Pe 17 noiembrie 2025, a avut loc un eveniment cultural-educativ intitulat "Uniți prin cântec. Familia Mandicevschi", a avut loc la Muzeul Regional de Istorie din Cernăuți.
Evenimentul menționat are ca scop conservarea și promovarea patrimoniului muzical și cultural al familiei Mandicevschi, recunoscută ca o familie influentă în viața culturală a Bucovinei istorice.
Evenimentul cultural-educativ a fost organizat la inițiativa mai multor instituții, inclusiv Fundația de binefacere "Familia Mandicevschi", Muzeul Istorico-etnografic Constantin Mandicevschi Liceul Bahrinești, Liceul din Bahrinești, Muzeul Regional de Istorie și Etnografie din Cernăuți, Arhiva de Stat a regiunii Cernăuți și Biblioteca Universității din Cernăuți.
La evenimentul cultural consacrat Familiei Mandicevschi au participat Consulul General al României la Cernăuți, Irina Stanculescu, șeful interimar al Departamentului pentru Religie și Comunități Naționale din cadrul Departamentului de Cultură al Administrației Regionale de Stat Cernăuți, Egor Vasilev, membri ai comunității românești, istorici locali și toți cei interesați de familia Mandicevschi.
Dmitro Chuchko - doctor în filosofie, cercetător principal la Arhivele de Stat ale Regiunii Cernăuți a prezentat documente de arhivă mai puțin cunoscute, în special despre Gheorghe Mandicevschi, o listă a membrilor societății politice ucrainene „Ruska Rada”, printre care s-a numărat și Vasile Mandicevschi, cereri de călătorie în străinătate cu fotografii ale lui Constantin și Claudia Mandicevschi.
Oksana Babiuc - secretar științific al Biblioteca Universităţii din Cernăuţi, tema comunicării „Moștenirea muzicală a familiei Mandicevschi în fondurile Bibliotecii Științifice a Universității Naționale Cernăuți”, și a prezentat, de asemenea, în cadrul expoziției notițele cantatei „În Țara Fagelor” de Eusebie Mandicevschi și manuscrisul lucrărilor muzicale de Gheorghe Mandicevschi din fondurile bibliotecii.
Ivan Toronchuk - doctor în ştiinţe juridice, profesor asociat la Departamentul de Drept Internațional și Drept Comparat, Facultatea de Drept a Universității Naționale din Cernăuți, a vorbit despre descendenții Mariei Mandicevschi - Țurcanu, prezentând un studiu amănunțit „Ion Țurcanu: Sinteză culturală și istorică a tradițiilor familiilor Țurcanu - Mandicevschi”, a elaborat în comun cu colega sa, doctor în științe, Tetiana Grekul-Kovaliuk, profesor asociat la Departamentul de Teoria Dreptului și Drepturile Omului universitatea din Cernăuți.
În cadrul evenimentului, Natalia Camelia-Proțiuc și Gheorghe Postevca au interpretat compoziții muzicale scrise de Constantin Mandicevschi și Isidor Vorobchievici. Momentul de unitate a fost cântecul „Să-mi cânți cobzar, bătrân”, în timpul interpretării acestuia invitații prezenți au cântat alături de ei în limba română și ucraineană.
Ați dori să-mi exprim profunda recunoștință întregii echipe a muzeului. Vă mulțumesc pentru sprijinul neclintit, pentru atmosfera caldă de prietenie și pentru cooperarea fructuoasă. Dedicația voastră față de cauză este inspiratoare! Multe mulțumiri moderatoarei Катерина Валявська pentru organizarea acestui eveniment, răbdarea și profesionalismul său. Și, de asemenea, un imens mulțumesc tuturor celor care au participat la organizarea acestui eveniment!
17 листопада у приміщеннях Чернівецького обласного краєзнавчого музею відбувся захід «Об’єднані піснею. Родина Мандичевських».
Захід відбувся за ініціативи БФ «Фундація Родини Мандичевських» Liceul Bahrinești - Багринівський ліцей, Катерина Валявська, Чернівецький обласний краєзнавчий музей / Chernivtsi Regional Museum, Державний архів Чернівецької області Ivan Toronchuk, Тетяна Грекул-Ковалик, Наукова бібліотека ЧНУ імені Юрія Федьковича.
На свято пошанування родини Мандичевських завітали генеральний консул Румунії у м. Чернівці Ірина Лоредана Стенкулеску, в.о. начальника відділу з питань релігії та національних спільнот Управління культури Чернівецької ОВА Єгор Васильєв, науковці, краєзнавці та всі хто цікавиться родиною Мандичевських. Управління культури Чернівецької обласної державної адміністрації.
Про родоначальника цієї гілки родини на Буковині – настоятеля православної церкви у селі Багринівка, священника Василя Мандичевського розповів Михайл Акатрини, директор Багринівського ліцею та Багринівського історико-етнографічного музею.
Дмитро Чучко - к. і. н., старший науковий співробітник Державного архіву Чернівецької області представив маловідомі архівні документи, зокрема про Георгія Мандичевського, список членів українського політичного товариства «Руська Рада», серед яких був і Василь Мандичевський, заяви на виїзд закордон з фотокартками Костянтина та Клавдії Мандичевських та ін.
Оксана Бабюк – науковий секретар Наукової бібліотеки Чернівецького університету імені Юрія Федьковича виступила з темою «Музична спадщина родини Мандичевських у фондах Наукової бібліотеки ЧНУ», а також представила на виставці ноти кантати «У Буковому краї» Євсевія Мандичевського та рукопис музичних творів Георгія Мандичевського з фондів бібліотеки.
Про нащадків Марії Мандичевської-Цуркану розповів Іван Торончук – к. ю. н., доцент кафедри міжнародного права та порівняльного правознавства юридичного факультету ЧНУ ім. Ю. Федьковича, представивши ґрунтовне дослідження «Іон Цуркану: культурно-історичний синтез традицій родів Цуркану-Мандичевські», підготовлене спільно з колегою Тетяною Грекул-Ковалик – к. ю. н., доцентом кафедри теорії права та прав людини.
Модератор заходу – к. і. н., провідний науковий співробітник відділу науково-освітньої та науково-методичної роботи ЧОКМ Катерина Валявська представила виставку, присвячену історії родини Мандичевських і відновленню пам’яті про них. На виставці можна ознайомитись з біографіями членів родини, побачити книги із фондів та бібліотеки ЧОКМ, експонати з Багринівського історико-етнографічного музею і речі із приватної колекції кандидата педагогічних наук, вчителя історії, колекціонера Володимира Акатріні.
Під час заходу Natalia Camelia та Георгій Постевка виконували музичні композиції, написані Костянтином Мандичевським і Сидором Воробкевичем. Моментом єднання стала пісня «Să-mi cânti cobzar, bătran.....» / «Заграй ми цигане старий», під час її виконання присутні гості підспівували румунською та українською мовами.
Хочу висловити свою глибоку вдячність всьому колективу музею. Дякую за вашу незмінну підтримку, за теплу атмосферу дружби та за плідну співпрацю. Ваша відданість справі надихає ! Величезне дякую модераторці Катерина Валявська за організацію цього заходу, за терпіння та професіоналізм. А також Величезне дякую всім, хто долучився до організації цього заходу!
Libertatea Cuvântului - Cernăuți
„UNIȚI SĂ FIM ÎN CUGETE, UNIȚI SĂ FIM ÎN CÂNTECE, UNIȚI ÎN DUMNEZEU”
La 17 noiembrie, în una din sălile Muzeului Etnografic Regional Cernăuți, a fost inaugurată expoziția consacrată nobilii familii Mandicevschi din Bucovina. Adunarea, selectarea și prezentarea exponatelor este rezultatul osârdiei altei familii – Acatrini din Băhrinești. La finele anilor 90 ai secolului trecut, directorul Școlii medii din Băhrinești, Mihail Acatrini, a descoperit în cimitirul din sat două cruci vechi din piatră. Pe una din ele se putea citi numele lui Ivan Mandicevschi. Această inscripție a servit drept imbold pentru pedagogul Mihail Acatrini de a se ocupa de istoria familiei Mandicevschi, care își are rădăcinile în Băhrinești. Munca de cercetare l-a pasionat și pe fiul lui Mihail Acatrini – Vladimir, istoric și etnograf. Tatăl și fiul Acatrini, în decursul a treizeci de ani, au scos din anonimat multe date despre membrii familiei Mandicevschi, le-au popularizat în presa din Ucraina și România.
–Este o muncă migăloasă, din documente de arhivă, din cărți am adunat date despre celebra familie Mandicevschi, recunoaște Mihail Acatrini. Eu am avut grijă ca exponatele respective să-și găsească locul în Muzeul de istorie a satului Băhrinești. Fiul Vladimir a cercetat fondurile Arhivei din Cernăuți, fondurile Bibliotecii Științifice a Universității din Cernăuți. Copiile unor documente le-am obținut din România. Ne-a ajutat în această privință Laurențiu Dragomir din București. El ne-a oferit copia documentului semnat de domnitorul Moldovei Ștefan cel Mare la 31 august 1458 în care este atestat pentru prima dată satul Băhrinești. Deci, am lucrat paralel și la adunarea materialelor despre satul Băhrinești, și despre familia numeroasă de muzicieni Mandicevschi.
Actuala expoziție despre familia Mandicevschi, inaugurată la propunerea lui Mihail și Vladimir Acatrini, este a doua găzduită de Muzeul Etnografic Regional. Ea are un conținut mai bogat decât prima și două mari panouri – unul despre celebra familie, altul – despre istoria satului Băhrinești din 1458 și până în 1914. Cercetătorii Mihail și Vladimir Acatrini, creând arborele genealogic al familiei Mandicevschi au descoperit la ora actuală 55 de descendenți, chiar și străstrănepoți.
În cadrul expoziției sunt redate biografiile pe scurt a celor mai de vază reprezentanți ai familiei Mandicevschi. Bunăoară, Ernest Mandicevschi (1860-1946), născut la Băhrinești, a fost jurist, muzician și compozitor. A colaborat cu Ciprian Porumbescu, a avut legături cu fratele scriitoarei ucrainene Olga Kobyleanska – Maksym, care era și el jurist și cânta la vioară. Ecaterina Mandicevschi, pianistă, a tradus în ucraineană „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă. Iar după Primul Război Mondial a organizat un cor al copiilor rămași orfani. Pianistă a fost și Maria Mandicevschi (1864-1940), născută la Băhrinești. Gheorghe Mandicevschi (1870-1907) a fost membru al Societății „Armonia”. În perioada 1900-1907 el a dirijat corul Societății „Armonia”, care a interpretat majoritatea lucrărilor muzicale proprii.
–Pentru Societatea „Academia Ortodoxă”, creată în anul 1889 de Mitropolitul Silvestru Morariu-Andrievici, Gheorghe Mandicevschi a scris deviza „Uniți să fim în cugete, uniți să fim în cântece, uniți în Dumnezeu”. El este autorul unui curs de contrapunct, în patru volume, scris în colaborare cu fratele său Eusebie, precum şi studiul „Muzica la evrei până la venirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos”, publicată în revista „Candela” din anul 1893. Împreună cu corul „Armonia” Gheorghe Mandicevschi a participat la Sfânta liturghie de la Mănăstirea Putna, cu prilejul împlinirii a 400 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare. S-a stins din viață la Cernăuți, în vârstă de 37 de ani, precizează istoricul și etnograful Vladimir Acatrini.
Evident că cea mai importantă figură este Eusebie Mandicevschi (1857-1929), născut la Băhrinești și ajuns profesor la Academia de Muzică din Viena. Și-a început studiile muzicale în orașul Cernăuți, avându-l ca profesor pe Isidor Vorobchievici, apoi le-a urmat la Universitatea din Viena unde, pe lângă istoria muzicii și estetica muzicală, și-a perfecționat stilul componistic. În capitala Imperiului Austriac s-a afirmat ca dirijor al mai multor coruri, precum și al Orchestrei din Viena. Mihail și Vladimir Acatrini și-au adus aportul la popularizarea acestui nume în ținutul nostru. O dovadă a acestui fapt este Festivalul „Dialoguri cernăuțene”, consacrat jubileului de 90 de ani de la moartea compozitorului Eusebie Mandicevschi, care a avut loc la 22 august 2019 în Sala de orgă din Cernăuți. La expoziție este prezentată afișa acestui eveniment muzical deosebit din „mica Vienă”.
Un alt nume important este cel al lui Vasile Mandicevschi (1824-1896), cleric și compozitor. În 1896 el a fost numit egumen al Mănăstirii Putna, dar n-a dovedit să ocupe acest post, fiindcă s-a stins din viață.
A existat un cvartet al fraților Mandicevschi – Eusebie, Ernest, Constantin și Gheorghe. Ei toți au cântat la instrumente cu coarde. Interesant este faptul că cele patru surori Mandicevschi – Ecaterina, Veronica, Aurora și Virginia – au fost pianiste, accentuează Mihail Acatrini. Expoziția conține materiale despre aceasta. În 1895, cu ocazia împlinirii a 70 de ani ai tatălui lor Vasile, ei au participat la serviciul divin de la biserica din Cosmin, unde paroh era părintele lor, și au interpretat „Liturghia a III-a fa major”. Vasile Mandicevschi a rămas impresionat până la lacrimi.
La inaugurarea prezentei expoziții a răsunat cunoscutul cântec „Cântă cucu-n Bucovina”, interpretat de Natalia Camelia Proțiuc, acompaniată de profesorul de muzică Gheorghe Posteucă.
–Acest cântec atât de răspândit în ținutul nostru, și nu numai, era considerat un cântec popular. Însă autorul lui este compozitorul Constantin Mandicevschi (1859-1933), născut în Băhrinești. El a alcătuit culegerea „200 de cântece populare românești”. În perioada 1922-1930 a fost directorul Bibliotecii științifice a Universității din Cernăuți, a remarcat Mihail Acatrini.
Un argument convingător, care confirmă aportul familiei Acatrini la popularizarea familiei Mandicevschi, îl constituie relatările făcute în cadrul inaugurării expoziției. Consulul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, le-a mulțumit lui Mihail și Vladimir Acatrini pentru activitatea de promovare a patrimoniului cultural. Ei i-au inspirat și pe unii cercetători din rândurile ucrainenilor. Lectorul de la Facultatea de Drept a Universității cernăuțene, Ivan Toronciuk, a povestit despre doi frați Țurcanu, căsătoriți cu două surori Mandicevschi. Arhivistul Dmytro Ciuciko a făcut o trecere în revistă a documentelor din fondurile Arhivei regionale despre activitatea profesională și publică a profesorului Constantin Mandicevschi. Oksana Babiuk, secretar științific la Biblioteca Universității din Cernăuți, a relatat despre moștenirea muzicală a fraților Mandicevschi, în deosebi a lui Eusebie Mandicevschi, păstrată în fondurile Bibliotecii.
Cel mai proaspăt material din cadrul expoziției este numărul nr.1 din anul curent al revistei „Mesager Bucovinean”, consacrat în întregime ilustrei familii de intelectuali bucovineni Mandicevschi.
Maria Andries
LAUDĂ FAMILIEI ACATRINI PENTRU CERCETAREA ȘI POPULARIZAREA ELITEI CULTURALE MANDICEVSCHI
Atât de multe am văzut în muzeul Liceului din Băhrinești, am auzit de la Mihai și Vladimir Acatrini, tatăl și fiul, despre dinastia de cărturari și oameni de cultură Mandicevschi, încât când aud numele de familie Acatrini numaidecât îmi apare în gând și numele Mandicevschi. Iar când citesc undeva despre personalitățile acestei marcante familii de bucovineni nici nu trebuie să caut autorul, fiind sigură că e unul din acești doi neosteniți cercetători Acatrini. De fapt, domnul Mihai Acatrini, în calitatea-i de director de școală și al muzeului de acolo, își îndeplinește misiunea de ghid și povestitor, iar fiul său, tânărul istoric și etnograf dr. Vladimir popularizează moștenirea culturală a familiei Mandicevschi în publicații din Ucraina și România. Avem în Bucovina o pleiadă de înaintași care ne-au lăsat o inestimabilă moștenire spirituală. Cred că nu greșesc afirmând că, datorită familiei Acatrini, personalitățile din familia Mandicevschi sunt cele mai cunoscute. Drept că există câteva monografii, chiar și un roman semnat de Dumitru Covalciuc, despre familia Hurmuzachi. Însă Hurmuzăcheștii, cu excepția satului lor de baștină Cernauca, nu sunt cunoscuți în mediul ucrainean. Cei din dinastia Mandicevschi au avut acest rar noroc să supraviețuiască vremurilor, să devină mai cunoscuți după trecerea secolelor decât au fost în timpul vieții.
Afirm cu toată convingerea acest lucru, ilustrativă fiind expoziția de documente, fotografii, mărturii scrise, inaugurată de Mihai și Vladimir Acatrini la Muzeul regional etnografic, la care au participat un număr impresionant de istorici, bibliotecari, arhiviști ucraineni. I-am văzut nu doar ca simpli vizitatori ai expoziției, ci și în calitate de cunoscători profunzi ai creației muzicale, activității publice, politice, profesionale și culturale ale membrilor familiei Mandicevschi, începând cu preotul Vasile, născut la 1824, despre care a povestit directorul școlar Mihai Acatrini și ajungând până la un strănepot, prorector la Universitatea din Iași, din familia Țurcan, înrudită cu dinastia Mandicevschi. Impresionant și curgător ne-a purtat prin istoria de vreo două secole a Mandicevschi-lor moderatoarea Ecaterina Valeavska. Evident că Vladimir, care știe totul despre protagoniștii cercetărilor sale, i-a molipsit pe mai mulți colegi ucraineni, descoperindu-le rădăcini comune în arborele genealogic al familiei Mandicevschi. Bunăoară, juristul Ivan Toronciuk, lector la Facultatea de Drept, a relatat despre legături de rudenie și date interesante cu privire la doi frați Țurcanu, căsătoriți cu două surori Mandicevschi. Arhivistul Dmytro Ciuciko a povestit despre documente păstrate în arhiva de stat referitor la activitatea profesională și publică a profesorului Constantin Mandicevschi. Doamna Oxana Babiuk, secretar științific la Biblioteca UNC „Yuri Fedkovyci”, a ținut un discurs referitor la moștenirea muzicală a fraților Mandicevschi, în special a lui Eusebie, păstrată în fondurile Bibliotecii. S-a amintit și de Constantin Mandicevschi în funcția de director al respecțivei instituții. Cuvânt de mulțumire pentru activitatea familiei Acatrini și de prețuire a tezaurului păstrat la Băhrinești a răsunat din partea Consulului General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, care a vizitat de mai multe ori muzeul de acolo și a contribuit la înzestrarea spațiului cu piese de mobilă corespunzătoare. Or, la Bahrinești, orice sărbătoare, orice manifestare cu participarea invitaților din afara localității, începe de la muzeul școlii. Acolo, într-adevăr, e ca la nimeni în lume, pentru că numai românii din acest sat, cu inima tăiată în două după ocupația din 1940 de către imperiul totalitar sovietic, îl au pe Constantin Mandicevschi, cel care a fost directorul Liceului din Suceava și al Bibliotecii Universității din Cernăuți, în perioada austriacă, de la el pornind și cântarea cucului în Bucovina, ca peste ani să cuprindă întreaga românitate (s-a proslăvit ca autorul versurilor celebrului cântec „Cântă cucu-n Bucovina”). Expoziția, dedicată familiei în care a tronat muzica, nu putea să nu fie inaugurată cu acest cântec al Bucovinei, popular în tot spațiul românesc. Partea muzicală, cu „Cântă cucu...” și o piesă lirică pe versuri de Veronica Micle, a aparținut cunoscutei interprete Natalia Camelia Proțiuc, acompaniată de prof. de muzică Gheorghe Posteucă, un nume de rezonanță în mediul artistic al Cernăuțiului, care a melancolizat după amiază autumnală cu melodia plânsă atât la bucurie, cât și la tristețe de toți bucovinenii „Să-mi cânți cobzar” – în română și ucraineană, așa cum se cânta în perioada toleranței austriece și răsună pănă astăzi.
Aș mai adăuga câte ceva din relatările lui Mihai Acatrini despre Constantin Mandicevschi. Născut la Băhrineşti (în luna mai 2024 s-au împlinit 165 ani de la naştere), s-a manifestat ca promotor al învăţământului românesc în Bucovina din perioada austriacă. În anul 1898 a introdus la Şcoala reală superioară ortodoxă limba română ca obiect obligatoriu. Din 1922 până la 1930, aflat în fruntea Bibliotecii Universității Cernăuțene, i-a organizat activitatea la un nivel științific superior. Versurile celui mai iubit cântec al românilor înstrăinați "Cântă cucu-n Bucovina au fost scrise în anul 1904, cu prilejul festivităților de comemorare a 400 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare, la sugestia ministrului învățământului din România, Spiru Haret. A fost preluat ca un cântec popular, mai ales, după a doua pierdere a Bucovinei. Sunt suficiente aceste două momente din biografia fratelui vestitului compozitor Eusebie Mandicevschi ( fără a aminti și de virtuțile celorlalți copii ai numeroasei familii), ca românii din Băhrinești să fie mândri de originea lor, să-și apere identitatea și graiul matern.
Comentarii
Trimiteți un comentariu