Date noi despre preotul Vasile Mandicevschi, tatăl compozitorului Eusebie Mandicevschi.

Date noi despre preotul Vasile Mandicevschi,

tatăl compozitorului Eusebie Mandicevschi

        Referitor la originea familiei Mandicevschi se poartă discuţii aprinse atât în mass-media ucraineană, cât și în cea românească. Obiectul discuțiilor e mereu același: apartenența etnică, originea, proveniența, locul de naștere al strămoșilor. Și nu e de mirare că există un atât de mare interes pentru această familie, câtă vreme ea a datatâtea personalități: compozitori, profesori, preoți, bibliotecari, care, prin valoarea lor deosebită, fac cinste nu doar Bucovinei, ci întregii națiuni pe care o reprezintă. Din păcate, foarte mulți autori care iau în discuție istoria acestei distinsei familii nu fac altceva decât să repete mereu aceleași informații preluate din sursede îndoielnică veridicitate. Astfel se face că până și dicționarele, care sunt lucrări de referință, conțin foartre multe inexactități în articolele dedicate celor mai cunoscuți membri ai acestei familii. Pentru a lămuri lucrurile, am decis să recurgem la cercetării de arhivă, astfel încât să demontrăm afirmațiile care, fie din ignoranță, fie din fals patriotism, induc în eroare publicul cititor.

        Despre Vasile Mandicevschi, tatăl renumiților compozitori și pedagogi, am mai vorbit și în alte rânduri. Cine a fost şi unde s-a născut? Unii cred că ar fi fost un preot uniat din Galiţia. Dar documente care să confirme această presupusă calitate a sa nu există. În schimb, există documente care atestă că s-a născut în Bucovina, la Bahrinești, județul Rădăuți, în 1824, şi a murit la 7 noiembrie 1896, în Cernăuţi. A urmat studiile teologice în capitala Bucovinei, unde a mai învăţat și să cânte la flaut. După absolvirea Institutului Teologic, între anii 1847-1850, a fost hirotonit preot, apoi, în anul 1880, a fost numit exarh. S-a căsătorit cu Veronica Popovici (1834 - 1881), descendentă dintr-o veche familie de boieri din Moldova (Baloşescu). Tatăl Veronicei, Constantin Popovici, a fost profesor la Institutul Teologic din Cernăuţi. Tot profesori la acest Institut, transformat ulterior în Facultate de Teologie în cadrul Universității francisco-josefine înființate în 1875, au fost și frații ei, Eusebie Popovici, care a predat istoria biseriii și a scris lucrări de referință pe această temă, și Clement Constantin Popovici, venerabil arhimandrit. Veronica era o mare amatoare de muzică şi o bună pianistă.

        Vasile și Veronica au avut opt copii: Aurora, Virginia, Maria, Ecaterina, Eusebie, Constantin, Erast şi Gheorghe. Din actele de naștere păstrate în Arhiva de Stat din Cernăuți aflăm că Aurora, Virginia, Maria, Ecaterina, Constantin și Erast s-au născut în satul Bahrinești, iar Eusebie – la Cernăuți (și nu la Molodia, cum afirmă majoritatea cercetătorilor ucraineni și chiar români), unde a și fost botezat, la vechea biserica cu hramul Sfântul Nicolae de pe fosta stradă Mitropolit Silvestru Morariu Andrievici (azi str. Sahaidacinîi). Dintre toți frații lui Eusebie, doar Gheorghe s-a născut în satul Molodia.

        Vasile Mansicevschi a fost paroh ortodox mai întâi în satul Bahrinești, un sat românesc cu o vechime de aproape 600 de ani, apoi și în alte două sate românești din Bucovina: Molodia și Voloca-pe-Derelui. În vechiul cimitir din satul Bahrinești, există mormântul bunicul renumitului compozitor, preotul ortodox Ioan Mandicevschi (1779 - 1853), tatăl lui Vasile. Din fondurile Arhivei de Stat din Cernăuţi aflăm că părintele Ioan s-a născut şi a murit în satul Bahrineşti. Deocamdată nu se cunoaște ziua și luna în care s-a născut părintele Ioan. Doar despre data morții avem informații exacte, rezultate din înscrisul din Condicamorților de la Biserica din Băhrineşti din perioada anilor 1843 – 1890, unde la pagina 96 s-a consemnat, sub numărul 57, faptul că parohul Iwan (Ioan) Mandicevschi a murit la 18 iunie 1853 şi a fost înmormântat la 20 iunie la vârsta de 72 de ani. Iar în cimitirul vechi din satul Bahrineşti, unde este înmormântat părintele, pe crucea de la mormânt stă scris în limba română (cu caractere chirilice veshi) că parohul Ioan Mandicevschi a trecut la cele veşnice la vârsta de 75 de ani.

             În catalogul performanțelor elevilor (Liber calculorum) de la gimnaziul german din Cernăuți (Ober-Gymnazium) pe anii de studii 1843-1846 îl găsim ca elev pe „Basil Mandaczewski, de 18 ani” (F-228, Liceul „Aron Pumnul”, inventar 3, dosar 8, fila 19). La rubrica „Fatherland” (patria) este înregistrat satul Băhrinești din Bucovina, iar la rubrica „Părinții” este scris numai prenumele „Iohann”. Notele obținute sunt următoarele: purtarea - 1, frecvența - 2, religia - 1, explicarea clasificării (?) - 3, limba greacă - 2, geografia și istoria - 2, algebra - 2. (În sistemul de învățământ austriac, nota cea mai mare era „1”, iar cea mai mică „5”). Documentul descoperit este încă o dovadă că Vasile Mandicevdchi era fiul lui Ion Mandicevschi, născut în satul Băhrinești din Bucovina și că la gimnaziul din Cernăuți unde a studiat a avut note bunișoare la toate obiectele.

            Din revista bilingvă, „Candela”, a Mitropoliei Bucovinei, din anul 1896 aflăm că Vasile Mandicevschi a oficiat serviciul divin în satele Bahrineşti şi Molodia timp de 46 de ani. În anul 1873, arhiepiscopul Teofil Bendella îl distinge cu Brâul Roşu, iar în anul 1880, arhiepiscopul Silivestru Morariu Andrieviciîi acordă titlul de exarh.

Aceeași revistă bilingvă a Mitropoliei Bucovinei, „Candela”, publică în anul 1888, la rubrica „Cronică”, un articol privind „conscripciunea din urmă din anul 1880”, în care se arată căla acea dată în comuna poliglotă Molodia (Mologhia) locuiau 4192 suflete, inclusiv 2814 ortodocși, 1149 catolici, 167 mozaici și 62 persoane de alte confesiuni. În deceniul următor, germanii catolici și mozaici (evreii) se înmulțesc, iar ortodocșii își vând resturile de gospodărie din vatra satului – cum fac și alți conaționali din comunele din ducat amestecate etnic– și se retrag pe de laturi, mai ales în râpele Cosminului și ale Nevolniței, până în Franzthal (Valea Cozminului).„ 

        Dar ortodocsii, retrăgându-se astu-feliu, mai suferiau și altă scădere; ei nu-şi mai vedeau sfânta biserică decât numai din Paschi în Paschi, adică numai atunci când se aducea la sfinţit pasca. Și chiar de aceea s-au hotarâtFranzthal (Valea Cozminului), sub conducerea prea venerabilului paroch, păr. Vasile Mandicevschi, și a agerului primariu din comună, Ioan Verboschi, a-și lua biserica cea vechia din Ceahor, cu care i-au îmbiatu creștinii din Ceahormai de înainte, și a și-o muta la locuîndemânatecu, în Franzthal”.

            Pentru a realiza acest proiect, creștiniiaveau nevoie de bani. Astfel, au pus mână de la mână de au adunat suma de 80 florini. După mai bine de o jumătate de an biserica din Ceahor a fost transferată la Mologhia între Valea Cozminului și Hliboca. (În Bucovina, mai mult de 40 de biserici de lemn au fost strămutate dintr-un loc în altul. Unele „Biserici călătoare” au fost strămutate chiar de două ori, donate de unele sate către alte sate. La Bahrinești se mai păstrează biserica veche din lemn construită în 1779 în Vicovu de Jos și dăruită în 1884 de credincioșii de acolo credincioșilor din Băhrinești. Vicovu de Jos a mai dăruit și satului Bilca, în anul 1818, o biserică de lemn și mai veche, construită tocmai în 1744).

            În ziuarul crenauțean, „Gazeta Bucovinei”, din anul 1891, găsim informații privind sfințirea fundației unei biserici,la care a participat și preotulVasile Mandicevschi. Ziarul informează că la data de 11/23 Iunie 1891, în satul Ostrița, învecinat cu Mologhia, a avut loc o ceremonie religioasă: s-a sfințit festivfundațiapentru viitoarea biserică de piatră. Soborul de preoți care a oficiat slujba a fost alcătuit din următorii preoți:arhipresbiterul stavrofor Ioan Olinschi (protopresbiterul ținutului), protepresbiterul Art. Berariu, exarchul Georgiu Andronic (parohul din Ostrița), exarchul Vasile Mandicevschi, exarchul Teodor Calinciuc, preoții de ajutor Ioan Dihon și Ioan Bucevschi. Au mai fost de față căpitanul de district Barleon, inginerul gubernial Beil. La sărbătoare au participat foarte mulți credincioși din Ostrița și din comunele vecine. Predica a fost rostită de protopresbiterul Art. Berariu, după care un cor de elevi din localitate dirijat de învățătorul Cazievici a interpretat imnul popular.

„Gazeta Bucovinei” anunță în 1892 realizarea unei colecte pentru construcția bisericii ortodoxe din localitatea montană Cacica. În lista donatorilor, sub nr. 23, îl aflăm pe Precucernicul părinte Vasile Mandicesvchi exarh și preot din Molodia, cu suma de 15 florini. În listă se află și fiul părintelui, Erast Mandicveschi, cu suma de 1 florin.

        La 14 februarie 1893, în satul Lucavița a avut loc înmormântarea parohuluidin localitate, exarhul Teodor Calinciuc. Să facă ultimele onoruri regretatului defunct, la înmormântarea venit o mulțime de oameni din localitățile învecinate în frunte cu vornicii. Slujba de pomenire a fost condusă de părintele arhimandrit-mitrofor Miron Călinescu, asistat de arhiprezbiterul-stravrofor George Reus de Mârza, protoprezbiterul districtului Artemie Berariu, și de mulți alți preoți și diaconi. Corul seminariului din Cernăuți a interpretat cântările funerare. La mormântul decedatului, preotul Vasile Mandicevschi, a rostit o cuvântare în limba ruteană, relevând activitatea rodnică și lungă a regretatului defunct”, iar protoprezbiterul districtului, Artemie Berariu,a rostit o cuvântare în limba română, „mulțumind în numele mortului pentru iubirea și binele ce le avuse în viață din partea poporenilor și amicilor”. Ultimul a vorbit exarhul Ioan Marco din Cuciurul Mare.

Pe Vasile Mandicevschi îl găsim și la conferința pastorală a protoprezbiterilor, care avut loc la 13 decembrie (12 ianuarie) 1885 la Cernăuți. După oficierea sfintei liturghiiîn biserica Sf. Paraschiva, archipresviterul Ioan Olinschi a deschis, în cancelaria protoprezbiterală, ședința la care au participat următorii părinți ce purtau acest titlu: Artemie Berariu, Leon Popescu, Vasile Mandicevschi, Artemie Cărage, Ioan Medvighiu, Alexandru Alexieviciu, Simion Cobilanschi, Vasile Iliuț, Vasile Calancea, Georghiu de Volcinschi, Constantin Nichitoviciu, Georgriu Boca, Constantin Gramatoviciu, Nicolai Mitrofanoviciu, Teodor Polonicu, George Berariu, Dionisiu Ilasieviciu, George Gorașu și Alexandru Popșoru.

        Din „Schematismus der Bucovinaer gr.-or. Archiepiscopal-Diöcese” (Anuarul ortodox bisericesc) pe anii 1847-1897 aflăm că părintele Vasile Mandicevschi a slujit în satele Bahrineşti (1850-1867) şi Molodia (1868-1891). La 1896, Vasile Mandicevschi este egumen la Mănăstirea Putna, dar moare subit fără să reușească să dețină această funcție.

Ziarul cernăuţean „Deștepatarea” din 13 ianuarie 1897 anunță strângerea unui ajutor material „pentru internatul sau gazda de școlari români în Cernăuți”, prezentând lista contribuabililor, între care se află și numele preotuluiVasile Mandicevschi cu o sumă de 10 florini. Ziarul specifică faptul că această donație a fost făcută post-mortem de profesorul universitar, Eusebie Popovici, în memoria reposatului paroh la un an de la moarte. Eusebie Popovici era rudă cu Vasile Mandicevschi.

        Uitarea s-a lăsat, totuși, peste numele acestui vrednic părinte, și abia după mai bine de o sută de ani de zbuciumată istorie a Bucovinei și a bisericii acesteia, segmentate și trecute prin mai multe stăpâniri laice și ecleziastice, ea a fost spulberată prin cercetările și acțiunile noastre de pioasă recunoștință pentru cel ce i-a dat viață celebrului compozitor Eusebie Mandicevschi. Astfel, în anul 2018 am renovat mormintele membrilor familiei Mandicevschi, părăsite și aflate până atunci în paragină în vechiul cimitir din satul Bahrinești, dând altă înfățișare mormintelor preotului Ioan Mandicevschi a celorlalte rude ale sale. Proiectul a fost realizat de Societatea Bibliotecarilor Bucovineni, condusă de subsemnatul (care scrie și o teză de doctorat despre familia Mandicevschi), cu sprijinul financiar și material al familiei Acatrini și a altor două familii de creștini-ortodocși români din Țara. Scopul renovării este de a păstra în memoria satului Bahrinești acerst simbol important al istoriei satului și a demonstra că familia Mandicevschi este originară din satul Bahrinești și nu este venită din alte părți. Lângă mormântul lui Ioan Mandicevschi, se mai păstrează o cruce veche cu inscripția în limba română:„Această sfântă cruce s-au făcut și s-au așezat aice prin osârdia și cheltuiala Sf. Sale p. Ioan Mandicevschi, paroh din Bahrinești, care este pomenire a tot neamul”. E încă o dovadă că familia Mandicevschi își are originile în satul Bahrinești din Bucovina.

        Mormintele membrilor acestei vechi familii bahriniștene au fost descoperite de prof. Mihai Acatrini în anii 1988 - 1990, când fusese numit profesor de fizică la școala din satul Bahrinești. Incitat de această descoperire, el își pune în gând să afle mai multe despre persoanele înhumate acolo, al căror nume e scris pe cruce în vechea chirilică. Până atunci aceste morminte zăceau în uitare, fără să fi știut cineva de existența lor.

În 2015 am publicat un articol în limba ucraineană în care, pentru prima dată se aduc dovezi că această familie își are obârșia în satul românesc Bahrinești și nu este venită din Galiția și stabilită, cum se afirma până atunci în diverse dicționare, în Molodia, lângă Cernăuți. Nici istoriografia românească nu avea date concrete despre obârșia românească a familiei Mandicevschi.

        La rândul său, profesorul Mihai Acatrini, devenit între timp directorul școlii din localitate, nu s-a mulțumit doar cu identificarea mormântuluicelui ce a pus, practic, începutul acestei dinastii de intelectuali bucovineni, ci, captivat de istoria satului, a înființat la școală un muzeuistorico-etnografic, rezervând, în 2017, o sală familiei Mandicevschi.

Note.

1.Vladimir Acatrini,Originile românești ale renumitei familii bucovinene Mandicevshi, în „Glasul Bucovinei”, 2018,  nr.2, p.24–31.

1.Vladimir Acatrini, Satul Băhrineşti şi bisericile sale. Familia de preoți români Mandicevschi, în„Mesager Bucovinean”, 2017, nr., p.35–37.

3.Arhiva de Stat a Reginii Cernăuți, fond 228, inventar 3, dosar 8, fila 19.

4.„Candela: foaie bisericească-literară”, Anul XV, 1896, p. 512-513.

5.„Candela: foaie bisericească-literară”, Anul VII,1888, p. 107-108.

6.O festivitate bisericească, în „Gazeta Bucovinei”,Anul I, 1891, nr.13, p.3.

7.Contribuiri pentru buserica ordox-orintală din Cacica, în „Gazeta Bucovinei”, Anul II, 1892, nr,14, p.3-4.

8.Inmormâtarea exarchului și parochului din Lucavița, în „Gazeta Bucovinei”, Anul III, 1893, nr.11, p.3.

9.„Candela: foaie bisericească-literară”, Anul IV,1885, p.199-201.

10.„Deșteptarea”,Anul V, nr.1,din 1/13 ianuarie 1897, p.2.

Acatrini Vladimir, Date noi despre preotul Vasile Mandicevschi, tatăl compozitorului Eusebie MandicevschiMesager Bucovinean. 2019. An. XVI, Nr. 3 - 4. P. 122 - 125.