38.654 titluri. Reviziile efectuate din anii 1933–1936 fiind parțiale, au mai rămas nerevăzute 12 cataloage cu aproape 170.000 volume.

Piatra de temelie a noului sediu

lăsat moștenire sovieticilor

În a doua jumătate a anilor 30 spațiul bibliotecii devine neîncăpător pentru cărți și strâmt pentru cititori. „Toate anuarele Universităţii au scos în evidenţă această situaţie grea. În anul de studii 1935/1936, datorită dării în folosinţă a noii clădiri a Facultăţii de Filosofie şi Litere a fost posibil ca sălile de lectură şi birourile administrative ale bibliothecii să dobândească un spaţiu mai larg şi mai potrivit, insuficient însă. Se realizase parţial un vechi deziderat, existent de aproape 60 de ani. La inaugurarea cursurilor anului universitar 1936/1937, rectorul Ion 1. Nistor declarase că aceasta este o măsură provizorie până la construirea unui palat al bibliotecii, care ar fi urmat să adăpostească şi Arhivele Statului, secţia Cernăuţi. Planul pentru noua bibliotecă a fost executat de Leon Silion, arhitect pe lângă Ministerul Muncii. Mutarea provizorie a bibliotecii avusese loc între 22 septembrie şi 1 decembrie 1936. Piatra de temelie a noului palat al bibliotecii a fost pusă la 24 octombrie 1937, dar clădirea n-a mai putut fi tenninată până la izbucnirea războiului.”¹²

Noul edificiu, în care își are astăzi sediul Biblioteca Universității din Cernăuți, în care nu a mai rămas decât o singură catedră românească – Catedră de Filologie Română (combinată cu filologia clasică) – e construit în stil neoclassic, cu coloane la intrare, și are o suprafață de 1.715 m. Are trei etaje și un deposit de carte cu șapte etaje. Magazia are o capacitate de stocare de aproximativ  un milion de exemplare. Acum biblioteca are o sală de lectură de 150 locuri, o sală de conferințe spațioasă, birouri și multiple spații de serviciu. În septembrie 1939 au fost ridicate zidurile și a fost pus acoperișul. Lurările interioare n-au mai putut fi executate pentru că Cernăuțiul a fost ocupat de sovietici. Aceștia vor finaliza lucrările abia după război.

Fondul de carte al  bibliotecii a crescut în decursul anilor. Biblioteca Ţării, inaugurată la 22 septembrie 1852 cu 2.000 volume, strânse, după cum a remarcat C. Loghin, prin străduința şi spiritul de jertfă al boierilor români bucovineni şi cu concursul cercuri lor intelectuale din Moldova şi a clerului ortodox bucovinean, a ajuns în 1875 la 15.544 volume, acestea constituind baza bibliotecii centrale a universității cernăuţene. În iunie 1918, biblioteca avea 230.928 volume, la 1 octombrie 1935, avea 420 140 volume, iar în iunie 1940, conform studiului Irinei Pihuleac, avea peste o jumătate de milion volume.

Note.

Acatrini Vladimir. Conferinței Naționale a Asociației Bibliotecarilor din România, cea de-a XXXIII-a ediție a "Library 4.0", Timișoara – 6 – 8 septembrie – 2023. Evenimentul a fost organizat de Biblioteca Universităţii Politehnica Timişoara (UPT). – P. 23 – 44.

1. В.Акатріні, Професор Костянтин Мандичевський // „Буковинський журнал”, № 3 (85), 2012 –  с. 165-168.

2. Anuarul Universității Regele Ferdinand I din Crenauți. Anul de studii 1923/24, Cernăuți, Biblioteca Univesității.

3. Anuarul Universității Regele Ferdinand I din Crenauți. Anuii de studii 1926/27–1927/1928. Cernăuți, Biblioteca Universității.

4. Biblioteca Universității în cursul anilor de studii 1933–1936. Raport prezentat de Eugen Păunel. Cernăuți, Biblioteca Universității.

5. D.Vatamaniuc, Eugen Păunel şi activitatea sa, în ,,Analele Bucovinei”, An.I, nr.2, 1994, p. 269-277.

6. Mircea Grigoroviță, Biblioteca Univesității din Cernăuți în perioada interbelică în „Analele Bucovinei” An. VII, nr. 1, 2000, p. 169 – 189.

7. Eugen Păunel, Problema depozitului legat II. Catalogarea tipăriturilor mai puțin importante, în „Codrul Cosminului”, IX, 1935, p, 287–292.

8. Eugen Păunel, Biblioteca Universității în cursul anilor de studii 1933–1936.

9. Mircea Grigoroviță, op,cit,, p. 177.

10. Eugen Păunel, Expoziția cărții la Universitatea Regele Carol II: Bucovina în cărți și icoane , în „Junimea Literară”, XXII – XXIII, 1933/34, p. 68–75.

11. Eugen Păunel, Săptămâna Cărții 1935, în „Junimea Literară”, XXIV, 1935, p.180–189.

12. Mircea Grigoroviță, op,cit,, p. 171.