.jpg)
Din cele mai vechi timpuri, Bucovina era slăvită prin
familii de intelectuali, care creau reuniuni culturale. Prin intermediul
acestor reuniuni se organizau serate muzicale, reprezentări teatrale. Un loc
deosebit în activitatea acestor reuniuni culturale ocupa familia Mandicevschi.
Sunt bine cunoscuți Eusebie și Gheorghe Mandicevschi – renumiți compozitori,
Constantin Mandicevschi – profesor de istorie, director de liceu, director al
Bibliotecii Universității din Cernăuți, compozitor, autorul renumitului “Imn al Țării Fagilor” – „Cântă cucu-n Bucovina”, Erast
Mandicevschi – jurist, funcționar superior la Tribunalul din Viena și apoi la
București.
Ecaterina Mandicevschi s-a născut la 10 februarie
1867 în satul Băhrinești, actualmente raionul Cernăuți, regiunea
Cernăuți, în familia
preotului Vasile Mandicevschi și a soției sale Veronica Popovici, care era o
mare amatoare de muzică și o bună pianistă, fiica profesorului de la Institutul
Teologic din Cernăuți, Constantin Popovici. Locul studiilor primare nu sunt
cunoscute. Se știe că a urmat
Facultatea de Teologie din Cernăuți, unde a fost îndrumată în domeniul
muzicii de profesorul Isidor Vorobchievici.
După absolvirea Facultății a predat teoria muzicală la
Liceul Ortodox de fete „Elena Doamna” din Cernăuți. În jurnalul „Schematismus
der Bucovinaer gr.-or. Archiepiscopal – Diöcese” (Anuar ortodox bisericesc),
găsim că între anii 1908-1912 Ecaterina a lucrat în calitate de asistent de
profesor, iar din anii 1912-1914 – profesoară de cânt, apoi dirijor de cor,
promovând creația muzicală a lui Eusebie Mandicevschi. Datorită talentului
muzical şi organizatoric, Ecaterina Mandicevschi a creat un cor ale elevelor
școlii, care a susținut concerte de mare amploare. În anul 1911, la 15, 16, 23
iunie la Catedrala Mitropolitana “Pogorârea Sf. Duh”, din Cernăuți corul liceului a
interpretat Liturghia Mi-mi-nor de Eusebie Mandicevschi.
Mama Veronica cu ficiile
Aurora și Ecaterina Cernăuți (în
drepta)
– Mandicevschi - 1871.
– Mandicevschi - 1871.
Din amintirile
contemporanilor aflăm, că Ecaterina Mandicevschi era o femeie cu o cultură
muzicală aleasă, s-a
dăruit cu un devotament desăvârșit liceului și muzicii. În „Anuar Liceul
Ortodox de Fete „Elena Doamna” găsim, că toată perioada de activitate a ei la liceu
între anii 1907-1934 a însemnat pentru această instituție de învățământ o
adevărată epocă de înflorire muzicală, al cărei prestigiu doamna Mandicevschi
prin sârguința sa l-a ridicat la un nivel înalt.
Ecaterina Mandicevschi a fost nu numai o minunată
profesoară de muzică, după cum afirmau inspectorii care au asistat la lecțiile
ei, dar a știut, cu un rar tact pedagogic, să inspire dragostea pentru această
artă elevelor liceului. În mod absolut dezinteresat material, gratuit, a altoit
dragostea de pian elevelor liceului, atât în incinta instituției de învățământ,
cât și în mod privat la ea acasă. A condus Corul orfanelor de război. A pus
baza bibliotecii muzicale a liceului, donând lucrări muzicale proprii, lucrări
ale corurilor organizate de ea, cât și compozițiile fraților ei, compozitori cu
renume. Toate aceste lucrări au fost compuse cu diferite ocazii pentru liceu
după textele trimise de ea. Ecaterina era în contact continuu cu fratele său
Eusebie. În ziarul „Bucovina Nouă” ( „Nova Bukovyna”) din 25 februarie 1913 a
fost publicată o informație despre aceea că la 22 februarie 1913, în incinta
Liceului Ortodox Feminin din Cernăuți, Ecaterina Mandicevschi și fratele său
Eusebie au organizat o sărbătoare în cinstea lui Iuri Fedkovyci.
În ziarul “Universul din 13 iulie 1919”, găsim o
informație importantă, despre Ecaterina Mandicevschi, când a fost numită
profesoara la liceul de fete din Cernăuți: “George Tofan a fost
numit profesor titular de română,
istorie și geografie la școala normală din Cernăuți. D-șoara Ecaterina Mandicevschi
a fost numită maestră de muzică, la liceul ortodox de fete din Cernăuți”.
Meritul Ecaterinei Mandicevschi constă în aceea, că a
știut să dezvolte la elevele sale și pasiunea pentru muzica clasică. În anul
1925 a avut loc primul mare concert dat de corul liceului sub conducerea
Ecaterinei Mandicevschi în sala Filarmonicii. Acest concert includea cântece
bisericești de Eusebie Mandicevschi, lucrări ale lui Kiriac, Gheorghe
Mandicevschi și Schumann. În următorii ani Ecaterina Mandicevschi a organizat mai
multe manifestări consacrate diferitor compozitori. Astfel în anul 1926, la
Teatrul din Cernăuți a avut loc o prezentare muzicală, întitulată “O producție
de cântece pentru copii” alcătuită din cântece populare românești ilustrate
prin tablouri vivante.
Liceul „Elena
Doamna” din Cernăuți.
În anul 1927, în sala Filarmonicii din Cernăuți a avut loc serbarea Beethoven, unde
cuvântul de introducere a fost rostit de către Ecaterina Mandicevschi. Analogic
acestui concert a fost și serbarea Schubert în anul 1928. Ca elevele să
cunoască diverse genuri de muzică, doamna Mandicevshi la diferite matineuri
practica audiții muzicale. La aceste audiții participau cei mai buni
muzicieni ai orașului.
Conform statisticii din anul 1921, aflăm că Ecaterina
Mandicevschi a lucrat în calitate de profesoară la liceu în perioada când
directoare era nepoata fratelui său Eusebie, Aspazia Șandru, între anii 1919 – 1941. Aspazia Șandru a condus cu mult tact și
pricepere această instituție de învățământ, o podoabă a școlii românești din
Cernăuți.
Mediul cultural în care s-a dezvoltat folclorul muzical românesc în Bucovina a
fost marcat de legătura cu Biserica. Un rol important în acest mediu a jucat
Societatea “Armonia”. Ea a fost constituită la 18 iulie 1881 la Cernăuți, la
sugestia lui Silvestru Morariu-Andrievici. În raportul anual din 1906 se
menționează integral denumirea societății: “Armonia”, societate pentru
Cultivarea și Răspândirea Muzicii Naționale, Bisericești și Lumești în
Bucovina. Ecaterina Mandicevschi, împreună cu fratele său, Gheorghe
Mandicevschi (violoncelist), a participat în mod activ la spectacolele
Societății Muzicale.
Mediul cultural în care s-a dezvoltat folclorul muzical românesc în Bucovina a
fost marcat de legătura cu Biserica. Un rol important în acest mediu a jucat
Societatea “Armonia”. Ea a fost constituită la 18 iulie 1881 la Cernăuți, la
sugestia lui Silvestru Morariu-Andrievici. În raportul anual din 1906 se
menționează integral denumirea societății: “Armonia”, societate pentru
Cultivarea și Răspândirea Muzicii Naționale, Bisericești și Lumești în
Bucovina. Ecaterina Mandicevschi, împreună cu fratele său, Gheorghe
Mandicevschi (violoncelist), a participat în mod activ la spectacolele
Societății Muzicale.
Venitul colectat în urma concertelor a fost destinat
ajutorării elevelor sărmane. Aproape că n-a fost manifestare artistică la liceu
la care să nu-și aducă aportul Ecaterina Mandicevshi.
Presa cernăuțenă (“Glasul
Bucovinei”) din 1934, a fost publicat pe data de 11 decembrie, un anunț în
legatură cu ieşirea la pensie a Ecaterinei Mandicevschi, din acest anuț aflam
că pe domna profesoara au petricatu ca mari sărbari, organizat de cadru
didactic al liceului și fosti elevi și prieteni:
“Impresionantă sărbătorire a unei prea vrednice profesoare
Liceul de fete Nr. 1 ortodox din
Cernăuţişi-a sărbătorit, Sâmbătă 8 Decembrie crt., în persoana d-rei Ecaterina Mandicevschi, cu
prilejul trecerii d-sale la
pensie, o prea emeritată profesoară.
D-şoara Ecaterina
Mandicevschi, una din cele mai distinse
figuri ale lumii româneşti bucovinene, este
şi cea mai demnă reprezentantă a muzicii pe
care timp de 37 de ani a predat-o cu rară cinste
artistica şi unică sinceritate. Toţi aceia, sau
mai bine zis acele eleve cari au avut norocul să fie iniţiate de ea în tainele
adânci aledivinei arte, cunosc câtă dragoste a pus această nobilă şi foarte delicată profesoară în
serviciul învăţământului
muzical.
Descendentă din familia Mandicevschi care în
vremuri vitrege a cules şi a cultivat, mai presus
de orice, cântecul românesc, şi soră cu marele
român şi artist Eusebie Mandicevschi, d-şoara
Ecaterina Mandicevschi, şi-a făcut în capitala
Austriei stadiile de unde s-a
înapoiat pătrunsă de cultura nobila care i-a servit
dreptl umina pentru o rodnică şi frumoasă
carieră. Nu avem destule cuvinte de elogierea
meritelor d-sale, şi suntem convinşi că o vor jena
şi aceste drepte aprecieri ale noastre fiindcă ştim cât de modestă vrea să rămâie d-ra
Ecaterina Mandicevschi, just
însă ca vredniciei să i sedea atenţia datorită. Dacă nu cuvintelor noastre, apoi inimilor celor treizeci şi şapte de
generaţii educate de dna să li se dea ascultare. Toate
bat cu admiraţie şi duioşie gândindu-sela iubita lor “Tanti Kati”.
Dar activitatea dr. Ecaterinei Mandicevschinu s-a limitat
numai la predarea cursurilor obligatorii. Liceul
de fete ortodox se mândreşte azi cu o bogată
bibliotecă muzicală, opera mânilor şi arâvnei acestei vestale a muzicii
serioase. Insăşi în afară de liceu nobila artistă s-a dovedit adevărata
profesoară, îngrijind cu abnegaţie de educaţia
muzicală a orfanilor de războiu. De aceea sărbătorirea de la
Liceul ort. de fete, impresionantă cum a fost, dr. Ecaterina Mandicevschicu tot dreptul o poate
considera spontană şiunanimă apreciere a nediscutabilelor D-salemerite.
Sărbătorirea a fost întru adevăr frumoasă şi semnificativă. Aranjată din iniţiativa
întregului corp didactic de
sub conducerea vrednică a d-nei
directoare Dr. Aspazia Şandru şi cu frumoasa colaborare a fostelor eleve,
festivitatea era manifestarea
acelei rare solidarităţi spirituale ce se menţine, pentru totdeauna, întreaceia
cari cu egală dragoste au aparţinut unei instituţii
model. Şi spiritul acesta se datoreşte în
primul rând conducerii înţelepte a liceului.
Serbarea a început la ora 17 cu o
cuvântare a d-nei directoare Dr. A. Şandru încare s-au arătat meritele
deosebite ale colegei pensionate
cât şi regretul sincer de a nu o mai număra
între profesoarele active. După cuvântare a urmat un select program artistic
compus din coruri conduse de d-şoara prof. Cobilanschi, din solouri de canto,
concert la pian şi
un dans. Merită deosebită subliniere concertul în Do minorde Beethoven executat la pian de către d-şoara prof. Cobilanschi şi
d-na Areta Bâcu, solo-urile atât de gingaşe ale drei Carmen Sylva Isopescu cât şi mai ales
interpretarea superioară a lui Dvorak (Humoreske) în care am avut prilejul să admirăm un extraordinar
şi precoce talent de dansatoare în eleva Lydia
baron de Loeuwendal.
Ca încheiere a programului artistic a
cântat corul fostelor eleve, care, deşi mult timp absent
de sub conducerea măiastră a prof. acum sărbătorite a dat cea mai bună dovadă de valoarea educaţiei muzicale primite. Au
mailuat cuvântul eleva Scraba din partea actualelor eleve şi dna prof. Silvia
Sluşanschi din partea fostelor
eleve. Din partea colegelor a vorbit
simţit şi frumos dna prof. Strugariu. D-na
Gramatovici a vorbit din partea Societații Doamnele Române. Părintele consilier Dr. Gh. Şandru, într-o ateasă cuvântare către Ecaterina Mandicevschi din partea bisericii, mulţumiri pentru activitatea depusă pe
terenul cultivării muzicii bisericeşti. D-l inspector-şef. Doboş a încheiat
seria elogiilor printr-un frumos şi pilduitor discurs, aducând
mulţumiri din partea
Inspectoratului. D-l prof. Ecaterinei
Mandicevsci
a mulţumit tuturor printr-un
emoţionant răspuns.
Frumoasă surpriză au fost şi versurile
ocazionale scrise de talentata d-ră Ica Luţia şi recitate, cu verva-l cunoscuta, de dra Z. Scriba. După serbare a urmat un ceai dat de Liceu în onoarea profesoarei pensionate. In
foarte numeroasa asistenţă am remarcat, pe lângă corpul didactic, în întregime prezent, pe
d-neleşi d-nii: Păr. consilier Dr. Gh. Şandru, colonel Georgescu, prof. univ. Alecu Procopovici cu d-na, prof. univ. Diu Tarangul, prof. univ. Chr.
Geagea, d-na şi d-l inspector-şef . Doboş, insp. Nesciuc,
d-nii directori Em. Iliuţ, A. Vitencu, V. Vitencu, prof. Hoinic, prof. Tcaciuc
Albu, păr. Tasciuc, păr. arh. Dr. Laiu, dir.
Seminarului de Teologie, d-na inspector Georgescu, d-na şi de prof. Ţurcan, preşed.
Şefănescu, d-na Isopescu,
prof. Tarnavschi, d-na şi d-Dr. Câmpan, avocat V. Doboş, d-na şi d-l prof. B. Sluşanschi, ing. Găină, d-na Tarangul,
d-nacăpitan Tarnavschi, d-na Gramatovici, d-nabaron Loewendal, preot
Onciulencu, d-na prof. Birukov,
E. Vicol, reprezentanţii Societ. Academia Ortodoxă etc. Din fostele eleve:d-na
prof. V. Butnariu, d-ra prof. Stela Țopa, d-ra
prof. Silvia Chelariu, d-ra prof. Jireadăd-na prof. A. Bâcu, V. Hudera, T.
Maieran,d-ra Vitencu, d-na Popescu, d-soarele O. Coroiu, Georgescu, T. Flocea,
Ignătescu, F. Gherman, L. Danilievici, Dobrovolschi, Ica Luţia,Babiuc, Z. Scriba
etc., etc. T. C”.
Catedrala „Pogorârea Sfântului Duh” din Cernăuți
Mulți ani la rând Ecaterina Mandicevschi a fost secretara Comitetului școlar. Ea a organizat și a
condus ,,Cutia elevelor”, adică biblioteca cărților didactice pentru elevele
sărace.
În anul 1938 Ecaterina Mandicevshi a binevoit să doneze
Bibliotecii Universității din Cernăuți o serie de manuscrise, reprezentând
opere muzicale ale regretatului său frate Eusebie Mandicevschi în număr de 251
opere în 13 mape și 8 volume legate.
Drept moștenire de la Ecaterina Mandicevschi a rămas
traducerea în limba ucraineană a lucrărilor renumitului povestitor român Ion
Creangă: „Moș Ion Roată și Cuza Vodă”, „Popa Duhul”, „Moș Ion Roată și Unirea”.
Toate acestea au fost publicate în revista din Lviv
„Nedilea” („Duminica”) în anul 1912, nr. 33-36, iar „Amintiri din copilărie” –
în ziarul cernăuțean „Nova Bukovyna” („Bucovina Nouă”) în anul 1914, nr. 42-45, 49.
Ecaterina Mandicevschi a trecut la cele veșnice în anul 1957 la Cluj-Napoca,
România.
Trebuie de menţionat că în Biblioteca
Academiei Române se păstrează, vreo 200 scrisori
în limba germană, cuprinzând corespondența
lui Eusebiu Mandicevschi cu
sora sa Ecaterina Mandicevschi. Printre alte
scrisori, găsim si corespondența, lui Eusebie, cu cei lați frați și surorile
lui. Această
corespondență aduce multă lumină asupra unor fapte mai puțin cunoscute din viața
și activitatea familie Mandicevschi.
Pentru
activitatea pedagogică și culturală Ecaterina Mandicevschi, a fost decorată cu
câteva medali și ordine din partea statului. Aceste cronologii au fost publicate
în presa din Romania. Vom prezanta mai jos:
“Monitorul Oficial”, 20 ianuarie 1936:
„10 ianuarie 1936, se acordă ordinul „Meritul
Cultural”, pentru “Școală”, persoanelor următoare: Medalie clasa II D-rei
Ecaterina Mandicevschi, prof. de muzică la școala de fete Cernăuți. D-lui
Cristea Mucenic, înv. gr. I, Călărași-Târg, jud. Lăpușna”.
„Monitorul Oficial”, 3 martie 1931: „MINISTERUL INSTRUCȚIUNII
PUBLICE ȘI AL CULTELOR. Prin decretul regal Nr. 430 și după propunerea făcută
prin raportul Nr. 21.792/2.072 din 16 Februarie 1931 de către d. ministru
secretar de stat la Departamentul Instrucțiunii Publice și al Cultelor, pentru
deosebita râvnă depusă pe tărâmul bisericesc se conferă medalia “Răsplata
Muncii pentru Biserică”, următoarelor persoane, după cum urmează: Clasa I D-lui
general Constantin Tănăsescu, comandantul diviziei a 8-a și d-șoarei Ecaterina
Mandicevschi, profesoară de muzică din Cernăuți”.
Liceul „Elena Doamna” din Cernăuți.
„Monitorul Oficial”, 23 aprilie 1926: „FERDINAND
I, Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, Rege al României, La toți de
față și viitori, sănătate ! Asupra
raportului ministrului Nostru secretar de Stat la departamentul instrucțiunii
sub No. 37.061/925, Am decretat și decretăm: Art. I. Conferim Medalia „Răsplata
Muncii pentru învățământ”:
Clasa II-lor : Maximilian Ianovici, profesor la
liceul de fete din Rădăuți; Mihai Ieșeanu, profesor la liceul «Aron Pumnul»,
Cernăuți; Simion Reli, profesor la liceul «Aron Pumnul», Cernăuți; Constantin
Loghin, profesor la liceul real, Cernăuți; Dimitrie Vasilovici, profesor la
liceul real, Cernăuți; Vasile Gherasim, profesor la liceul No.4, Cernăuți;
Alexandru Sadagorschi, profesor la liceul No.4, Cernăuți; Dimitrie Bucevschi,
profesor la liceul «Ștefan cel-Mare», Suceava; Serghie Suțu, profesor la
gimnaziul din Vijnița; Alexandra Zavulovici, maestru la școala normală din
Cernăuți; Ecaterina Mandicevschi, maestră la liceul de fete No.1, Cernăuți.
Art. II. Ministrul Nostru secretar de Stat la departamentul instrucțiunii este
însărcinat cu aducerea la îndeplinire a decretului de față. Dat în București,
la 23 Martie 1926. Ministrul instrucțiunii, Dr. C. Angelescu. No. 1.273”.
În ziarele și revistele interbelice care
apăreau la Cernăuți, există numeroase informații despre activitatea sa. Ecaterina Mandicevschi a sprijinit
întotdeauna orfelinatele și a fost implicat în multe alte activități
caritabile.
Vom prezentat
câte din ele:
„Glasul Bucovinei”, 25 martie 1925: „Concert religios. - Liceu de fete ortodox No.1. din Cernăuţi aranjează Duminica, 23 Noembrie a. c., orele 11 jum. a. m. în
sala Sinodal a Reşedinţei Mitropolitane, un
concert religios.
Programa: Liturghia grecească în La bemol
major de Eusebie Mandicevschi, executata de corul Liceului cu concursul unui
grup de foste eleve, dintre cari: d-nele A. Brăescu, Rita Scalat şi I. Loghin.
Conducerea corului: Ecaterina Mandicevschi”.
„Glasul Bucovinei”, 9 iulie 1920: „Dela
Liceul ort. or. de fete. - Pentru
cutia elevelor a liceului ortodox de fete au incurs următoarele daruri: 1170
cor. venitul curat dela audiția muzicală aranjată de d-ra Ecaterina
Mandicevschi și 1000 cor. donațiune din partea d-rei Flora Guzmann din venitul
matineului aranjat cu
elevele cursului ei de dansuri ritmic-armonice. Pentru darurile aceste
direcțiunea exprimă d-relor numite cele mai vii mulțumiri”.
„Glasul Bucovinei”, 20 octombrie 1920: „Matineu muzical. - Liceul de fete Nr.1. ortodox organizează cu concursul unor
foste eleve Sâmbătă în 26 Octombrie a. c. la
orele11 a. m. un Matineu muzical în
sala festivă aliceului. Programa se compune dintr-un concert la
trei piane, pian solo, cântece solo, declamărişi coruri bisericeşti şi lumeşti.
Conducerea o are d-na
profesoară Ecaterina Mandicevschi. Toţi iubitorii de muzică şi prietenii
şcoalei sunt invitaţi”.
„Glasul Bucovinei”, 24 martie 1925: „Liceul de fate ortodox. - Concertul anunțat
pentru ziua de 25 Martie crt. va cuprinde coruri bisericeşti de Ecaterinei Mandicevschi, cântece lumeşti de
Kriak, E. Mandicevschi
şi Schumann şi o pesa de muzică de cameră. Dirigintele corului e profesoara de
muzică d-şoara Ecaterina Mandicevschi. Biletele la „Ostaşul Român”.
„Flacăra - Literară, Artistică, Socială”, 23 martie 1912-1913. Anul 2. – Nr.13.: „În revista ruteană “Nedilea” din Lemberg a
apărut în două numere consecutive o traducere a lui Moș Ioan Roatăde, de Ion Creangă făcută de d-șoara Ecaterina
Mandicevschi, profesoară în Cernăuți. Traducerea e foarte conștiincioasă și
reproduce cu o fidelitate uimitoare tonul popular din original. Traducerea e
însoțită și de o notiță istorică privitoare la Cuza Vodă și la domnia lui.
Profesorul W. Simowycz, la al cărui îndemn s-au făcut traducerile din românește, spune
într-o scrisoare: „Popa Tanda nu mi-a plăcut prea mult.
Miroase a popularizație tendențioasă a așa numitei educațiuni a poporului,
începutul e foarte frumos dar sfârșitul.... Cu atât mai frumos se prezintă
Creangă. Traducerea e foarte bună- Mi-au venit lacrimile în ochi când am cetit
pasagiul, unde stă țăranul înaintea lui Cuza. Popa Duhu e ceva mai slab, dar totuș foarte
interesant„”.
Ecaterina Mandicevschi
_________________________________
Vladimir Acatrini – istoric, bibliotecar, etnograf.
Doctor în pedagogie, profesor la Liceul din Bahrinești (din 2021). Autor al
unor broșuri privind istoria satului natal. Membru al Uniunii Naționale a
Cercetătorilor Ținutului Natal din Ucraina, inspector civil pentru protejarea
monumentelor din orașul Cernăuți. Publică articole în revistele de
specialitate, precum și în diverse periodice din Ucraina, România și Republica
Moldova. Președinte al Societății Bibliotecarilor Bucovineni (din 2017),
secretar al Societății „Golgotaˮ a Românilor din Ucraina (din 2016), director
al Fundației de Binefacere „Familia Mandicevschi”, Deține mai multe diplome și
mențiuni, printre care și medalia „Pentru slava Bucovinei”, acordată de
Administrația Regională de Stat Cernăuți.
Comentarii
Trimiteți un comentariu