Mormântul familie cavaler de Bejan, prezentat pelerinilor dupa o restaurare !

 

Text : Cripta familiei de Bejan

Oliviu Cav. de Bejan *și † 1887.

Virginia de Bejan *1869 † 1898.

Talia-Mica de Bejan *1884 † 1906.

Vianor-Micu de Bejan studinte în drept *1884 † 1907.

Elinora de Bejan *1891 † 1915.

Silvia de Bejan *1878 † 1936.

Arhipresviterul-Mitrofor Dionise cav. de Bejan consilier consistorial etc.

6/18 August *1837 † 8/21 Sept. 1923.

Elisaveta de Bejan născ. Țurcan

*4/16 Noiemvrie 1852 † 8 Octomvrie 1927.

Starea: fără cruce și fără gard.

Amplasarea: parcela 7.

Bejan, cavaler de, Dionisie (18.08.1837, Stăuceni-Chițmani – 21.09.1923, Cernăuți), preot, om de cultură, om politic.Își face studiile primare, secundare și superioare la Cernăuți (Institutul Teologic) după care își continuă studiile de drept la Universitatea din Viena. Preot la Fundul Moldovei, (1869-1870), Gemenea cu Ostra și Slătioara (1871-1877) și Vatra Dornei (1877-1884). Consilier consistorial, cancelar mitropolitan și sinodal (1884-1918). Deputat în Dieta Bucovinei, membru marcant al Partidului Național Român (1905) și al Partidului Creștin Social Român din Bucovina (1908). A contribuit în 1900 la înființarea Societății mazililor și răzeșilor din Bucovina. Redactor la „Glasul Bucovinei” în octombrie-noiembrie 1918, semnatar al manifestului „Ce vrem ?”. Membru al Societății pentru Cultura și Literatira Română în Bucovina (din 1884), vicepreședinte (1896-1900), președinte (1900-1919) și membru de onoare (1919-1923).

La 27 octombrie 1918, în calitate de Preşedinte – decan de vârstă – a prezidat lucrările Adunării Constituante a Bucovinei, care a hotărât Unirea Bucovinei integrale cu celelalte ţări româneşti într-un stat naţional independent şi a decis constituirea Consiliului Naţional Român, format din 50 de membri. Ca preşedinte al Consiliului Naţional Român a deschis la 28 noiembrie 1918 în Sala Sinodală a Reşedinţei Mitropolitane din Cernăuţi şedinţa Congresului General al Bucovinei la care se va proclama Unirea necondiţioinată şi pe vecie a Bucovinei în vechile hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru cu Regatul României. A făcut parte din cei 15 delegaţi bucovineni, care la 29 noiembrie 1918 la Iaşi aveau să înmâneze în mod solemn regelui Ferdinand şi Guvernului Român Actul de Unire a Bucovinei.

A fost distins cu Ordinul „Coroana României” în grad de Comandor (1908) și medalia Carol I.

În Cernăuți a locuit în casa sa de pe Franzensgasse, 20 (11 noiembrie în interbelic, azi str. Constituției, 18).

Elisaveta de Bejan (16.11.1852 – 8.10.1927) este soția lui Dionisie Bejan despre moartea și înmormântarea ei anunță „G.B.” din 12 jctombrie 1927, nr. 2503, p. 2.

Ceilalți defuncți ai criptei familiale sunt copiii lui Dionisie Bejan.

Funerarii : Necrologul din „G.B.”, din 23 septembrie 1923, nr. 1365, p. 1 a fost semnat de Vasile Grecu, iar anunțul familiei din p. 4 avea următorul text : „Pătrunşi de adâncă durere aducem la cunoştinţă trecerea la cele eterne a mult iubitului nostru soţ, tată, bunic, socru, frate, unchiu şi cumnat DIONISIE Cav. de BEJAN Arhipresviter Mitrofor, Consilier consistorial î. r. Comandor al ordinului „Coroana României”, posesor al medaliei „Carol I”, Senator, preşedinte de onoare al Societăţii pentru cultura şi literatura română în Bucovina, etc. etc. care după o suferinţă grea şi-a dat nobilul său suflet în mânile Domnului Vineri, 21 Septemvrie a. c., ora 5 demineaţa în etate de 86 ani. Rămăşiţele pământeşti ale scumpului defunct se vor conduce la vecinică odihnă Duminică, 23 Septemvrie a. c., ora 3 p. m. dela casa de doliu strada 11 Noemvrie No. 20 la biserica catedrală şi după ceremonia funebrală se vor depune spre vecinică odihnă în cripta familiară din cimitirul orăşănesc. Cernăuţi, 21 Septemvrie 1923. Adânc întristata familie.”

„G.B.” din 25 septembrie 1923, nr. 1366, p. 2 anunța și înmormântarea :

„Duminică, 23 Septembrie crt., a fost dus în modul cuvenit la locul de odihnă veşnică, acela ce a fost Dionisie cav. de Bejan. Funerariile acestui rar om şi cunoscut Român de bine, care a ocupat un loc din cele mai însemnate în viaţa politică şi mai ales culturală a ţărişoarei noastre, au fost cu drept cuvânt o manifestaţie naţională de doliu, la care au participat toate păturile sociale ale Românilor din Cernăuţi. La orele 3 d. a., cortegiul funebru, compus din rudele defunctului, reprezintanţii autorităţilor civile şi militare, ai societăţilor culturale şi de binefacere, foarte numeroase persoane distinse din societatea Cernăuţeană, din reprezentanţi ai studenţimei române şi din elevii şcoalelor secundare române din Cernăuţi, a pornit dela domiciliul răpăusatului, parcurgând strada 11 N-brie, a Templului, Piaţa Unirii, unde s’a oprit în faţa Palatului Naţional. Aici, d. prof. univ. dr. V. Gheorghiu, a rostit în numele Societăţii pentru cultura şi literatura poporului român din Bucovina, un frumos discurs, amintind meritele şi activitatea marelui Român bucovinean, ce a fost Dionisie Bejan, pentru acest aşezământ cultural, care în vremea stăpânirei străine la noi a fost focarul de viaţă românească în provincia noastră. Nici o activitate culturală sau politică nu a pornit fără îndemnul şi concursul merituosului defunct, care a avut însfârşit fericirea să-şi vadă munca sa răsplătită prin aceea, că 1-a trăit cu inimă încă tânără zilele Marti Uniri a Bucovinei cu Patria-Mumă. Din Piaţa Unirii cortegiul şi-a luat drumul prin strada Regina Maria şi Ştefan cel Mare, spre Catedrală. In Catedrală un numeros sobor de înalţi demnitari bisericeşti a oficiat serviciul divin al prohodului. Apoi a vorbit d. predicator catedral Dr. Vască. De la Catedrală cortegiul funebru s’a îndreptat spre internatul de băieţi români, o creaţtune a răpăusatului. Acest aşezământ şi-a luat în mod foarte demn rămas bun dela distinsul şi mult regretatul său fondator şi oblâduitor. De aici costiugul a fost călăuzit Ia cimitirul de la Horecea, unde a fost depus cu ceremonia cuvenită în mormânt. Şi aici s-au rostit mai multe discursuri în cari oratorii au arătat viaţa, însemnătatea şi munca bunului român care s’a dus dintre noi şi care a lăsat în urma sa un gol ce nu se va umple nicicând.” (Textul preluat de la іstoricul şi аrhivistul Dragos Olaru - 2020)

Din inițiativa Societății ,,Golgota,, a românilor din Ucraina, presedinte Vasile Rauț și Asociației pentru Protecția Patrimoniului, București condusă de d-nul Laurențiu Dragomir, experrt, restaurator acreditat de Ministerul Culturii din România a fost inițiat un proiect de restaurare a acestui monument, precum și a altor morminte și monumente semnificative din Cimitirul Central din Cernăuți. Această inițiativă a fost posibil de realizat datorită sprijinului statului român și reprezintă un omagiu adus istoriei și identității românilor bucovineni. Finanțator - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. Sprijin diplomatic din partea Consulatului General al României la Cernăuți.