180 de ani de la nașterea lui cel mai mare pictor al Bucovinei – EPAMINONDA ANIBAL BUCEVSCHI

180 de ani de la nașterea lui cel mai mare pictor al Bucovinei – EPAMINONDA ANIBAL BUCEVSCHI.

Mihai Eminescu l-a numit pe Epaminonda Bucevschi, «Rembrandtul al Bucovinei»

 

       Referitor la originea pictorului Epaminonda Bucevschi, aflăm date sigure de la Eusebie Sorocean, fost profesor de religie la Liceul ortodox din Cernăuţi, care în lucrarea Pictorul academic Epaminonda Bucevschi arată că acesta s-a născut în Iacobeni la 3 martie 1843 ca fiu al parohului de acolo Dimitrie şi al soţiei sale Paraschiva. De la vârsta de 5 ani creşte în satul Ilişeşti, unde tatăl său, părintele Dimitrie Bucevschi ajunge paroh, şi unde avea să înfiinţeze o şcoală primară, unde în decursul timpului avea să înveţe Simion Florea Marian, viitorul părinte Membru al Academiei Române, Ciprian Porumbescu, Filaret Doboş, ş.a.

După ce termină şcoala primară în 1854, Epaminonda Bucevschi urmează cursurile gimnaziale la Cernăuţi, Beiuş şi Blaj. Urmând dorinţa părintească, tânărul Bucevschi se înscrie în toamna anului 1863 la Seminarul clerical din Cernăuţi şi în paralel cu studiile teologice nu renunţă la talentul său şi timpul liber îl dedică artei, primul care i-a dat îndrumări artistice specializate, recunoscându-i talentul, a fost pictorul vienez Carol Arendt, cel ce zugrăvise iconostasul Catedralei din Cernăuţi în perioada 1863 - 1864.

Între 1868 – 1874 este bursier la Academia de Arte Plastice din Viena, studiind cu Karlk Blass, Wurzinger şi Josef Ritter von Führich şi apoi cu profesorul Anselm Feuerbach.

Între 1867 -1870 a pictat iconostasul Bisericii de piatră din Straja.

În 1871 realizează decorațiunile exterioare de la Putna pregătind, astfel, un decor adecvat pentru cea dintâi manifestare politică a românilor bucovineni. La intervenția mitropolitului Silvestru Morariu-Andrievici, Epaminonda Bucevschi este angajat pictor diecezan la Cernăuți, unde se va îndeletnici în principal, cu pictura bisericească, fiind inițiatorul unei noi ordini iconografice.

Prima apreciere a talentului său deosebit vine din partea Academiei de Belle Arte din Viena, care îi acordă în 1872, Premiul I pentru cele mai bune studii. Devine membru al societății „Albrecht Dürer” din Viena. În orașul muzicii, Epaminonda Bucevschi deschide un atelier de pictură, unde lucrează icoane, compoziții, rococo-uri, maiole, portrete. Aici la Viena avea să lege strânse prietenii cu mulţi tineri aflaţi la studii între aceştia Ioan Slavici, Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu T.V. Ştefanelli Alexandru Chibici-Revneanu Samuil Isopescu, frați Mandicevchi ş.a.

Un moment important în viaţa lui Epaminonda Bucevschi a fost Serbarea de la Putna – 1871, el fiind cel care a creat un mediu impresionant din punct de vedere estetic – aşa după cum este consemnat în amintirile multora dintre cei prezenţi, A.D.Xenopol, I. Slavici s.a.

Mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici avea să-l numească pictor diecezan, calitate în care a decorat câteva din sălile Reşedinţei mitropolitane din Cernăuţi. Astfel în Salonul Roşu Bucevschi i-a portretizat în mărime naturală pe foşii mitropoliţi ai Bucovinei, iar în Salonul Albastru a zugrăvit portretele foştilor episcopi ai Bucovinei de la Dositei Herescu la Evghenie Hacman.

În septembrie 1881 Epaminonda Bucevschi se întâlnea la Cernăuţi cu Episcopul Melchisedec Ştefănescu discutând despre portretul lui Ştefan cel Mare din Tetraevangheliarul de la Humor pentru ca doi ani mai târziu la comanda episcopului de Roman, Epaminonda Bucevschi să execute la Viena portretul lui Ştefan cel Mare în mărime naturală, lucratre expediată în 1884 la Roman, în prezent aflându-se la muzeul de istorie din Roman.

Asemenea surorii sale, Elena şi a multor alte personalităţi din acele timpuri, Epaminonda Bucevschi s-a îmbolnăvit de ftizie – tuberculoză – ale cărei prime semne se fac vizibile în Viena, în perioada în care lucra la icoanele pentru iconostasul Catedralei din Zagreb. Pe acest fond de oboseală cronicizată, Bucevschi încearcă să-şi refacă sănătatea şubrezită şi se retrage în toamna anului 1890 la Poiana Stampei, unde va sta 3 luni, apoi se reîntoarce la Viena şi în cele din urmă la Cernăuţi unde îşi termină călătoria în această lume la 1/13 februarie 1891, fiind înmormântat în cimitirul Horecea.

Pictează sau restaurează zeci de biserici: Poiana Stampei, Gura Humorului, Catedrala episcopală din Rădăuți, Biserica Sf. Nicolae Domnesc din Iași etc. Pictează scene cu pronunțat caracter idilic, portrete de factură realistă, abordează compoziția istorico-mitologică.

Din însărcinarea Academiei Române cercetează și stabilește adevărul istoric cu privire la adevărata înfățișare a lui Ștefan cel Mare, în conformitate cu portretele din picturile existente din nordul țării.

Lucrări semnate de Epaminonda Bucevschi se află în muzeele din Cernăuți, Suceava, Câmpulung, Rădăuți și la Fundația Culturală „Leca Morariu”.

Potrivit datelor oferite de biobibliografiile dedicate lui Epaminonda Bucevschi, acesta ar fi zugrăvit peste 40 de iconostase în bisericile din Vicovul de Jos, Straja, Bilca, Moldoviţa, Stupca, Poiana Stampei, Gura Humorului, Iaslovăţ, Frătăuţii Vechi, Bălcăuţi, Pârteştii de Jos, Suceava, Bălineşti, Ilişeşti, etc.

Epaminonda Bucevschi a avut sincere pritenii cu frații Mandicevschi, originari din satul Bahrinești, unde tatal lor Vasile Mandicevschi a fost preot. Este important că în biserica veche din Bahrinești, care a fost daruită de comuna Vicov de Jos la 1883, se păstreaza două icoane alee lui Epaminonda Bucevschi. Acestă informație o aflăm dininventarul bisericii, care se păstreaza în Arhiva de Stat din Cernăuţi: “Inventarul bisericii gr.-ort. cu hramul Prea sântei Treimi 1888 – 1930, din enoria Bahrinești, zidită la 1777 în Vicovul de jos, transportată și clădită 1880, sânțită la 4/16 Iunie 1883 de la 3/16 Iunie 1905 pe cînd parohul Isidor Pașcanu predă biserica nou denumitului paroh Ștefan Cepișcaˮ.

        În Adaosul din anul 1891 sub № 92/93 găsim înregistrate două icoane a Mântuitorului și Maicii Domnului pictate de Epaminonda Bucevschi. Trebuie să menționăm că aceste icoane sunt litografiate la Viena imediat după decesul pictorului.

Asest inventar este importantă pentru noi bahriniștenii, fiindcă aici putem găsi multă imformație din istoria Bisericei veschi.

Toată această listă va fi publicată în cartea "Biserica de lemn „Sfânta Treime” din Bahrinești 1774 - 1940".

Mormântul lui Epaminonda Bucevschi (1934 - 2022)

FOTO - 1934

În 2020, la 27 august, a fost descoperită frescă de valoare istorică și culturală deosebită, la fosta Reședință Mitropolitană de la Cernăuți

    În după amiaza zilei de 27 august, la fosta Reședință a Mitropoliților Bucovinei, în prezent corpul central al Universității Naționale „Iuri Fedkovyci” din Cernăuți, a fost descoperită o frescă foarte valoroasă.

    Este vorba de tabloul mural „Mitropolitul Silvestru Morariu-Andrievici – ocrotitorul artelor”, pictat de Eugen Maximovici. Acolo se aflau atelierele de creație ale pictorilor mitropoliei – E. Bucevschi și E. Maximovici. Sincere recunoștințe lui Igor Dragomirețki și lui Nicolae Costaș”.

S-a întâmplat totul spontan, ne-a mărturisit domnul Nicolae Costaș, ghid la Reședință. Intram cu administratorul nostru în corpul nr. IV, unde se află Facultatea de Geografie. Am privit la sticla fixată deasupra ușii de la intrare și i-am spus că acolo poate fi o frescă. Am scos sticla și cu lama cuțitului am atins ușor stratul de vopsea. Sub el se afla într-adevăr o frescă. Aceasta este fresca „Mitropolitul Silvestru Morariu-Andrievici – ocrotitorul artelor”, pictată de Eugen Maximovici, căci se vede bine semnătura autorului. Consider că s-a întâmplat aceasta cu voia lui Dumnezeu.

De la stanga la dreapta:

- Dimitrie Bucevschi - reprezentantul artei grafice(cu revista Candela în mână)

- Isidor Vorobchievici - reprezentantul muzicii religioase (cu doi studenți)

- Mitropolitul Silvestru Morariu-Andrievici - protectorul artelor

- Carol Iobst - pictor vienez

-.Pâșlea - reprezentantul sculpturii religioase

- Epaminonda Bucevschi - reprezentantul picturii religioase

- Eugenie Maximovici - reprezentantul picturii religioase

Lucrare pictată după 1882 de Eugenie Maximovici.

        Slăvitul Mitropolit al Bucovinei și Dalmației, Silvestru Morariu-Andrievici, a fost cu adevărat ocrotitor al artelor. El a luptat pentru păstrarea autonomiei bisericești și a drepturilor românești în Bucovina. La îndemnul lui s-a înființat Societatea muzicală „Armonia" (1881), apoi o societate literară a studenților teologi numită „Academia ortodoxă" (1889), care au luat asupra lor editarea „Calendarului Bucovinean”.

Domnul Nicolae Costaș afirmă că în fresca lui Eugen Maximovici sunt pictate portretele a zece personalități bucovinene, inclusiv a autorului, a pictorului Epaminonda Bucevschi și a compozitorului și scriitorului Isidor Vorobchievici, care a scris în două limbi – română și ucraineană.

______________

Drd. Vladimir Acatrini (10.07.1988, Bahrinești, raionul Hliboca, regiunea Cernăuți) – istoric, bibliotecar, etnogtaf.

Președintele al Societății Bibliotecarilor Bucovineni (din 2017); secretar Socierății “Golgotaˮ a românilor din Ucraina (din 2016). Părinții: Mihail și Svetlana (n. Ionuța).

Studii: Școala Medie de gradul I – III, Bahrinești (1995 - 2006); Facultatea de istorie, politologie și relații internaționale de la Universitatea Națională „Iuri Fedkovici” din Cernăuți, specialitatea “Istorie și etnografie” (2011).  Doctorand al Institutului de formare pedagogică și educație a adulților „Ivan Ziaziun” din cadrul Academiei Naționale de Științe Pedagogice din Ucraina, având ca temă de cercetare “Ideile pedagogice și activitățile profesionale ale familie Mandicevschiˮ (2018).

Bibliotecar la Biblioteca Universității de Stat Naționale din Cernăuți, secția informative bibliografică (din 2012 – 2021).

Este un cercetător destul de cunoscut al istoriei ținutului natal, de muzeologie, activitatea pedagogică, publică articole în revistele de specialitate din Ucraina și România, în ziarele și revistele din reg. Cernăuți. O parte din ele, mai ales cele referitoare la ilustra familie de muzicieni Mandicevschi, au fost publicate în ziarul și reviste: “Libertatea Cuvântului”, “Monitorul Bucovineanˮ, “Literatura și Artaˮ, “Mesagerul Bucovineanˮ, “Glasul Bucovineanˮ, “Scritumˮ, “Neamul Românescˮ, “Țara Fagilorˮ, “Gazeta de Herțaˮ, “Crai Nouˮ, “Ofranda Literarăˮ edt. A publicat peste 185 de lucrări științifice, inclusiv în reviste din bazele internaționale Scopus și Web of Science.

Este unul dintre cercetătorii de bază ai familiei Mandicevschi din Bucovina. Cu sprijinul său, la școala de cultură generală din Bahrinești a fost deschis un Muzeu dedicat familiei Mandicevschi (2018).

A colaborat la introducerea în edițiile enciclopedice din Ucraina și Roamnia a unor articole despre familia Mandicevschi.

Este autor de cărți despre istoria satului natal și bisericii din localitate. Colaborează cu diferite instituții internaționale: Consulatul General al României la Cernăuți, Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, asociațiile din Ucraina și România, colectivele de folclor din ambele state, participă la diferite festivaluri internaționale.

În momentul de față este doctorand, membru al Uniunii Naționale a Cercetătorilor Ținutului Natal din Ucraina, Inspector civil pentru protejarea monumentelor orașului Cernăuți.

Mențiuni:

1. Diplome ale Universității Naționale din Cernăuți (2017 - 2018).

2. Mențiunea Uniunii Naționale a Cercetătorilor Ținutului Natal din Ucraina pentru aportul la aprofundarea cercetărilor în domeniu, păstrarea patrimoniului istorico-cultural și moștenirii naturale a Ucrainei (2020).

3. Mențiunea de onoare a Consiliului raional Hliboca și Administrației Raionale de Stat Hliboca – medalia Merite în fața Hlibocii (2020).

4. A fost inclus în ratingul „Omul de știință al anului 2020”, întocmit de centrul „Galactica” și Uniunea Pedagogilor din Ucraina, proiect realizat în parteneriat cu reprezentanții Comitetului Radei Supreme a Ucrainei pentru educație și știință, ministerelor și departamentelor de profil.

5. A fost menționat cu diplomă și medalie din partea Mitropolitului Kievului și Întregii Ucrainei, capului Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Onufrie, pentru munca binecuvântată și asiduă întru mărirea Slavei Bisericii (7 mai 2021).

6. Distins cu medalia „Întru slava Bucovinei” Administraţiei Regionale de Stat Cernăuţi, pentru merite deosebite în cercetarea istoriei Bucovinei, în ocrotirea monumentelor de istorie şi cultură.

7. Distins cu Diplama de Grătitudine din partea Patriarhia Ortodoxă Română, Mitropolia Basarabiei, Episcopia de Bălți (foasta a Hotinului) : În semn de înaltă prețuire și recunoștință pentru înplicarea deosebită și sprijinul acordat la edificarea Monumentului Mausoleul eroilor Armatei Române căzuți în al Doilea Război Mondial pentru reîntregirea Neamului din orașul Ocnița.

Potrivit ecourilor din medul academic, Vladimir Acatrini s-a afirmat deja ca un cercetător talentat și cu perspective, demonstrând de câțiva ani capacitatea de a aplica abordări atipice față de analiza unor pagini aparte din istoria, cultura, viața pedagogică, bibliotecară și muzicală din Bucovina. El a reușit să scoată la suprafață unele elemente arheografice mai puțin cunoscute, un material etnografic bogat, intercalat cu domeniul culturologiei și muzeologiei.

Un mare merit al istoricului Vladimir Acatrini este analiza aportului familiei Mandicevschi la dezvoltarea educației, a vieții culturale și muzicale a Bucovinei istorice în cea de a doua jumătate a secolului al XIX-a – prima jumătate a secolului al XX-lea.

Cercetările științifice ale autorului se bazează pe poziția sa metodologică originală, potrivit căreia activitatea profesională a membrilor familiei bucovinene a fost condiționată de factori culturali și educaționali, de politicile vremii care au determinat dezvoltarea Bucovinei în acea perioadă.

Datorită abordărilor culturologice, axiologice, multiculturale și istorice, cercetătorul a reușit să caracterizeze foarte corect și exact avititatea familiei Mandicevschi din punct de vedere al contribuției acesteia la intensificarea mișcării culturale, artistice și educaționale din Bucovina.

Recent a văzut lumina tiparului ghidul bibliografic „Vladimir Acatrini”, în care sunt enumerate materialele semnate de el în decursul întregii perioade de când se preocupă de studii istorice şi culturale.

Apărător și donator de cărți bibliotecilor cu volume în limba romana din reg. Cernăuți.