Dragoș OLARU. Capela și cripta ierarhilor ortodocși din Cimitirul cernăuțean / Mesager Bucovinean. - Anul.XX. - Nr.2 (78). - 2023.
Cimitirele, potrivit normelor general
valabile în imperiul austriac, erau fie
confesionale – aflate în proprietatea cultelor
religioase legal recunoscute (biserici, parohii),
fie comunale – proprietate publică a unităților
administrativ-teritoriale. Fiecare parohie a
fost îndreptățită prin lege să aibă la dispoziție
un cimitir, care trebuia situat în afară de localitate, păstrându-se o anumită distanță față de
zona locuită.
Cimitirul din Cernăuți, deschis în anul 1866
la marginea suburbiei Horecea, era unul comunal și era destinat pentru credincioșii ortodocși,
greco-catolici, romano-catolici și mozaici. Înainte de a oficia prima înmormântare într-un cimitir nou, el trebuia să fie sfințit, după rânduiala
bisericească. Astfel noul cimitir din Cernăuți a
fost sfințit de toate confesiunile religioase, partea ortodocșilor fiind sfințită de episcopul Eparhiei Bucovinei, Eugen Hacman.
Trebuie să menționăm că cimitirile confesionale erau create în unele parohii sătești și mai
ales pe lângă mănăstiri. La Cernăuți au mai
existat de asemenea, atât pe vremea imperiul
habsburgic cât și sub administrația românească (1918-1940, 1941-1944) și cimitire particulare ca proprietate a unor fundații sau a unor
familii de nobili sau boieri. În Bucovina sunt
cunoscute astfel de cimitire a familiilor Hurmuzachi și Logothetti, care și-au creat cimitire
particulare pe lângă bisericile ctitorite de unii
membri ai familiilor lor la Cernauca și Șirăuții
de Jos (azi Sadagura).
În Cernăuți am mai avut și un cimitir militar, proprietate publică a statului român, care era administrat de Garnizoana militară din Cernăuți a Ministerului Apărării
Naționale (1934), azi dispărut prin contopirea
lui cu Întreprinderea de utilitate municipală
„Rezervația istorică și culturală „Cimitirul de
pe strada Zelena” (denumirea oficială a Cimitirului din Cernăuți).
Indiferent de categoria cimitirelor, proprietarii lor trebuie să îndeplinească cu strictețe normele tehnice și sanitare în vigoare privind
administrarea cimitirelor.
Revenind la chestiunea de proprietate, trebuie să menționăm că, potrivit legislației austriece, un cimitir comunal rămâne comunal.
Ghiar dacă a fost binecuvântat de reprezentanții
mai multor confesiuni religioase, administrarea lui rămâne în competența proprietarului,
în cazul nostru, al primăriei Cernăuți. Totuși,
administrarea unui cimitir se afla nu numai în
competența organelor locale ale statului. Multe cheltuieli legate de întreținerea cimitirului
erau suportate de patronatul bisericesc, de parohie și direct de către credincioși. Și aceasta în primul rând pentru faptul că cimitirul,
chiar și gardul care îl înconjura, era privit în
legislația austriacă și cea românească ca un
locaș de cult.
Într-o pastorală din anul 1895 mitropolitul Silvestru îi îndemna pe parohi ca, împreună cu epitropiile și autoritățile locale să
„întrețină cimitirile în stare curată pentru integritatea mormintelor, a crucilor și a monumentelor”. Această întreținere era chiar totală
în cazurile când, din averea bisericii, în cimitir se construiau case mortuare, cripte sau
monumente.
Sicriele profanate ale foștilor mitropoliți ai Bucovinei - (Foto - 1990/93).
Odată cu ocuparea acestui ținut de către
Uniunea Sovietică capela și cripta arhiereilor
bucovineni, inclusiv întregul cimitir, au avut
de suferit foarte mult. Una dintre manifestările
campaniei antireligioase, lansate de guvernul
URSS, se implementa cel mai activ prin lichidarea cimitirelor, prin închiderea, reutilizarea
și demolarea lăcașurilor de cult. Biserica Ortodoxă și alte confesiuni au fost excluse din
activitatea funerară. Aceiași soartă au avut-o
Cimitirul din Cernăuți, inclusiv Capela Mitropolitană și sute de monumente funerare ale
creștinilor cernăuțeni, morminte care au fost
distruse, devastate, iar în locul lor au fost create alei triumfale în memoria „eliberatorilor”
sau pur și simplu au fost înmormântați deasupra noii veniți de aiurea.
Cripta arhiereilor
ortodocși din cimitir ajunsese-se să fie, spre
sfârșitul anilor 80 ai secolului trecut, o groapă
de gunoi, sicriile sparte, osemintele morților
aruncate peste tot, capela înconjurată de burueni și tufari, ușile și geamurile sparte, pereții
goi până la cărămidă.
O rază de lumină asupra acestor imagini sumbre a fost îndreptată în primi ani de
independență ai Ucrainei. Se părea că lucrurile iau o orientare firească de îndepărtare a
greșelilor și fărădelegilor comise în trecut și
revenirea la o democrație și libertate confesională. Părintele Mihail Ivasiuc, președintele
Societății Religioase „Mitropolitul Silvestru”
a primit blagoslovirea din partea Eparhiei
Cernăuților și a Bucovinei aparținătoare Bisericii Ortodoxe Ucrainene să preia sub ocrotirea sa fosta Capelă Mitropolitană, folosind-o
în continuare ca parohie a credincioșilor din
apropierea cimitirului și din oraș. În această
perioadă, rămășițele pământești ale arhiereilor
ortodocși au fost adunate în racle noi, așezate
la locul lor de veci din cripta mitropolitană și
sfințite.
Bisericuța capelei a fost total renovată fiind
înlocuite geamurile, ușa și acoperișul; interiorul a fost împodobit cu icoane și pictat cu tablouri biblice conform canoanelor bisericești.
Și ce e mai important – aici au început să fie
oficiate din nou sfintele slujbe de duminici și
de sărbători.
După trecerea părintelui M. Ivasiuc la cele
veșnice (2007) locul lui a fost preluat de un
vrednic continuator, părintele Cristofor Gabor, care ține la neamul său, oficiază slujbe de
pomenire a înaintașilor înmormântați în acest
cimitir, participă împreună cu enoriașii la comemorările organizare de societățile naționale
românești.
Comentarii
Trimiteți un comentariu