Rămâne
numele în veci neuitat
(in
memoriam)
E greu de scris asemenea materiale. Chiar și pentru acei care toată viața sunt legați de arta scrisului. Dar, vine un moment al vieții când trebuie să scri despre o persoană pe care ai cunoscut-o, la timpul trecut, or, așa e legea vieții. Toți vin în această lume și vine o zi când trebuie să plece spre un alt tărâm.
Iată că pentru un vrednic bucovinean, om care toată viața și-a dedicat-o cărților, etnograf, bibliograf, muzeograf, un bun cunoscător al meleagului natal, dar și al limbii române, Cetățean de Onoare al satului natal Cuciurul Mare, a sosit ora plecării spre un alt tărâm.
Ne-a părăsit, cam pe neașteptate, Mircea
Mintenco, din Cuciurul Mare, (or, moartea niciodată nu este așteptată de
nimeni), deși știam că este cam bolnav, totuși ne gândeam că va mai fi printre
noi, ne va bucura cu vastele-i cunoștințe în toate domeniile, cu vorbele-i
înțelepte, cu sfaturile sale.
Astă
iarnă, la împlinirea frumoasei vârste de 80 de ani, l-am felicitat pe paginile
ziarelor noastre, urându-i mulți ani înainte și succese în toate domeniile în
care a activat. Ba a mai avut parte și de o sărbătoare literară în incinta
bibliotecii din satul natal. Nu bănuiam atunci, nici de cum, că este ultimul
său jubileu pe acest pământ și în această viață trecătoare. Dar, soarta își are
legile ei și nu se prea socoate cu doleanțele noastre, de cele mai multe ori.
Cum spuneam la început dl Mircea Mintenco,
toată viața a iubit, a prețuit, a citit, a procurat și a dăruit cărți. Din ele
cunoștea atâtea lucruri interesante. A lucrat o vreme chiar bibliotecar, având
și studii în domeniul culturii. Studia prin biblioteci și arhive adunând
lucruri interesante despre marii înaintași ai vremurilor. Despe unii dintre ei
publica materiale pe paginile ziarelor bucovinene, dar și din alte regiuni ale
Ucrainei. A colaborat cu mai multe biblioteci și muzee din Ucraina, Rusia,
Moldova, România, Canada și alte țări ale lumii.
A
studiat viața și opera marilor oameni atât ucraineni, cât și români, cum ar fi Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri,
Ion Creangă, Mircea Streinul... Ultimul din această listă i-a fost și consătean
și se mândrea mult cu acest lucru.
A
mai adunat și valorificat folclor autentic, pe care l-a studiat și șlefuit cu
multă atenție și răbdare, iar apoi l-a publicat pe paginile ziarelor și
revistelor cu care a colaborat.
Era
cunoscut cu multe personalități ale timpului său, cu unii fiind chiar prieten.
Cu binecunoscutul regizor și actor ucrainean Ivan Mîkolaiciuk a fost un bun
prieten, ca și cu mulți alți compozitori, poeți, artiști, pictori, sculptori,
regizori...
Era membru al mai multor Asociații, cluburi
literare, Laureat al câtorva concursuri literare.
Cu
vreo 10-11 ani în urmă am făcut cunoștință personal, deși il cunoșteam din ziare,
dar și din activitățile desfășurate, de peste vreo 30 de ani, și tot atunci
datorită dumnealui a luat ființă Cenaclul nostru literar pe care l-am numit
„Familia”. Din ea fac parte oameni de
cultură, artă, literatură - scriitori, pictori, lucrători ai sferei culturale,
profesori, meșteri populari. Am participat împreună la zeci de evenimente importante
- prezentări de carte, întruniri literare, întâlniri cu oameni de vază,
recitaluri poetice, festivaluri, sărbători ale limbii materne, comemorări etc.
Am vizitat muzee, expoziții, vernisaje, biblioteci, mănăstiri, făcând
cunoștință cu oameni de cultură, cu locuri interesante legate de istorie
și civilizație. Peste tot am dăruit
cărți, ziare, reviste. Am primit și noi în dar asemenea lucruri din partea lor.
Văzându-i
dorința și afecțiunea manifestată față de toate acestea l-am ajutat ca în anul
2011 să scoată de sub tipar cartea sa proprie „Izvoarele cristaline ale
inspirației”, apărută la editura „Prut” din Cernăuți în ediție bilingvă. Peste
un an am scos de sub tipar cartea mea proprie „Din toată inima”, în limba ucraineană,
având texte și comentarii românești. Am
adunat în acea carte materialele de prin ziare, poeziile, felicitările,
scrisorile, diplomele, ce i-au fost dedicate, transmise și înmânate. Am mai
adăugat o serie de portrete ce i le-au
dedicat de-a lungul anilor unii pictori cunoscuți. I-am făcut o surpriză atunci
către aniversarea celor 75 de ani ai vieții.
Cu părere de rău în ultimii ani din cauza
stării sănătății n-a mai putut participa la întrunirile noastre, dar era la
curent cu toate evenimentele. Șefa bibliotecii din satul Cuciurul Mare,
neobosita doamnă Natalia Bevțic, și ea membră activă a Cenaclului nostru, îi
ținea la curent cu toate evenimentele. Tot ea i-a dus la domiciliu până în
ultimele zile ale vieții cărți și ziare din biblioteca pe care a frecventat-o
pe tot parcursul vieții.
D-na
Natalia a fost cea care ne-a și anunțat vestea tristă despre trecerea sa la
cele veșnice. L-am petrecut pe ultimul drum, venind cu flori vii, lumânări și
tristețe, câțiva dintre membri Familiei noastre literare, săteni, rude,
cunoscuți. Un mare ajutor la ceremonia de înmormântare a acordat primarul Comunității
teritoriale Unite din Cuciurul Mare dl Vasile Toderenciuk. El a fost ajutat și
sprijinit de echipa de la primărie și de neobosita doamnă Natalia Bevțic.
Cuvântări de rămas bun au rostir ei amândoi, și noi, cei care l-am cunoscut ca
om de cultură, ca om al cărților, al cuvîntului scris și tipărit. A plecat
să-și doarmă somnul de veci în cimitirul satului natal alătruri de fratele
geamăn Dragoș. Tot aici sunt îngropați și
părinții, și sora din partea mamei.
După
înmormântare, chiar în discuția cu domnul primar al comunei s-a luat hotărârea
ca biblioteca din satul Cuciurul Mare să-i poarte numele. Urmând ca toate documentele
și hotărârile pentru a întocmi actele
necesare să fie pregătite în timpul apropiat. De asemenea până la organizarea
unei camere-muzeu dedicată vieții și activității celui care a fost Mircea
Mintenco, să fie organizată o expoziție de cărți, ziare, fotografii, scrisori,
diplome, portrete de și despre omul, a cărul viață a fost dedicată cărților.
Rămâne ca și noi să contribuim la completarea
acestui muzeu, cât și la înveșnicirea în
neuitare a celui care a fost Mircea Mintenco, un vrednic bucovinean, al cărui
nume nu trebuie dat uitării.
Comentarii
Trimiteți un comentariu