Constantin Mandicevschi - profesor, inspector școlar - 165 de anii de la naștere

 

CONSTANTIN MANDICEVSCHI – PROFESOR, INSPECTOR ȘCOLAR, DIRECTOR AL BIBLIOTECII UNIVERSITĂȚII DIN CERNĂUȚI (165 DE ANII DE LA NAȘTERE - 2024)

Acatrini Vladimir. Constantin Mandicevschi – profesor, inspector școlar, director al Bibliotecii Universității din Cernăuți (165 de anii de la naștere) // Glasul Bucovinei. - 2024. - Nr.119 - 120. An. XXXI. - P.53  - 62.

       După răpirea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, tradițiile și obiceiurile românești au continuat să fie păstrate timp de mai mulți ani, în pofida încercărilor Vienei și Lvovului de a le eradica din memoria colectivă. În prima jumătate a secolului al XIX-lea influența poloneză a fost destul de puternică în Bucovina, venind mai ales din Galiția. A urmat politica de germanizare impusă de Viena. Românii bucovineni au purtat un „război intelectual” neîncetat în acești 143 de ani de dominație austriacă, un război aducător de izbânde culturale, în limitele permise de situația politică a regiunii. Muzica a jucat un rol important în aceste frământări. Au trecut multe decenii după anul fatal 1775 până ce influența occidentală a reușit să modifice viața muzicală din Bucovina. Această influență a continuat până în prima jumătate a secolului al XX-lea. Doina, bocetul, colinda sunt aceleași sau aproape identice cu cele din vremurile vechi. La fel de rezistentă s-a dovedit a fi și muzica tradițională în orașe. 

Cvartetul fraților Mandicevschi - Dela stânga la drepta: Erast - Eusebie - Constantin - Gheorghe.

      Suceava a fost primul centru muzical al Bucovinei. De aici porneau lăutari vestiți precum Moș Niculai Picu (1789-1864) sau Grigore Vindereu (1830-1888), care cutreierau toată Bucovina și zonele de frontieră ale Moldovei. Nunțile mari boierești și preoțești nu se petreceau fără acești lăutari. Abia după 1840 au venit de la Viena profesori de muzică, aduși la Seminarul Teologic din Cernăuți de episcopii ortodocși pentru cântarea corală. Fiind cu totul străini de muzica românească și cea bisericească ortodoxă, aceștia nu au jucat un rol decisiv în formarea gustului muzical bucovinean.

        A trebuit să se ridice localnici care să împace aceste două lumi muzicale. Cel dintâi a fost Karol Mikuli (1820-1897), un armean bucovinean, descendent din armenii „orientali”, în bună parte românizați (spre deosebire de armenii „catolici” din Galiția, majoritatea polonizați), care s-a ridicat la o înălțime respectabilă în arta compoziției muzicale. Mai târziu, personalități precum preotul Isidor Vorobchievici, autorul primului manual românesc de armonie muzicală publicat în 1869, preotul Samuil Andrievici (ulterior mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici), autor al unui volum de muzică bisericească, Psaltichia bisericească (1879), Alecu Petrino, Ștefan Nosievici, Constantin Buchenthal, Adalbert Hrimaly ș.a., s-au dedicat muzicii românești. Marea generație românească de la 1848, care publicase ziarul „Bucovina” (1848-1850) și editase „Foaia Societății” (1865-1869), a trebuit să capituleze în fața sorții nemiloase. Mulți dintre aceștia au fost pierduți în deceniul 1870-1880. Astfel ne-au părăsit: Aron Pumnul în 1866, Alexandru Hurmuzaki în 1871, Eudoxiu Hurmuzaki în 1874, Dimitrie Petrino în 1878 și Gheorghe Hurmuzaki în 1882. Totuși, în aceste vremuri de grele încercări și descurajare, o artă pașnică a intervenit, animând, încurajând și câștigând noi victorii românești. Este vorba de cele mari trei talente, sau reprezentanți ai marii triade de muzicieni români din Bucovina: Ciprian Porumbescu, născut în 1854, Eusebie Mandicevschi, născut în 1857, Tudor cav. de Flondor, născut în 18621 . Constantin Mandicevschi, vlăstarul unei familii preoțești, cu bogate ramificații, având legături cu centrele ortodoxismului, s-a născut la 24 mai 1859 în satul Băhrineşti (astăzi raionul Cernăuți, regiunea Cernăuți). Este fiul parohului bisericii din satul Băhrinești Vasile Mandicevschi și al Veronicăi Popovici, fiica lui Constantin Popovici, profesor al Institutului Teologic din Cernăuți. Mama sa a fost sora marelui savant cu renume european, Eusebiu Popovici, profesor universitar de istorie bisericească, și a arhimandritului Clementei, Constantin Popovici, de asemenea profesor universitar. Constantin Mandicevschi, în tradiția familiei, a fost profesor de istorie și geografie la Suceva, apoi director la gimnaziul din Cernăuți, inspector școlar, director al Bibliotecii Universității din Cernăuți. Puțini știu că anume Constantin Mandicevschi este autorul renumitului Imn al bucovinenilor – Cântă cucu-n Bucovina. Constantin Mandicevschi a absolvit școala veche din Cernăuți, în anul 1869, începe cursul la Obergymnaziul din Cernăuți, susținând în vara anului 1877 bacalaureatul. Frecventează apoi Universitățile din Cernăuți și Viena, susținând în 1884 examenul de capacitate la istorie, geografie, limba și literatura germană. Constantin Mandicevschi își începe activitatea pedagogică între anii 1884 – 1893, ca profesor la Gimnaziul Superior Ortodox din Suceava, unde a predat cursul de istorie și limba germană. În această perioadă face cunoștință cu poetul Mihai Eminescu, care în anul 1885 s-a aflat de Crăciun la Suceava. Poetul venea pe la Cernăuți, împreună cu sora sa Harieta, ca să-și viziteze cealaltă soră, Aglaia. A treia zi de Crăciun, de Sf. Ștefan, poetul a participat la o serbare alături de Vasile Bumbac, Ștefan Ștefureac, A. Dașchievici, Ștefan Dracinschi și Dimitrie Isopescu, toți profesori la gimnaziul sucevean. În anul 1885, tânărul profesor Constantin Mandicevschi a publicat în „Anuarul gimnaziului sucevean” lucrarea cu titlul: Influența geografică asupra dezvoltării culturale a Vechiului Orient. Aceasta este o lucrare importantă în care autorul demonstrează argumentat că situația geografică determină dezvoltarea culturală a oricărui ținut. 

        În perioada anilor 1893-1896, C. Mandicevschi a activat ca profesor la Școala Reală Superioară Ortodoxă din Cernăuți, unde, timp de 22 de ani, a fost director. Reforma cea mai importantă, efectuată în anul 1898 de Constantin Mandicevschi, a fost introducerea limbii române ca disciplină obligatorie pentru elevii acestei școli. Implementarea acestei reforme a fost realizată de el în mod exemplar, aducând rezultate excelente. Reforma a fost apreciată de cadrele didactice și de elevi. În anul 1901, printr-o rezoluție împărătească, în organul superior de control al învățământului din Consiliul Școlar Provincial au fost numiți noi membri: consilierul guvernial, viceprimarul orașului Cernăuți, dr. Eduard Reiss; directorul Școlii Reale Superioare Ortodoxe, Constantin Mandicevschi; profesorul universitar, Stepan Smal-Stocki2 . Despre activitatea lui Constantin Mandicevschi ca director a vorbit cunoscutul savant, pedagog și rector al Universității din Cernăuți, Ion Nistor: „Primul român care, datorită talentului de conducător, a ridicat școala sa la nivelul celor mai bune școli din țară. [...] Datorită unei munci enorme, școala posedă o bază tehnico-materială bună, profesorii sunt excelenți, iar elevii din familiile sărace primesc multe burse. [...] Ori vara, ori iarna, directorul, de la 7 dimineața, este pe picioare...”3 . Aceste cuvinte au fost rostite la Conferința directorilor bucovineni, care a avut loc între 13-14 februarie 1913, la Cernăuți. Şi acum să revenim la cântecul Cântă cucu-n Bucovina, care este mai mult decât o doină, o pagină de istorie a destinului românesc de la începutul secolului al XX-lea, care a fost scris de Constantin Mandicevschi. Versurile sunt originale, iar melodia este un cântec de jale bucovinean adaptat. A fost o „comandă” a ministrului Spiru Haret. Ajutat de prietenul său, Nicolae Iorga, el tindea să renască spiritul unei Românii ciuntite din toate părțile. C. Mandicevschi a fost unul dintre organizatorii, în 1904, ai festivităților de comemorare a 400 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare la Putna. O altă etapă importantă în activitatea lui Constantin Mandicevschi a avut loc între anii 1918-1922, când a fost mai întâi inspector școlar și apoi director-general al școlilor din Bucovina. Între 16 și 18 mai 1920, Familia Regală a României, Ferdinand I și Maria de Hohenzollern, a vizitat Bucovina. Altețele Sale au vizitat mai multe localități din regiune, începând cu orașul Cernăuți, unde, la Palatul Mitropolitan, s-au întâlnit cu liderii minorităților etnice care l-au asigurat pe Rege de loialitatea lor. Regele Ferdinand I a declarat că nu face nicio deosebire între naționalități, toți locuitorii țării fiind considerați cetățeni români cu drepturi egale. Familia Regală a vizitat Casele naționale ale minorităților bucovinene din Cernăuți și a participat la serviciile religioase ale comunităților. În cadrul întâlnirii cu șeful Inspectoratului Școlar, Constantin Mandicevschi, Regele și-a exprimat încrederea că naționalitățile din Bucovina se vor putea dezvolta în continuare în limba maternă. La 15 octombrie 1922, Constantin Mandicevschi a fost numit director al Bibliotecii Universității din Cernăuți. În cei șapte ani aflați la conducerea instituției, el și-a manifestat creativitatea și abilitățile organizatorice, contribuind semnificativ la dezvoltarea bibliotecii. În acest sens a redactat memorii și rapoarte oficiale care sunt materiale valoroase pentru un eventual studiu despre istoria și problemele de organizare a bibliotecilor din țară. Odată cu numirea sa, organizarea bibliotecii a suferit schimbări esențiale, în special datorită înființării depozitului legal. Guvernul și Parlamentul au decis, printr-o lege din 27 noiembrie 1922, că fiecare material tipărit în țara reunită să fie transmis bibliotecii în două exemplare pentru păstrare. Această hotărâre a condus la o creștere anuală de 10.000 de volume, impunând reforme fundamentale în toate serviciile, pentru a primi, descoperi și cataloga corect cărțile, revistele, ziarele și broșurile primite. Totuși, această inițiativă a rezolvat doar catalogarea cărților românești din perioada respectivă. Noul director a încercat diverse modalități pentru a remedia aceste lipsuri. S-a adresat Ministerului Instrucțiunii, solicitând și obținând o finanțare specială în acest scop. A cerut sprijinul Academiei Române și al Casei Școalelor, care i-au oferit ajutor substanțial. De asemenea, a lansat cu succes un apel public și a achiziționat materiale de la anticariate și persoane particulare, reușind să adune o colecție respectabilă de literatură antebelică românească. O altă preocupare majoră a fost modernizarea bibliotecii, care funcționa, în mare parte, conform unui regulament vechi, din epocile tereziană și josefină, ale căror dispoziții erau parțial învechite și nepotrivite pentru organizarea bibliotecilor universitare românești. Constantin Mandicevschi a făcut eforturi pentru ca regulamentul Bibliotecii Universitare din Cluj să fie aplicat și la Biblioteca Universității din Cernăuți și, în colaborare cu funcționarii superiori, a conceput un regulament nou și instrucțiuni mai moderne pentru diversele servicii. O mare parte dintre aceste proiecte au fost implementate, însă altele au rămas pentru viitor. Mandicevschi a elaborat două memorii voluminoase, cu propuneri pentru extinderea unor servicii comune tuturor bibliotecilor din țară și pentru colaborare internațională între bibliotecile din țările civilizate. Primul dintre aceste memorii a fost prezentat la Congresul Bibliotecilor, organizat în 1924 la București. Constantin Mandicevschi a contribuit la înființarea Asociației Bibliotecarilor din țară și a fost ales vicepreședinte al acestei organizații. La 1 octombrie 1930, după șapte ani de activitate intensă, la vârsta de 71 de ani, eruditul director s-a retras din funcție și s-a dedicat preocupărilor științifice. La biblioteca universitară din Cernăuți, în colecția de manuscrise, se păstrează trei caiete scrise de Constantin Mandicevschi. Acestea au fost prezentate și la Congres. Prima lucrare, Înzestrarea bibliotecii cu cărți românești din anul 1924, realizată la doar doi ani după instituirea depozitului legal, în care analizează stocul de cărți românești. Indicațiile bibliografiilor curente sunt comparate cu colecțiile disponibile, se oferă date precise, culese din catalog și din statistici oficiale4 . A doua lucrare, Traficul cu dublete, propune înființarea unui birou central pentru evidența dubletelor existente, ținând cont de necesitățile tuturor bibliotecilor românești. Ultima lucrare, intitulată Proiect de chestionar pentru un semantism al bibliotecilor, abordează datele istorice, organizarea și statistica fiecărei biblioteci care ar putea interesa publicul cercetător sau cititor. Un manuscris de 40 de pagini, Biblioteca universitară din Cernăuți. Comunicări ale directorului C. Mandicevschi, reprezintă istoricul bibliotecii de la naționalizarea ei și conține date statistice foarte precise și bogate extrase din dispozițiile regulamentare, descrieri detaliate ale diverselor faze de dezvoltare istorică și rezumate din rapoartele anuale. Acestea formează elementele unei monografii ce reprezintă o documentație valoroasă pentru perioada 1918-1930. Un rezumat al acestei lucrări a apărut în revista „Zentralblatt für Bibliothekswesen 48”, Leipzig, 1931. În ultimii ani ai vieții, Constantin Mandicevschi s-a dedicat adunării de date cât mai complete asupra operelor muzicale ale fratelui său mai mare, Eusebiu, care, fiind un adevărat artist, nu a notat cu meticulozitate locația manuscriselor și publicațiilor compozițiilor sale. În 1932, Institutul de Istorie și Limbă al Universității din Cernăuți l-a numit pe Constantin Mandicevschi Profesor de Onoare, în recunoașterea participării sale de zeci de ani la lucrările Muzeului Regional din Cernăuți. Constantin Mandicevschi s-a stins din viață pe 14 decembrie 1933 și este înmormântat în cimitirul vechi din Cernăuți. În ziarele și revistele interbelice care apăreau la Cernăuți, există numeroase informații despre activitatea sa. Constantin Mandicevschi a sprijinit întotdeauna orfelinatele și a fost implicat în multe alte activități caritabile. „Glasul Bucovinei”, 4 februarie 1925: „Constantin Mandicevschi, cu prilejul trecerii sale de la Directoratul pentru Instrucțiune la conducerea Bibliotecii Universitare. Marți, pe 30 ianuarie, a avut loc într-un cadru modest, dar foarte impresionant, o serbare de adio pentru dl. Constantin Mandicevschi, care, în urma numirii sale ca director al Bibliotecii Universitare din Cernăuți, a încetat de a funcționa ca director general pe lângă Directoratul Instrucțiunii. În biroul spațios al dlui. director general Dr. Al. Procopovici s-au întrunit toți funcționarii Directoratului pentru a-și lua rămas bun de la fostul lor șef. Dl. Procopovici a ținut o alocuțiune, în care a exprimat recunoștința Ministerului și a Directoratului, arătând că dl. Mandicevschi, în îndelungata sa carieră, a fost tuturor învățătorilor, profesorilor și funcționarilor din acest colț de țară o rară pildă și un neîntrecut îndrumător, prin înalta sa concepțiune despre îndatoririle și chemarea sa ca bun educator al tineretului, ca destoinic pedagog, ca director de școală, conducător al Directoratului, bărbat de aleasă cultură și cetățean al patriei. A stat la cârma școlii pe acest pământ desrobit și în acești ani din urmă, când probleme dintre cele mai grele și complexe așteptau să fie deslegate și a adus astfel servicii neprețuite țării noastre întregite. Nu este suflet în serviciul școlii din cuprinsul Directoratului din Cernăuți care să nu resimtă contribuțiile dlui. Mandicevschi la opera pentru care a lucrat cu o râvnă, o pricepere și un entuziasm neîntrecut. Dl. inspector general Simionovici a vorbit în numele funcționarilor Directoratului, relevând foarte nimerit că dl. Mandicevschi în toată viața sa a fost condus de principiul „salus rei publicae suprema lex”. Adânc impresionat de această dovadă de recunoștință din partea autorităților și de stimă și dragoste din partea foștilor săi funcționari, dl. C. Mandicevschi a răspuns cu o cuvântare care părea un ecou din spiritul care stăpânea în epoca de glorie a Romei, când slujbașii statului nu cunoșteau altă datorie decât „patriei”. Toți cei vreo 60 de funcționari care au luat parte la această serbare modestă, care, la expresa dorință a dlui. Mandicevschi, s-a aranjat într-un cadru atât de simplu, au trăit momente care s-au ridicat deasupra necazurilor vieții de toate zilele în sferele senine și clare ale principiilor nobile care călăuzesc statele civilizate. Dl. Constantin Mandicevschi, care și-a început cariera ca profesor suplinitor de geografie și istorie la liceul din Suceava în anul 1884, a fost apoi titular la același liceu (1885 - 1893), la Școala Reală ortodoxă din Cernăuți (1893 - 1896), director al Școlii Reale (1896 - 1918), inspector școlar general (1918 - 1919), director general (1919 - 1923), membru în tot felul de comisiuni, trece acum, după o activitate atât de îndelungată și atât de rodnică, pe alt teren de activitate. Și din partea noastră îi dorim să se bucure încă mulți ani de sănătate deplină, pentru a putea să-și continue și în noua funcțiune munca pentru binele țării, pe care o îndeplinește cu atâta zel și plăcere”.

„Glasul Bucovinei”, 8 februarie 1923: „Institutul de orbi și surdo-muți. Pentru internatul acestei instituțiuni au donat câte 100 lei: familia colonel Schipor, d-na Aurora căpitan Brăescu, dl. director al Bibliotecii Universitare, Constantin Mandicevschi. S-a mai donat de către protopresviterul Ioan Bucevschi. De asemenea, dl. cons. superior de tribunal, Dr. Cornul Gheorghian, a donat 10 kg brânză de oi. Direcția Institutului aduce cele mai călduroase mulțumiri donatorilor numiți mai sus”.

„Glasul Bucovinei”, 27 febrarie 1923: „Societatea academică „Junimea” aduce cele mai sincere mulțumiri următoarelor persoane care au binevoit a supscrie la serata mascată din 18 februarie 1923: d. Dr. Reuț 200 lei; d. Lescovschi 80 lei; d-nii Jemna, Nastasi, Mănescu, Cocârlă, Burac, Vihovici, Procopovici, Teodorescu și Doroftoi câte 70 lei; d. Roșea 50 lei; d-nii Lanivschi, Baculinschi, Gheorghian, Dr. Seripa, Voronca, Baranai, C. Mandicevschi și Dr. Șotropa câte 40 lei; d-nii Bacinschi, Prodan, Popovici, Dr. Pridie, Dr. Tabora și Văcăreanu câte 30 lei; d. O. Luța 25 lei; d-nii Baciu, Dr. Botezat, Maierean, Tcaciuc, Cocotă, Nastasi, Tabacar și Qurevici câte 20 lei; d-nii A. Liteanu, Vasilevschi, C. Grigorovici, Dr. C. Scalat și Dr. Spânu câte 10 lei”.

„Glasul Bucovinei”, 5 mai 1923: „Avem deosebita satisfacție de a constata că gândul pornit de noi asupra necesității unui conservator de muzică și artă dramatică în Cernăuți prinde tot mai mult contur. Duminică, 3 februarie, la inițiativa societății muzicale „Armonia”, s-a ținut în sala acelei societăți o adunare menită să discute și să găsească calea cea mai potrivită pentru înființarea conservatorului cât mai rapid. La adunare a fost prezent un numeros și ales public. La discuții au luat parte d-nii consilieri de la Curtea de Apel Căpăţina și Spulber, d-nii profesori universitari Grecu, Marmeliuc și Cherariu, directorul Teatrului Național, d. inspector silvic Boldur, d-nii prof. Am. Liteanu, avocat Dr. Voiuțchi, dl. Dr. Lerchenfeld, reprezentantul societății filarmonice, dl. C. Mandicevschi, directorul bibliotecii universității. S-a căzut cu unanimitate de acord să se aleagă un comitet de acțiune, care să îndrume o cooperare unitară a tuturor societăților muzicale în sensul creării conservatorului, contribuind fiecare cu ce-i stă în putință la grăbirea înființării acestuia. Acest comitet va iniția și înființarea unei societăți pentru crearea Conservatorului. Toți cei prezenți s-au declarat membri ai acelei societăți. În adunare s-a remarcat meritul ziarului nostru de a fi lansat acest gând pentru crearea unui conservator și s-a accentuat cu recunoștință că guvernul actual și-a însușit această idee, înscriind în bugetul din 1924 o sumă inițială de o jumătate de milion de lei. În comitetul de acțiune au fost aleși d-nii Căpăţina, Spulber, Berariu, C. Mandicevschi și A. Liteanu”.

„Glasul Bucovinei”, 23 iunie 1921: „Pentru Petre Liciu - duminică, 26 iunie, are loc în teatrul orășenesc un festival artistic organizat în vederea fixării unei predete artistului Petre Liciu, cu concursul Societății academice asociației muzicale „Tudor Flondor” și „Junimea”, sub conducerea d-nei prof. C. Șandra. Programul este foarte bogat și variat. Biletele se găsesc la librăria „Ostașul Român”. Concertul societății „Männergesangverein” și „Frauensingverein”. Aceste societăți aranjează joi, pe 23 iunie, în sala filarmonicii, un mare concert, cu binevoitorul concurs al cântărețelor de  operă, d-nele Mitzi K-iner Klee și Viorica Ursuleac, al d-nei Luisa de Munkusch și al cântărețului de operă Hans Wrans, precum și cu orchestra teatrală, sub conducerea noului lor dirijor, domnul Rudolf Bella. Privitor la persoana d-lui. Bella, care este ginerele inspectorului general Constantin Mandicevschi, se mai spune că în ediția jubiliară a lexiconului de muzică al lui Hugo Riemens din anii 1920, între artiștii celebri se află și d. Rudolf Bella, fiul directorului de muzică din Arad I. L. Bella și elev al părintelui său și al lui Eusebiu Mandicevschi, compozitor al mai multor cântece, piese de muzică pentru cor și opere de orchestră. Detalii suplimentare se regăsesc pe afișe”.

„Glasul Bucovinei”, 22 noiembrie 1924: „Funcționarii bibliotecii universitare la I.P.S. Mitropolitul Nectarie, au binevoit să primească în audiență vineri, 14 noiembrie a.c., o deputațiune din partea Bibliotecii Universitare din Cernăuți, din care au făcut parte: directorul general Const. Mandicevschi, subdirectorul R. Clement, Dr. M. Cerniica, d-șoara N. Simionovici și Dr. V. Pașchivschi. Prin fostul director general C. Mandicevschi, deputațiunea i-a adus I.P.S. Sale Mitropolitului Nectarie, ca unui fost funcționar și director al Bibliotecii până în anul 1921, prinosul de omagii din partea funcționarilor Bibliotecii. Dl. dir. gen. C. Mandicevschi a adresat I.P.S. Sale următoarea alocuțiune: Fondul „Cartea Istroromânească” – Fondul „C.I.”, livretul de depuneri nr. 671 de la „Banca Suceveană” Suceava a mai sporit cu următoarele daruri: câte 200 lei de la dl. Constantin Mandicevschi, director al Bibliotecii Universitare Cernăuți, de la dl. Em. Iliuț, inspector și director Cernăuți și de la dl. Laur Cârbu, profesor Cernăuți. Fondul „C.I.” se ridică acum la suma de 5.150 lei. Cu acest progres, apariția doritei cărți este asigurată pentru anul 1928. Darurile destinate acestui fond vor fi adresate revistei „Făt-Frumos” Suceava, Spital”. 

„Glasul Bucovinei”, 12 martie 1920: „Com. lui Epaminonda Bucevschi a avut loc la 29 febr. sub protectoratul domnului ministru delegat dr. I. Nistor, într-o adunare a contemporanilor și admiratorilor artistului pictor Bucevschi. Adunarea a fost deschisă de dl. profesor Eusebie Sorocean, care a schițat în câteva cuvinte viața și activitatea pictorului, decedat înainte de vârsta de 30 de ani, invitând pe cei prezenți să constituie un comitet care să își asume sarcina de a pregăti în mod demn sărbătorirea primului pictor bucovinean. La propunerea dlui. director general Balmoș, s-a ales următorul comitet: Președinte: dl. director general pentru instrucția publică, Constantin Mandicevschi; vicepreședinte: dl. prof. Eusebie Sorocean; casier: dl. prim-consilier dr. Epaminonda Grigorovici; secretari: dl. profesor Ovid Țopa și dl. profesor Constantin Loghin. În comisia experților au fost aleși: dl. prof. Eugen Maximovici, d-ra profesor Dora Constantinovici, dl. prof. Traian Bârgăuan și dl. prof. Arhip Roșea. După o discuție mai detaliată la care au participat dl. Mandicevschi, dl. secretar șef dr. Gheorghian, dl. secretar șef Vicol, dl. profesor universitar Alexe Procopovici și dl. profesor Tcaciuc, s-a stabilit următorul program: punerea unei table comemorative pe mormântul artistului, o expoziție în muzeul țării a tablourilor regretatului pictor și editarea unui album care să conțină și o biografie exactă a lui Epaminonda Bucevschi. Mulțumind președintele celor prezenți pentru participare, a ridicat adunarea și a fixat următoarea ședință a comitetului pentru ziua de 13 martie 1920”.

Cronica”, 1967: „Din relatările lui Constantin Mandicevschi, profesor la liceul din Suceava, din cele ale medicului dr. Teofil Lupu, fost elev la liceul din Suceava și mai târziu director de spital la Suceava, ale lui Victor Morariu, profesor la liceul din Suceava (1905-1931) și ale altora, reiese că Mihai Eminescu a fost de două ori în orașul Suceava și anume: între anii 1875-1882 și între 1885-1888, mai exact, la 8 ianuarie 1885, dată susținută de mai mulți. Credem însă că Eminescu a mai fost și a treia oară în Suceava, și anume la 31 mai 1883, înainte de a participa la serbarea dezvelirii statuii ecvestre a lui Ștefan cel Mare de la Iași, pe 5 iunie 1883. În cele ce urmează, vom aminti doar de Eminescu ca oaspete al lui Ștefan Dracinschi, prieten al poetului încă din Viena. În anul 1885, se presupune că Eminescu, venind de la Cernăuți, de la sora sa Aglae Drogli, ar fi fost luat de prietenii săi locali și dus la Suceava, la Ștefan Dracinschi, căsătorit cu frumoasa austrică Janny, cunoscută de poet încă din Viena. Eminescu ajunge printre invitații care, în vechiul liceu de lângă biserica Sf. Dumitru – azi clădirea școlii generale nr. 2, sărbătoreau ziua onomastică a lui Ștefan Dracinschi, profesor de limbile latină și elină la liceul din Suceava. Printre prietenii și cunoscuții de demult ai poetului se numărau profesorii Vasile Bumbac, Animpodist Dașchevici, Ștefan Ștefureac, S. Isopescul, C. Mandicevschi. Eminescu a rămas atunci, potrivit lui C. Mandicevschi și altora, la poetul și cunoscutul său din Cernăuți și de la Universitatea din Viena – Vasile Bumbac, fiindcă și sora sa, Henrieta, se afla tot acolo. De altfel, casa lui Bumbac era „casă deschisă, mereu veneau oaspeți...” (V. Moraru). La masa de la liceu s-a toastat mai întâi pentru Ștefan Dracinschi, iar apoi, cu avânt, pentru Eminescu, derivându-ise numele de la latinescul „eminiere”. Eminescu n-a răspuns niciun cuvânt. Mesenii s-au ridicat apoi în picioare și au ciocnit paharele. Eminescu doar zâmbea. Dar nici atunci n-a rostit vreun cuvânt și nici paharul nu l-a sorbit. Din cele scrise de medicul Dr. Teofil Lupu, rezultă că vreo 6-7 elevi de la secția română de pe lângă liceul din Suceava l-au întâmpinat pe Eminescu cu multă dragoste, rămânând profund impresionați de vizita sa și că în ziua aceea „n-au mai contenit să vorbească despre Eminescu.”.

„Monitorul Oficial”, decembrie 1920: „Art. I. Dl. Constantin Mandicevschi, secretarul general al instrucțiunii din Cernăuți, este autorizat ca, în numele nostru, să aprobe și să semneze ordonanțele de plată pentru personalul didactic și administrativ, pendinte de acel secretariat general, în limitele creditelor ce sunt deschise prin bugetul ministerului instrucțiunii și prin diferite legi speciale, în conformitate cu  legea contabilității publice și potrivit ordonanțelor de delegație emise de noi. Art. II. Dl. director al contabilității este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a deciziunii de față. Dată la 15 Decembrie 1920”. 

Pe 23 mai 2024, s-au împlinit 165 de ani de la nașterea lui Constantin Mandicevschi. Cu această ocazie, la Liceul Băhrinești din satul său natal, într-un cadru solemn și festiv ce a adunat reprezentanții administrației publice raionale, lideri ai instituțiilor culturale și educaționale regionale, jurnaliști, membri ai comunității românești, cadre didactice, elevi și locuitori ai satului, s-a desfășurat o prezentare dedicată patrimoniului cultural al familiei Mandicevschi și activității muzeului școlar de istorie și etnografie. Acest muzeu, care deține un număr semnificativ de exponate și materiale despre viața și obiceiurile localnicilor, ajută profesorii în procesul educațional și contribuie la educarea respectului elevilor față de tradițiile locale. În preajma aniversării sale, Liceul Băhrinești, instituție ce păstrează cu sfințenie memoria acestui ilustru român, a fost vizitat de Mîkola Guitor – primvicepreședintele Consiliului Regional Cernăuți și Iulia Grițcu-Andrieș – consilierul șefului Administrației Regionale de Stat Cernăuți. Directorul liceului, Mihai Acatrini, a prezentat oaspeților sălile de clasă modernizate, echipate cu cele mai recente tehnologii, care facilitează predarea fiecărui obiect școlar. De asemenea, vizitatorii au fost impresionați de muzeele etnografice ale satului Băhrinești, care oferă o bogată incursiune în tradițiile și cultura locală. Mîkola Guitor și Iulia Grițcu-Andrieș au mulțumit directorului Mihai Acatrini și întregului colectiv pentru eforturile depuse în păstrarea și cultivarea valorilor educaționale și spirituale ale copiilor din Băhrinești. Un punct de atracție deosebit a fost muzeul dedicat familiei Mandicevschi, unde un loc de seamă îi este rezervat lui Constantin Mandicevschi. Aici, oaspeții au avut ocazia să vadă documente și obiecte personale ale pedagogului, care ilustrează viața și activitatea sa prodigioasă. 

Din 2018, la Muzeul Istorico-Etnografic din cadrul Liceului Băhrinești, există o sală dedicată familiei Mandicevschi. Această sală-muzeu, situată la parterul clădirii școlii, aduce în atenția vizitatorilor viața și creația familiei Mandicevschi – compozitori, teoreticieni ai muzicii, preoți, pedagogi, savanți etc. Scopul muzeului este de a implica tânăra generație în studierea și conservarea patrimoniului istoric și cultural, oferind totodată oportunitatea de a cunoaște viața și creația legendară a familiei Mandicevschi, care a jucat un rol major în istoria cultural-educativă a Bucovinei. Muzeul este deschis atât elevilor, cât și vizitatorilor, elevii din clasele VII-IX fiind ghizi care organizează excursii, concursuri și întâlniri cu locuitorii în vârstă. Sarcinile principale ale muzeului sunt: implicarea tinerilor în activități etnografice, cercetare științifică, activități artistice și protejarea naturii; formarea unei experiențe sociale bazate pe exemple din trecut; extinderea pregătirii generale și profesionale a tinerilor prin activități extracurriculare; sprijinirea cadrelor didactice în adoptarea unor metode active de învățare și implicarea copiilor în conservarea și utilizarea rațională a fondurilor muzeale.

NOTE 

1. Vladimir Acatrini, Originile româneşti ale compozitorului bucovinean Eusebie Mandicevschi, „Glasul Bucovinei”, 2018, Anul XXV, nr. 4 (100), p. 52-57. 

2. Vladimir Acatrini, Constantin Mandicevschi și directoaratele sale din timpul Austriei și Regatului României, „Mesager bucovinean”, 2018. nr. 2, p. 45-50.  

3. Ion Nistor, Constantin Mandicevschi, în „Școala”, Cernăuți, 1913, p. 134-135. 

4. Vladimir Acatrini, Faimoasa Bibliotecă a Universității din Cernauți, înainte și după Marea Unire, „Mesager bucovinean”, 2018, nr. 1, p. 50-58. 

5. „Glasul Bucovinei”, 4 februarie 1925, Anul 8, Nr. 1842, p. 14. 

6. „Glasul Bucovinei”, 8 februarie 1923, Anul 6, Nr. 1184, p. 27. 

7. „Glasul Bucovinei”, 27 februarie1923, Anul 6, Nr. 1187, p. 91. 

8. „Glasul Bucovinei”, 5 mai 1923, Anul 7, Nr. 1201, p.13. 

9. „Glasul Bucovinei”, 23 iunie 1921, Anul 4, Nr.731, p. 67. 

10. „Glasul Bucovinei”, 22 noiembrie 1924, Anul 3, Nr. 374, p. 38. 

11. „Glasul Bucovinei”, 12 martie 1920, Anul 7, Nr. 1697, p. 32. 

12. Nicolai Ceredarec, Eminescu la Suceava, în „Cronica”, 1967, Anul 2, Nr. 3, p. 35. 

13. „Monitorul Oficial”, 24 decembrie 1920, Nr. 21, p. 240. 

SUMMARY 

Costantin Mandicevschi was born on May 24, 1859 in the village of Bahrinesti in the large family of the Orthodox priest Vasile Mandicevschi and his wife Veronica, who also came from the Popovici priestly family. The family was very erudite. All the children had received a good education and the talent for music was passed on to them, as well as the inclination towards the public life and cultural and educational activity. Costantin Mandicevschi studied at the renowned State Higher Secondary School in Cernăuți (the future “Aron Pumnul” High School). Later, he continued his studies at the universities of Cernăuți and Vienna, finishing his higher studies in 1884, after passing the exams in history, geography, German language and literature. In the years 1884-1893 he worked as a teacher at the Greek-Oriental Gymnasium in Suceava, where he taught history and German. In addition, he always had a penchant for scientific work. Already in 1885, the young professor published a scientific work “The geographical influence on the cultural development of the Ancient East”. This is a mature work, well prepared in every aspect, that one gets the impression that it comes from under the pen of a skilled scientist with deep experience and knowledge. The author demonstrates that the geographical location is decisive in the cultural development of a certain region. His scholar concept is universal and miraculously continues to be very relevant today. Since 1893, the Cernăuți period of Constantin Mandicevschi’s activity begins. For 22 years he had worked at the Royal Orthodox Superior School in Cernăuți first as a teacher, and then as director of this school (today Liceum no. 16 named after Iurii Fedkovici on 87 Holovna street in Cernăuți). From 1922, Professor Costantin Mandicevschi was appointed director of the University Library in Chernivtsi. In 1904, on the occasion of the jubilee events for the 400th anniversary of the death of Saint Stephen the Great, he composed, based on a folkloric musical material, the lyrics of the patriotic song “Sings the cuckoo in Bukovina /Cântă cucu-n Bucovina/”. He collected a series of literary materials and manuscripts about the musical life in Bukovina.

__________________________

        Vladimir Acatrini – istoric, bibliotecar, etnograf. Doctor în pedagogie, profesor la Liceul din Bahrinești (din 2021). Autor al unor broșuri privind istoria satului natal. Membru al Uniunii Naționale a Cercetătorilor Ținutului Natal din Ucraina, inspector civil pentru protejarea monumentelor din orașul Cernăuți. Publică articole în revistele de specialitate, precum și în diverse periodice din Ucraina, România și Republica Moldova. Președinte al Societății Bibliotecarilor Bucovineni (din 2017), secretar al Societății „Golgotaˮ a Românilor din Ucraina (din 2016), director al Fundației de Binefacere „Familia Mandicevschi”, Deține mai multe diplome și mențiuni, printre care și medalia „Pentru slava Bucovinei”, acordată de Administrația Regională de Stat Cernăuți.