Comemorarea revoluției naționale a românilor din Storojineţ
STOROJINEŢ, 6. - In ziua de 29 August 1943, ziua tăierii
capului sfântului loan, s-a
celebrat pe teritoriul comunei Fântâna Albă, acolo unde acum 2 ani era
frontiera nedreaptă între fraţii de acelaşi sânge şi de acelaşi grai, cea mai
tristă comemorare a istoriei revoluţiei pe care poporul din judeţul Storojineţ
a opus-o ca protest silniciei străine, care timp de un an a împilat naţia
română înrădăcinată în aceste pământuri veşnic româneşti.
Faptele sunt destul de
cunoscute de toţi cei cari au urmărit istoria Bucovinei din anul crucial
1940/1941. Ne mai putând suporta calvarul ocupaţiei, românii bucovineni, de
prin toate satele de pe valea Siretului şi Sireţelului, în frunte cu crucile
luate din biserica din Suceveni, au pornit în spre Adâncată în prima zi a lunii
Aprilie din anul 1941, spre a cere acolo, la prefectura judeţului, dreptul de a
pleca în ţara liberă.
Să tot fi fost vreo 5000
de români, cari s-au
hotărît să-şi părăsească tot avutul, casa, pământul şi mormintele strămoşilor,
pentru a trece „dincolo", acolo unde se puteau în voie ruga lui Dumnezeu
şi unde bătea cu toată puterea sunetul românismului, însângerat de umilinţa de
la 28 iunie 1940.
Totuşi, autorităţile
sovietice au încercat să împiedice şuvoiul bejeniei, promiţând mulţimii
îndreptarea lucrurilor şi satisfacerea doleanţelor acestor români îndârjiţi.
În radar însă,căci convoiul, condus de spiritul voevodului
dela Putna, s’a îndreptat în spre comuna Fântâna Albă, spre a trece frontiera
ce-i despărţea de România.
Într-un luminiş, acolo unde libertatea le
surâdea şi-i chema ademenitor, la numai câteva sute de metri de frontieră,
convoiul de români a fost primit aşa cum se obicinuieşte în împărăţia roşie de
a se primi poporul, cu zeci de mitraliere. Glonţul ucigător rupea din carne de
român, stingând vieţi de bărbaţi, femei şi copii, cari nu cereau nime altceva
decât dreptul de libertate.
Şi, pe câmpia dela
miază-noapte de Fântâna Albă, au rămas în acea zi, trupurile câtorva sute de
români cari au adus jertfa supremă pentru afirmarea drepturilor româneşti
asupra acestor pământuri voevodale.Astăzi prezenţa lor veşnică acolo e
însemnată prin două morminte comune, la cari, in ziua tăierii capului sf. loan,
mulţime de credincioşi şi rude ale căror împuşcaţi au ţinut să participe şi să
verse o lacrimă de durere pentru premergătorii eroi ai desrobirii noastre
naţionale din 22 iunie ai aceluiaşi an.
Plângea poporul plângeau
preoţii cetind prohodul cel mare, plângea cerul vărsând pe morminte ploaie
măruntă, după săptămâni de timp fără pic de nor. Plângea Bucovina, jelindu-şi
pe aceşti fii, unii dintre cei maii buni fii ai săi cari au înroşit încă odată
din belşug ţarina românească pentru sfânta dreptate românească.
Incă dela orele 7
dimineaţa, drumurile din comunele de pe valea Siretului şi Sireţelului erau
înţesate de lumea care se îndrepta înspre istorica poiană dintre Petriceni,
Suceveni şi Fântâna Albă. La orele 9 dimineaţa, în prezenţa a peste o mie de
săteni şi intelectuali, a început serviciul divin, celebrat în aer liber de un
sobor compus din 17 preoţi. A urmat apoi panachida pentru odihna sufletelor
acelora cari astăzi odihnesc în cele 2 morminte comune.
Comentarii
Trimiteți un comentariu