22 iunie 1941 - O pată neagră în istoria familiei Ionuţa şi Acatrini

22 iunie 1941 - O pată neagră în istoria familiei Ionuţa şi Acatrini

 

        La 22 iunie 1941, armata germană a lansat atacul asupra URSS pe tot frontul, de la Marea Baltică în nord până la Marea Neagră, în sud. În acelaşi timp România a intrat în război de partea Germaniei cu scopul declarat de a elibera teritoriile Istorice Basarabiei şi Nordului Bucovinei, ocupate un an mai devreme de către sovietici. 

     Toate acestea au creat un haos în rândul populației. Mulți dintre bahrinișteni au hotărât să se refugieze în România, spre satul vecin Mușenița. Drumul spre acel sat trecea pe lângă un câmp numit “Dealul de la Hliuja”. Unii dintre săteni se deplasau cu căruțele, alții mergeau pe jos pe lângă calea ferată. Printre ei se aflau și bunicul meu Ion Ionuța împreună cu tatăl său Grigore și stră-străbunica Glicheria. Bunicul Ion a hotărât să treacă frontiera impusă de toți pe jos, deplasându-se pe lângă calea ferată. Grigore și Glicheria, precum și sătenii Avram Tofan, frații Lupaștean, Buhnea, au urcat într-o căruță și au luat-o direct pe câmp. Sărmanii oameni nu și-au dat seama că acel câmp era minat.

În cele din urmă a avut loc o explozie, în urma căreia au decedat șapte suflete.

Străbunicul Ionuță Grigore nu a primit puterea sovietică și mereu vorbea că își dorește să ajungă și să moară în România. Ion Ionuța a rămas nevătămat deoarece, mergând pe jos, a rătăcit prin stufiș. Bunelul Ion, la vârsta doar de 9 ani, nu a înțeles ce s-a întâmplat și au cuntinuat drumul spre România împreună cu maica-sa Ileana și cele două surori ale sale, Maria și Maranda. Au ajuns la Rădăuți şi i-au aşteptat pe ceilalţi membrii ai familiei timp de două săptămâni. S-au ocupat cu cele ale muncii pentru a-şi întreţine familia, adăpostindu-se într-o stodoală şi lucrând pe câmpuri pe la oameni necunoscuţi. 

         După ce a aflat despre știrea tragică, Ileana a decis să se întoarcă acasă să-i înmormânteze pe cei apropiați. Venind la baștină, refugiații au găsit casa jefuită de consateni, fără uși și ferestre, și câinele omorât... La mijlocul lunii august 1941 osemintele celor șapte săteni au fost reînhumate la Cimitirul Vechi din Bahrineşti.  

         Tot în această zi de 22 iunie 1941, la vârsta de peste 90 de ani, este împuscat de către un aviator german strămoșul meu Gheorghe Acatrini din Lunca Herței (straunelul după linea Tatei meu Acatrini Mihai), care a participat la trei războaie, printre care și luarea Plevnei (1878 – războiul ruso-turc pentru independenţa Roamniei).  

Aceste ni le-apovestit mosul meu Ion a lui Grigorie Ionuta, care a trecut prin drama unei veţi grelie, dar tot timpul s-a mândrit ca este român.

A fost un moment cu adevărat demn de a fi oglindit intr-un roman. Ziua de 22 iunie este o zi de doliu pentru familia Ionuța-Acatrini.

 

Ionuță Grigore (1901 - 1941)

               

                                    Ionuță Ileana (1902 - 1985)

                                                         

                                      Iounuță Ion - 1951.

Foto: Ion Ionuţa cu roaba (pop. traboanţa) în mână, la 11 ani, în curtea orfelinatului din Cernăuţi, adus de unchiul său, Ionuţa Mihai – Lachi. - 1943.