Eugen Alexandru, cineast, redactor la televiziunea centrală «Gosteleradio», membru al Comitetului professional al dramaturgilor (1983), membru al Uniunii Cineaștilor din URSS (1989), director al Studioului «Delta-film» al Uniunii Cineaștilor din Rusia (1991), autor de scenario a peste 90 de filme, inclusive filme, inclusive filme de lung metraj, documentare și de popularizare a științei, a mai multor emisiuni de televiziune, traducător și romanist, promoția 1966.
AUTOBIOGRAFIE
Eugen Alexandru LATI, născut la 12 iunie 1948 (după actele oficiale sovietice,în satul Bagrinivka, fostul Bahrinești, raionul Gluboca-Adâncata,regiunea Cernăuți,fosta republică Ucraina din URSS.În anul 1941, toate rudele(în frunte cu bunicul, din partea mamei- Tofan Nicolae), inclusive părinții mei (Domnica N.Tofan și Alexandru Visarion Laty) au fost deportați din satul natal din Bucovina,în stepele pustii din nordul Kazahstanului.În 1947,în lagăr, s-a născut Larisa, sora mea, iar peste un an ,la 12 iunie 1948-eu.După moartea lui Stalin, în anul 1953, familia mea a reușit să se întoarcă acasă.Tatăl fiind un om prevăzător, știind ce poate să se întîmple cu foștii deportați politici și copiii lor(cum a fost menționat în toate actele, inclusive și în cele de reabilitare a familiei noastre după caderea regimului sovietic, în anul 1991),a izbutit să organizeze în așa fel actele de naștere(ca unul – adică sora mea Larisa să rămână cu certificatul de naștere din lagărul NKVD din Kazahstan eliberat acolo în 1947- în limba rusă și cazahă-motivând că este fată, se va căsători, va scimba în toate actele de mai tîrziu numele de familie și o să uite pe parcurs această «pată neagră» cu deportarea.) Pentru al doilea certificat de naștere, adică al meu – a oferit un ciubuc gras cui trebuia, și de față cu acel inspector a rupt certificatul meu, eliberat în lagărul NKVD care era tot în două limbi – rusă și cazahă și a menționat, la rugămintea tatălui, locul de naștere în actele noi, că eu m-am născut în satul Bagrinivka. Luna și anul au rămas reale , aceleași. Dacă cineva , pe parcurs, verifică mai stăruitor actele, reeșea, că eu m-am născut fără de părinți, atunci când toți ai mei erau de mulți ani deportați departe, la mii și mii de kilometri de casa noastră.Aciastă istorie , cu acte false, de multe ori m-a salvat și m-a ajutat. Eu nu am avut probleme cu întrarea la facultate, în scimb, sora s-a chinuit cățiva ani în șir, până nu i s-a permis să susțină examenele și să între la facultatea de medicină a Institutului din Chișinău.
După 7 ani de școală primară din satul Bahrinești am reușit să mă transfer la Școala medie nr.10 din orașul Cernăuți (unica în limba română, mai exact- după cum era menționată official «Școala în limba moldovenească»-- singur de tip liceu, cu limba română de predare dintre cele peste 30 de școli medii din centrul rejional( restul erau în lîmba rusă și ucraineană),unde aveau dreptul să învețe și să locuiească la internat cei mai buni elevi din satele românești din toată rejiunea Cernăuți.
După absolvirea școlii am susținut examenele la Institutul Politehnic din Chișinău. Fiind student, pentru a câștiga ceva bani de buzunar, am participat de câteva ori la filmări, în cadrul Studioului «Moldova-film». Și, din fericire, «virusul cinema» m-a contaminat foarte repede și definitiv.Cu un prieten de la facultate ne-am deplasat la Moscova și am reușit să ne transferăm la Institutul de Cinematografie «VghIK» pe care l-am absolvit în anul 1970. După facultate , un an am făcut armata. În aceeași perioadă , când eram în armată, m-am căsătorit și,după eliberare, am revenit la Moscova ,de unde era originară soțiea mea.M-am angajat în calitate de redactor de film la redacția de telecomunicare a Agenției de Presă a fostei URSS.
În perioada anilor 1970-1974 am absolvit cursurile superioare de regie TV.
În 1974 s-a născut fiica mea, Irina Lati.
Peste câțiva ani redacția a fost disființată și eu m-am angajat ca redactor la televiziunea centrală «Gosteleradio».
Conform legilor din acea perioadă, eu trebuia să devin membru de partid, altfel nu aveam nici o șansă să pot avansa, adică să fac o carieră adevărată.
Pe parcursul câtorva ani am tot repetat o «istorie» inventată de mine, de ce nu pot «acum» să depun cererea pentru a deveni membru al partidului comunist .Am tot spus că bunicul meu Nicolae Tofan din Bucovina a fost preot, că este un om bătrân și foarte bolnav. El m-a avertizat – dacă eu voi întra în partidul lui Satana, el mă va omorî pe mine, ori pe maica mea. La început unii au râs, alții m-au crezut, apoi, cam de 2 ori pe an, mă întrebau : «ei, ce mai face bunicul cela al tău? Mai trăește? Ori o zdohnit și tu poți să depui cererea de primire în rîndurile noastre?». Bunicul , din păcate, a murit, iar eu încă doi-trei ani la la rând le tot răspundeam că mai este în viață. Astfel , bunicul meu și după moarte m-a ocrotit de acel diabolic «carnet roșu».
În anul 1983 am devenit membru al Comitetului professional al dramaturgilor- organizație sindicală a oamenilor de creație, iar aceasta îmi permitea să locuiesc în capitală și să nu fiu angajat undeva în mod permanent, cu carte de muncă, după cum era obligatoriu pentru toți. În caz contrar , miliția te expulza forțat din Moscova și aveau dreptul să te stabilești dincolo de kilometrul 101 de capitală.Practic, din acea perioadă și până în present am lucrat prin contract cu diferite studiouri sau companii TV.
În 1989 am devenit membru al Uniunii Cineaștilor din URSS. Am fost, pe parcurs, secretar al Uniunii, adjunct al președintelui Breslei dramaturjilor a Uniunii Cineaștilor din Rusia, membru al comisiei de primire în uniunea cineaștilor.
Am tradus , pentru dublarea filmelor din limba română în rusă (în URSS filmele nu se subtitrau) , peste 100 filme artistice românești, printer care peliculele marilor regizori, ca Ion Popescu Gopo, Mircea Drăgan,Sergiu Nicolaescu, Malvina Urșianu, Francisc Munteanu, Gheorge Cornea etc. Am participat ca traducător de multe ori și la achizițiile de filme , cănd veneau delegațiile din partea României să cumpere filme sovietice.Din acea perioadă m-am împrietenit cu mulți cineasti români, rămânând prieteni până în ziua de azi.
O scurtă perioadă, după evenimentele din decembrie 1989, am fost directorul Studioului «Delta-film» al Uniunii Ciniaștilor din Rusia(1991), atunci am reușit să colaborăm cu Studioul «România-film» și să realizăm 3 filme artistice, printre care unul de mare success în URSS—«Atac în bibliotecă»- de regizorul Mircea Drăgan, care m-a cucerit prin firea sa foarte sensibilă, înzestrat cu un talent deosebit. Mai târziu am avut fericirea să colaborăm, încă o data, la studioul cinematografic "M. Gorki" din Moscova: regizor M. Drăgan, scenografia Ioana Cantuniari-Marcu, la o coproducție, film artistic de lung metrag, după scenariul meu «Virusul dragostei».Am colaborat cu M. Dragan încă la o temă—un scenariu de film artistic după piesa «Apus de soare » care a fost primit la studioul cinematografic «M. Gorki» pentru o coproducție cu România. Însă din motive necunoscute, «România-film» a abandonat projectul fără nici o explicație.
Până în prezent - autor de scenariu a peste 90 de filme, inclusiv filme de lung metraj, documentare și de popularizare a științei, a mai multor emisiuni de televiziune.
La 23 ianuarie 2010 «Pentru merite în dezvoltarea artei și culturii», de Președintele rus Dmitri Medvedev, am fost distins cu «Ordinul Prieteniei».De asemenea, sunt castigator a numeroase premii internaționale. Lung-metrajul «Vuk Karajici și Rusia», la care eu am fost scenarist (coproducție Studioul Central de filme documentare din URSS și studioul Iugoslav),a câștigat Marele Premiu și medalia de Aur pentru cel mai bun scenariu la Festivalul Internațional de film de la Belgrad.
În anul 2005, Biroul Procurolului General a acordat un premiu special și diploma «Recunoștința – pentru contribuția remarcabilă la consolidarea statului de drept», pentru crearea unei serii de filme documentare, care au fost prezentate pe canalele centrale TV. În 2008 am câștigat Marele Premiu la Festivalul Internațional TV «Antiteror» (autor și conducător artistic al unui serial de peste 50 de serii – «Detectiv Srories» pentru canalul de televiziune «Moscova- TVC».În 2009, pentru filmul «Calculul Diavolului», producție «Ostankino» (autor și conducător artistic al «serialului documentar de filme cu elemente detective» la Festivalul Internațional «Detectiv- FEST»- premiul principal și o diplomă. În anul 2011 filmul «Cătușe ca medicament»(autor și conducător artistic al serialului «Ancheta specială», - Marele Premiu și Diplomă de castigator «DetectivFEST».
Am fost autor, apoi redactor-șef și autor la două seriale de producție în comun a canalului NTV Rusia și TV USA (producător David Hamburg)—«Secrete Ruse» și «Rusia criminală».
Autor al mai multor serii de programe și filme documentare pentru Televiziunea Rusă—Canalul nr.1, cu titlurile «Tainele secolului», «Lubianca», «Ancheta specială», «Martorii»…
Autor de scenariu de film artistic «Ofertă pierdută»-- 2 serii,(regia V. Brescanu—studioul «M.Gorki»), «El va primi ce i se cuvine» (regia V. Riabțev--studioul«Odesa-film») «Virusul dragostei »(regia M.Dragan--studioul «M. Gorki»).
Filme documentare de lung metrag: «Coloniștii»--coproducție «Moldova-film»și Studioul «Nevs(Bulgaria) «Asasinii»--2 serii NTV, «Pied Piper»-- 2 serii NTV, «Umbrele din pădure», «Periculos și predispus să scape», «Cioburi de sticlă roșie»… și alte filme la ORT.
O serie de 12 filme documentare «Cum arată fața naționalității ruse»(difuzat pe Primul canal TV),precum și altele filme. «Atacul asupra lui Tito»--Ostankino, Primul Canal, 2005, «Batalionul de pedeapsă»- Ostankino,Primul Canal, 2005, «10 negrișori»-- Ostankino, Primul Canal, 2005, « Marele concert pentru Partid”- Ostankino, TVC 2006 ,«Greșeli de anchetă»--Ostankino ,Primul Canal,2006, «Ziua cuțitelor lungi»--Ostankino, TVC 2006, «Ziganșhin—ROK..,»--Ostankino ,TVC,2007 «Compania 9—ultimul apel»-- Ostankino ,Primul Canal.2007, «Moș Crăciun și Snegirev»-- Ostankino, TVC,2008, «Peștișorul de aur» sau «Afacerea Ocean»--Ostankino, Canalul—TV5,2009, «Vînătoare de vultur»--Ostankino,Canalul TV5, 2009, «Dalila—pe muchie de cuțit»-- Ostankino,Primul Canal,2009, «Am luptat pentru o cauză dreaptă, kamarade»--Ostankino,Primul Canal,2010, «Sună! Nu deschideți ușa!»(Mosgaz)—Ostankino,Primul Canal,2012, «Autohoții»--Ostankino, Primul Canal, 2012 etc.
Am lucrat pe baza de contracte pentru Studioul central de filme documentare,Lennaucifilm, Kievnaucifilm, Kazahfilm, Moldovafilm, Mosfilm,pentru studioul «Gorki» ,«Sverdlovsk»,studioul de film francez TV,ZDF canale (Germania) ,TV maghiară,NTV,RTR, 5 canal, ORT, TVC canalul «Perț» etc.
Împreună cu Vladislav Romanov, autor al unui număr de scenario și opera literare, inclusive – serialul artistic «Insula Principelului»-- 4 serii, «Belarustelefilm», filmul Dokudrama «Nemții din Rusia»,12 serii,filmul artistic pentru Televiziune-- «Detectivul bătrân»(Toamna Detectivului)—RTR, 2008, 8 serii, filmul artistic pentru televiziune-- «Vînătoare de vultur» sau «Ancheta—Magazinul numărul unu» --Ostankino, Primul Canal(2011-2012). Filmul a câștigat mai multe premii și distinții la festivalurile naționale și internaționale. (În septembrie 2012,orașul Sf.Peterburg a găzduit Festivalul al XX de Film «Vivat Cinema din Rusia»(Fondatori ai festivalului: Ministerul Culturii ,Uniunea Cineaștilor din Rusia, Comisia pentru cultură a guvernului din Sanct- Peterburg,instituția de stat de Cultură «Peterburg-cinema» și ELN «Peterburg-film»).Serialul a câștigat Marele Premiu la categoria «Cel mai bun serial de televiziune»,Premiul principal la secțiunea «Cel mai bun serial TV»,în plus, actrița a câștigat Premiul «Pentru xel mai bun rol femenin».De asemenea , în anul 2012,filmul a câștigat Marele Premiu la Festivalul Internațional «Detectiv-fest».Și la Yalta a participat la al XIII-a telekinoforum Internațional «Împreună»( Fondatori: Uniunea Jurnaliștilor din Rusia, «Mosfilm», «Confederația Internațională a Uniunii Cineaștilor » etc.Filmul a câștigat premiul întâi la secțiunile: «producător» și «actrița». În 2013, filmul a fost prezentat în 2 secțiuni, la Festivalul « Golden Eagle». «Cel mai bun actor la TV» i-a revenit lui Sergei Makovetsky care a jucat rolul principal.
De asemenea, în anul 2011, la editura «ESKIMO» din Moscova a fost publicat romanul după care a fost scris scenariul cu același titlu «Vînătoare de vultur» sau «Ancheta—Magazinul numărul unu» .Împreună cu V.Romanov am fost autorii cărții tradusă în limba maghiară(Budapeșta, 2000), « Cele mai renumite procese politice dinURSS”, plus un ciclu de nuvele documentare publicate la Editura «Molodaia gvardia» (Garda tânără).
Autor al mai multor articole, cărți și traduceri literare din limba franceză și românâ,publicitate în Rusia și în străinătate, inclusiv prima traducere din franceză ăn rusă a romanului «Cezar» de Alexandru Dumaș( publicat de către Editura «Terra»)
Autorul cărților «365 de jocuri pentru copii mici», «Enciclopedia de jocuri educative pentru copii de la unu la șapte ani», Editura «Eksmo» ,în câteva ediții…
Am tradus din franceză romanul«Papillon» de Henri Charriere, etc…!!!
Am un nepot în vârsta de 10 ani.Și cel mai important pentru mine – ăn 1993 am depus actele și mi-am redobîndit cetățenia românâ.Mama mea, Domnica, era în viață atunci, când i-am arătat pașaportul românesc și mi-a zis fericită: «Acum pot să mor liniștită, mulțumesc, feciorașule, pentru că ne-am întors ACASĂ»
Mihai Prepeliță alături de consăteanul său, Eugen Lati (foto Gheorghe Prepeliță)
Comentarii
Trimiteți un comentariu