FOTO: Vica (Veronica) Mandicevschi în centru.
Vica (Veronica) Mandicevschi este un reprezentant
de vază al renumitei familii de cărturari bucovineni de la sfârșitul secolului
XIX – începutul secolului XX, dar despre activitatea căreia astăzi se știe încă
foarte puțin. Este fiica lui Constantin Mandicevschi (1859-1933) și a Claudiei
(numele de fată fiind necunoscut), născută la 2 noiembrie 1891 la Suceava, unde
tatăl ei preda cursul de istorie și limbă germană la Gimnaziul Superior Ortodox.
La Cernăuți ajunge la vârsta de 2 ani împreună cu părinții, unde Constantin
Mandicevschi este numit profesor la Scoală Reală Superioară Ortodoxă și unde
timp de 22 ani va funcționa ca director al acestei prestigioase instituții de
învățământ. Numele de botez îl va primi probabil, conform
obiceiului din Bucovina, de la bunica ei, Veronica Popovici (1834-1881),
căsătorită cu Vasile Mandicevschi (1824-1896).
Vica
a avut și o soră mai mică, Helena, căsătorită Russ (1893-1963). Despre Helena,
încă nu cunoșteam multe informații, continuăm să cercetăm arhivele. Cum și
despre Vica cunoaștem foarte puțin, doar sperăm că vom descoperi mai multe
lucruri interesante în viitor. Vica (Veronica) Mandicevschi a jucat un rol
important în dezvoltarea medicinei în Bucovina.
Își
face studiile primare și secundare la Școala Reală din Cernăuți, unde tatăl ei
deținea funcția de director. Își dă bacalaureatul, inclusiv diferență la latină
și elină, la vârsta de numai 17 ani. Pleacă apoi la Viena să studieze la
Facultatea de Medicină a Universității din capitala Imperiului. Aici imediat
atrage atenția profesorilor ei, care o încurajează, dându-i diferite avantaje
de care nu pot să beneficieze decât numai cei mai merituoși studenți.
În 1917 termină medicina şi este numită conducătoare a spitalului din Scheibbs,
în Austria de Sus, unde face cunoștință cu oftalmologul, contele Bathzanz,
care-i înlesnește studiul specialității sale. După Primul Război Mondial, când Monarhia
Habsburgică a căzut, Vica Mandicveschi se reîntoarce în Romania și un timp
oarecare lucrează, se pare, la București sau, după alte informații,„se anunță
de bună voie la spitalul de ciumaţi din Akerman, cel mai periculos spital de
infecție din ţară”. Apoi
vine la Cernăuți, unde lucrează la Spitalul de Ochi, condus pe atunci de
renumitul Dr. Eusebie Popovici. De aici plecă la Viena și o găsim specializându-se
la clinica profesorilor Meller şi Adalbert Fuchs. În anul 1923 este deja numită
medic-primar și i se dă Spitalul de Ochi la Cernăuți. În vacanțe pleacă la
Zürich să facă noi studii de specializare apoi la Praga, la profesorul
Remscheidt, din nou la Zürich– la profesorul Dr. Vogt și, în sfârșit, la Paris.
A
fost foarte devotată serviciului medical, în care își câștigase o faimă ce trecuse
de mult granițele țării, mai cu seamă și dincolo de ocean. O mulțime de medici
tineri vin la Cernăuți să facă practică sub conducerea ei. Ține
cele mai strânse legături și cu lumea științifică care o consideră ca pe un
medic din cei mai buni și numai cu 3 luni înainte de moarte ea a primit invitație
la o Universitate americană, căreia – din cauza bolii care se agrava – nu-i
răspunse. Veșnic preocupată de specialitatea ei, în care era neîntrecută, umbla
pe la toate congresele oftalmologice, contribuind cu rapoarte foarte apreciate.
La 26 noiembrie 1937 avea să plece la Cairo, la congresul oftalmologic, pentru
care drum își cumpărase și biletele, dar tuberculoza pulmonară o doboară la 30
octombrie.
La
Arhiva de Stat din Cernăuți, ce păstrează catalogul Spitalului „Regele Carol al
II-lea”, Cernăuți, secția de ochi,registrul De
operațiunile executate în cursul 1936 de la 4 decembrie și continuarea pe anul
1937,putem descoperi informații importante despre operațiile care au avut la
spital, despre persanele, vârsta, numele, luna, ora, data operațiilor,data
întrării în spital, anamneza ș.a .Ca operator, îl găsim pe Eusebie Popovici, iar
asistent – Vica Mandievschi.
Tot la Arhiva de Stat din Cernăuți, ce păstrează
dosarele spitalului Carol II, găsim salariile medicilor în Constatând prezența și personalul medical, administrativ și tehnic –
1932. Aici este o listă a personalului spitalului, printre care o
întâlnim și pe Vica Mandicevschi, cu funcția, experiența de muncă, salariile,
reținerile afectate la fondul Casei Pensiilor, cota de chirie, chiria cuvenită,
ajutorul de familie, impozitele care aveau de plătit medicii și suma netă.
Putem urmări că în decursul anilor, suma salariilor creștea și descreștea. Tot
aici găsim informația că doamna Mandicevschi avea un salariu de 10.200 de lei
și cu toate impozitele achitarea, rămânea suma de 8.954 lei.
La
Cernăuți între ani 1934-1940 apare o revistă – „Cernăuți Medical”, revistă
lunară de Medicină Generală. Redacția se afla pe strada Alexandru cel Bun Nr.5-A.
Fondatorul acestei reviste a fost Dr. Gheorghe Pârvulescu. Tot aici găsim lista
colaboratorilor revistei, printre care: dr. Ioan Emil Costinescu, Ministrul Sănătății Publice
și Ocrotirilor Sociale, prof. dr. Constantin Angehelescu, Ministrul Instrucțiunii
Publice, prof. dr. Gane, Secretar General. Din Cernăuți: Dr. Adler, Dr. Bodea, Dr.
Mărculescu, Dr. Popovici, Dr. Mandicevschi, Dr. Popescu A, Dr. Popescu V, Dr. Altman și alți.
Vica
(Veronica) Mandicevschis scris în revistele de specialitate străine (germane)
și cele românești. Între altele: “Uber spontane
Iridodiallyse nach plözliche rstarker Blutung” („Despre iridodializa spontană după
sângerări bruște”) în „Zeistschrift für Augenhelkunde”, Bd, 68) și o mulțime de
alte scrieri și notițe pe care le trimitea specialiștilor în oftalmologie.
Ultima ei lucrare „Despre Edison sadic” a apărut în revista „România Medicală”, nr.
20, 1937, peste două zile după moare.
A
fost de o frumoasă ambiție rară și oricât ar fi de bolnavă, ținea să-și facă
datoria. Nu putea înțelege de ce nu i se dădea totul ce trebuie pentru spitalul
ei, având ambiția să-i ducă departe renumele. De aceea, una din ultimele ei dispoziții
a fost donațiunea dată Spitalului de Ochi din Cernăuți a unei părți mari din instrumentarul
ei prețios.
Vladimir Acatrini s-a născut în 1988 în satul Bahrineşti, regiunea Cernăuți. A absolvit
Facultatea de Istorie a Universității din Cernăuți. În prezent este bibliotecar la Biblioteca
Universității din Cernăuți, Secția de Cultură și Educație. Colaborează cu biblioteca de
carte românească din Cernăuți „Glasul Bucovinei”. Președinte al Societății Bibliotecarilor
Bucovineni (Cernăuți) și Președintele filialei creștine ASCIOR – Cernăuți; Doctorand la Academia Națională de Științe Pedagogice din Kiev
Comentarii
Trimiteți un comentariu