Comemorarea centenarului de la moartea lui George Tofan la Cernăuți.

Comemorarea centenarului de la moarte lui George Tofan la Cernăuți.

Duminică, 2 august a.c, de ziua prăznuiri Sfântului Proroc Ilie, în inima bătrânei urbe cernăuțene a avut loc o manifestare comemorativă dedicată împlinirii a 100 de ani de la trecerea în lumea celor drepți a profesorului George Tofan, pedagog devotat, om politic, poet, publicist și om de cultură din Bucovina.

Inițiatorii manifestației au fost Vladimir Acatrini, preşedintele Societăţi Bibliotecarilor Bucovineni și Alexandru Muntean, președintele Asociației sportiv-culturale „Ștefan cel Mare și Sfântˮ. La parastas au participat reprezentanţi ai comunităţilor românești din regiunea Cernăuți: Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu”, Sergiu Barbuța, ziarist și blogger din r-n Noua Suliță, Dumitru Caulea, Societatea Muzicienilor Români din Ucraina „Armonia”, Dragoş Olaru, arhivist și publicist. Câteva cuvinte despre marele cărturar bucovinean de la Bilca a rostit arhivistul Dragoş Olaru, Alexandru Muntean, Acatrini Vladimir, Vasile Bâcu. Președintele Societăţii Bibliotecarilor Bucovineni, Vladimir Acatrini, a venit cu propunerea ca fiecare societate culturală din Cernăuți să se angajeze ca să îngrijească de anumite morminte și parcele din partea ortodoxă a Cimitirului Cental din Cernăuți.

În cadrul ceremoniei religioase au fost pomeniţi sculptorul Dumitru Gorșcovschi, profesorii universitari Ilie Torouțiu, Ilie Mandic și Ilie Bacinschi, professorii Ilie Luceac și Iliei Gavanos

George Tofan s-a născut în 1880 în satul Bilca, Bucovina.

La absolvirea liceului din Suceava, în 1900, George Tofan s-a înscris la Facultatea de litere şi filozofie a Universităţii din Cernăuţi, pregătindu-se pentru cariera didactică, „când numărul profesorilor români de la liceul din Suceava se împuţinează pe an ce merge şi locul lor îl ocupă profesori străini de limba şi legea, ba de multe ori străini şi de ţara noastră ...”.

În anul 1904, la absolvirea facultăţii, a fost numit profesor suplinitor la liceul din Suceava, catedra de istorie, iar din toamna anului 1906 s-a transferat la Şcoala Normală din Cernăuţi, unde rămâne până la sfârşitul vieţii, în afara anilor de refugiu.

Este unul din fondatorii revistei „Junimea literară” (1904-1914), una dintre cele mai prestigioase publicaţii care a avut un rol extrem de important în dezvoltarea vieţii culturale româneşti din Bucovina.

În anul 1914 în calitate de secretar al „Societății pentru Cultura şi Literatura Română” în Bucovina a înființat 14 şcoli parrticulare româneşti.

După izbucnirea Primului Război Mondial, refuzând să slujească în armata imperială, s-a refugiat în România, unde a militat pentru intrarea Ţării în război. A trăit mai întâi la Bazargic, în Cadrilater, unde a fost director la gimnaziul românesc, apoi în Basarabia, unde a rămas până în preajma înfăptuirii Actului Unirii de la 28 noiembrie 1918. La Chişinău, bucovinenii au format un comitet în frunte cu Ion Nistor, T.V. Ştefanelli, George Tofan, Em. Iliuţ şi N. Cotos, care, la 6 octombrie 1918, cere ca teritoriile româneşti din monarhia austro-ungară să se unească cu România.

În 1917, împreună cu Onisifor Ghibu, George Tofan a ediat revista „Școala moldovenească”, prima publicație didactică de limba română din Basarabia. Pe 6 noiembrie 1918 este numit revizor şcolar al județului Chişinău, iar în aprilie 1919 Tofan este numit în funcția de secretar al Departamentul Instrucţiunii Publice din Bucovina" la Cernăuţi.

Se stinge în iulie 1920, răpus de o lungă şi necruțătoare boală.