Maria (Mitzi) von Kulmer – o pianistă uitată din Familia Mandicevschi.

 

De aproximativ 18 ani mă ocup de cercetarea familiei Mandicevschi și contribuția lor la viața culturală și educațională a Cernăuțiului și Bucovinei. 

Căutările mele au început cu doi membri ai acestei ilustre familii și, la acea vreme, nu știam că este atât de bogată în reprezentanți de seamă. Se pare că această familie „mă supraveghează mereu” și mă ajută, și îndrumă în cercetările mele. Ei nu obosesc niciodată să îmi ofere surprize, informații noi despre activitățile lor sau despre noi membri ai familiei!

Este plăcut când primesc solicitări din străinătari pentru informații despre membrii familiei Mandicevschi. Recent, cercetători din Austria, de la muzeul Orth, m-au contactat, deoarece se pregătea o expoziție despre baroneasa Maria von Kulmer. Din materialul trimis de ei, am aflat cu surprindere că ea este fiica lui Constantin Mandicevschi.

Muzeul Orth este un obiectiv turistic din Austria, situat în Orth an der Donau (Ort pe Dunăre). Este un muzeu dedicat culturii și istoriei locale, situat într-un cadru natural pitoresc, unde vizitatorii pot explora o zonă bogată în atracții naturale și istorice.

Cercetătorii de la museumORTH din Orth an der Donau, Austria, au pregătit într-adevăr o expoziție specială despre baroneasa Maria von Kulmer. Expoziția, intitulată “Maria von Kulmer und der Most” - (Maria von Kulmer și mustul), a fost deschisă recent, pe 23 martie 2024, și a fost disponibil pentru vizitare până pe 9 iunie 2025.

 

Ei m-au găsit prin intermediul internetului, unde au fost publicate articolele mele în presa BucPress Cernăuți. Prieteni de la resursele media mi-au trimis informații că cercetători din Austria mă caută. Așa a început colaborarea noastră constructivă și foarte fructuoasă. Am făcut un schimb de informaţie. A fost o coloborare foarte productivă pentru noi. Din documnetele care am primit am aflat despre un membru ai familie Mandicevschi, dat uitări.

Până nu de mult n-am avut date concrete despre copii lui Constantin Mandicesvschi, ştiam că au existat trei fiice şi un băiat: Vica (Veronica), care afost la Cernăuți medic oftomoloc, Josefina despre care încă nu stiu nimic, despre băiat încă nu cunosc nici numele, cine afost unede a activat și Maria, despre care nu am cunoscut nimic, până nu de mult. Din coloborare cu Muzeul din Orth an der Donau, Austria, am aflat că câteva date importante despre Maria și le vo-mm prezenta mai jos.

Maria (Mitzi) von Kulmer-Mandicevschi sa născut la 8 noiembrie 1890, în Suceava. Pianistă la Opera din München. Și-a petrecut copilăria și anii de școală la Cernăuți, începând cu 1893, când tatăl ei, Constantin, a devenit directorul Școlii Reale Ortodoxe de Băieți din Cernăuți. Între 1908 și 1912 a studiat pianul la Academia Imperială și Regală de Muzică și Arte ale Spectacolului din Viena, locuind în acea perioadă cu unchiul ei, Eusebie Mandicevschi.

Părinții Mariei: Claudia Bržorad și Constantin Mandicesvchi – 1933.
(fotografia este resent descoperita în fodurile Arhivei de stat a regiunii Cernăuţi)

Tatăl său, Constantin Mandicevschi, profesor, bibliotecar și compozitor amator de importanță locală, i-a insuflat dragostea pentru limbajul și spiritul românesc. Unchiul ei, Eusebie Mandicevschi, muzicolog și publicist activ în cercurile vieneze, i-a oferit o educație muzicală solidă la Viena, unde Maria a studi pianul și teoria muzicii. Această formare nu a fost doar tehnică, ci și afectivă: Eusebie i-a transmis o viziune asupra muzicii ca formă de cultură și identitate.

A avut doi soți: Rudolf Bela și Max von Kulmer (1881 - 1963), de la care a moștenit titlul de baronesă. La 31 august 1923 s-a stabilit împreună cu baronul dr. Max von Kulmer în localitatea Orth an der Donau, unde acesta a închiriat o proprietate cunoscută sub numele de „Uferhaus”. Acolo el a lucrat la invenția sa – elicea cu pană, în timp ce ea își încânta oaspeții la un chioșc de cidru, cântând la pian.

Povestea plină de evenimente a acestei hangițe și artiste neconvenționale a condus-o la Opera de Stat Bavareză din München, unde, din 1940, a acompaniat baletul timp de 20 de ani. Soțul ei era avocat, dar a activat în domeniul hidromecanicii timp de peste două decenii.

În această perioadă, dr. Max von Kulmer a lucrat și ca luntraș pe Dunăre, la Orth, continuând să dezvolte invenția sa, „elicea cu pană”, un tip complet nou de propulsie navală testată pe o barcă cu fund plat.

Maria și Max von Kulmer cu un invitat, la vila de la Orth anii 1920.

Când Maria von Kulmer s-a mutat la Orth, pianul ei a fost adus de la Viena cu o barcă tradițională, pe Dunăre. Instrumentul i-a fost dăruit de unchiul ei drag, Eusebie Mandicevschi, care a jucat un rol important în formarea ei artistică. Ea le dedica pasagerilor care călătoreau pe râu piese la pian compuse de unchiul ei, iar după ce un plutaș i-a lăsat un butoi de must, a scris „Most” pe o tăbliță în fața casei și a început să-l servească, transformând locuința într-o mică tavernă.

  Dr. Max von Kulmer în jurul anului 1925 cu barca sa, pe care a convertit-o în   scopuri experimentale și pe care a folosit-o și pentru transferuri cu feribotul.

         

        În 1936, soții von Kulmer au părăsit Orth și s-au mutat la Vatra Dornei, în România, iar mai târziu la Berlin și München. Au predat feribotul și hanul familiei Georg Humer Sr., care îl administrează și astăzi, ajuns la a treia generație.

       În ziarele Cernăuțeane “Glasul Bucovinei” și Czernowitzer Deutsche Tagespost - 1938 au fost publicat două știri de valoare despre doamna Maria Kulmer -Mandicevschi, din aceste anunțuri putem spune că înre ani 1937/38, domana Kulmer s-a aflat la Cernăuți, unde a dat un concert de pian la “Societatea Doamnelor Române”, din al doilea anunț aflăm că ea a locuit pe strada Iancu Zotta, și unde dădea oare de pian private. 

Glasul Bucovinei, 15 septembrie – 1938.

                                Czernowitzer Deutsche Tagespost - 1938.

      De menționat că în perioada austreacă și românească, străzile Cernăuțene, erau înpărsite în câteva de numiri și cu numerațiile lor, dacă vorbim de strada care acum poartă denumirea “Ucraineană” era înpărțită în două părți de la str. Rusească până la str. Armeană, în perioada interbelică purta denumirea “Mircea Vodă”, iar de la Catedrala Armeană “Sf. Petru și Pavel” până str. Sevcenko “Iancu Zotta”. Este interesant că în timpul stăpâniri Autriece, acesta strada mai afost numită si strada domnească de jos, unde străia o mare parte din boieri români, că nu aveau voi să străiască pe strada Doamnească de Sus.

                           Casa familiei Kulmer de pe malul Dunării, anii 1920.

     Mai jos vom prezenta anunțul din ziarul “Glasul Bucovinei” pe data 16 prilie 1938, despre concertul la Societatea Doamnelor Române:

     “Societatea Doamnelor Române anunţă onoratul public că va aranja în prima jumătate a lunii Mai un recital de pian executat de cunoscuta pianistă D-sa Maria Kulmer - Mandicevschi. D-sa şi-a făcut studiile muzicale la conservatorul din Viena, ca elevă a vestiţilor profesori Reibard şi Robert Fuchs şi s-a bucurat acolo de cele mai elogioase aprecieri nu numai ca pianistă desăvârşită de factură clasică, ci şi ca destoinică profesoara de muzică. Doamna Maria Kulmer-Mandicevschi, reîntoarsă de doi ani în ţară, s-a stabilit de curând în Cernăuţi şi a binevoit să primească cu multă amabilitate invitaţia Societăţii de a da un concert în folosul refacerii internatelor de fete ale societăţia Societății. Nădăjduim că publicul cernăuţean va şti să preţuiască rarul prilej de a asculta o desăvârşită artistă a Bucovinei şi-i va face cuvenita primire printr-o asistenţă numeroasă, sprijinind totodată şi „Societatea Doamnelor Române“ în străduinţele ei de afirmare a femeii în toate ramurile culturii naţionale”. 

         Informațiile pe care le furnizați despre doamna Maria Kulmer-Mandicevschi, bazate pe articolele din ziarul “Glasul Bucovinei” din 1938, sunt valoroase pentru conturarea activității sale culturale în Cernăuți în acea perioadă interbelică.            

        La München a continuat să scrie și să publice în limba germană, dar legătura afectivă cu Bucovina nu s-a estompat niciodată. A păstrat cu devoțiune memoria fratelui tatălui ei, Gheorghe Mandicevschi (1870 - 1907), compozitor și dirijor bucovinean, o figură marcantă a muzi cii locale, redactând o lucrare memorialistică în limba română, ulterior tradusă în germană. Documentul, păstrat în colecția Autogra phensammlung a Münchner Stadtbibliothek / Monacensia, include o biografie detaliată, un catalog de lucrări muzicale și manuscrisul intitulat Oratoriul. Deși nepublicată comercial, această lucrare reprezintă un gest de recuperare culturală, un act de fidelitate față de patrimoniul muzical bucovinean.

        Maria (Mitzi) von Kulmer-Mandicevschi a decedat în 1983, la München, Germania. A fost înmormântată la Zentralfriedhof Annabisch, în orașul Klagenfurt am Wörthersee, landul Carintia, Austria.

        Maria von Kulmer a întruchipat complexi tatea elitei bucovinene din epoca imperială: bucovineană prin naștere, română prin fami lie, germană prin educație și viață. Această intersecție de culturi și limbi i-a conferit o perspectivă unică, pe care a exprimat-o prin scris, muzică și gesturi de memorie. Ea a fost o punte între lumi, între generații și între tradiții. 

__________________________

        Vladimir Acatrini – istoric, bibliotecar, etnograf. Doctor în pedagogie, profesor la Liceul din Bahrinești (din 2021). Autor al unor broșuri privind istoria satului natal. Membru al Uniunii Naționale a Cercetătorilor Ținutului Natal din Ucraina, inspector civil pentru protejarea monumentelor din orașul Cernăuți. Publică articole în revistele de specialitate, precum și în diverse periodice din Ucraina, România și Republica Moldova. Președinte al Societății Bibliotecarilor Bucovineni (din 2017), secretar al Societății „Golgotaˮ a Românilor din Ucraina (din 2016), director al Fundației de Binefacere „Familia Mandicevschi”, Deține mai multe diplome și mențiuni, printre care și medalia „Pentru slava Bucovinei”, acordată de Administrația Regională de Stat Cernăuți.