Dintotdeauna mi-a plăcut poezia lui Eminescu. De
când am învățat prima sa poezie. Eram prin clasele primare. La noi acasă se
vorbea de cultură, literatură, tradiții. Regretații mei părinți vorbeau frumos
de Eminescu, ca și de alți mari clasici ai lumii. Mama mea Viorica, a avut un
frate, Dumitru, Dumnezeu să-l ierte, care fusese student la politehnică. Era un
mare pasionat de Eminesu, le recita și celor de acasă versurile lui. Pe urmă,
prin clasa a 6-ea se pare, într-o vară,
păscând văcuța pe marginile imașurilor, din satul meu de baștină Pătrăuții de
Jos, am învățat pe de rost 100 de poezii de ale poetului. Țin minte aveam o
carte mare, groasă, cu copertele cafenii. Era de la bibliotecă.
Fiind în clasele mari sorbeam cu nesaț totul
ce găseam la bibliotecă despe Eminescu. De fapt dragostea de lectură o păstrez
până azi în suflet. Țin minte și acum minunatele lecții de literatură predate
de regretatul nostru profesor Dumitru Ștefureac. Trăia parcă acele versuri,
acele momente când ne vorbea de marele poet, ca de altfel de toți marii clasici
ai literaturii. La o lecție în clasa a 9-a, am recitat pe de rost „Luceafărul”.
Prezent la lecție era și șeful de studii de atunci, și el profesor de limba și
literatura maternă dl Vasile Gavriliuc. Până acum, când ne întâlnim, deși au
trecut mulți ani, își aduce aminte de acea lecție. N-am uitat-o și n-o voi uita
niciodată.
Studentă fiind am început să procur cărțile
Poetului. Mai întâi în limba moldovenească de atunci. Doar la librăria „Luceafărul”
puteam găsi rareori câte o carte cu versurile sale în limba română.
Pe parcursul anilor participând lea felurite
întâlniri, prezentări de carte, Simpiozioane, conferințe, cenacluri literare am
avut ocazia să procur, să primesc în dar mai multe cărți dedicate Poetului
nepereche, dar și cele cu opera-i
nemuritoare. Astfel am sclipuit o mini-bibliotecă eminesciană. Am și câteva portrete de ale poetului, unul
din ele fiind chiar pe peretele din camera principală a casei.
Cu mai mulți ani în urmă am scris o poezie,
dedicată celui mai mare poet al nostru. A fost publicată în toate ziarele
noastre bucovinene, am publicat-o în mai multe reviste și almanahuri din
România, dar și în cartea mea de versuri „Lumea miraculoasă a poeziei”.
Datorită poetei și traducătoarei ucrainene Maria Gulei, am și varianta
ucraineană a acestei poezii. Am publicat-o în mai multe săptămânaluri
ucrainene.
Iată de data asta am pregătit o mică expoziție
personală, cu doar câteva din cărțile de și despre Poet. Nemaivorbind de
almanahurile, ziarele, revistele pe care dacă, ar trebui să le expun ar ocupa
toată casa.
Anual organizăm și la școală ( CIE Cupca)
diferite expoziții, alteori lecturi literare, ședințe ale cenaclului literar
„Lămâița” unde vorbim, citim, scriem, publicăm și gândim la Eminescu și la
valoarea operei sale.
Și
în biblioteca de la Pătrăuții de Jos, anual, în preajma zilei de 15 ianuarie și
15 iunie sunt organizate expoziții, întâlniri cu poeții locali, cu elevii
școlii medii. De toate acestea are grijă bibliotecara-șefă d-na Maria
Ștefureac.
De fapt, despre Eminescu și rolul său în
literatura română, în literatura universală trebuie să vorbim în permanență,
pentru ca tânăra generație să aibă și un cult al marelui poet. Astfel ne
păstrăm valorile, limba, credința, identitatea...
Eminescu e
poetul...
Mai presus de legea firii
Și de viață în cuvânt,
Eminescu e Poetul –
Taină, vis și legământ.
Răsfoind a vieții carte,
Scris e peste ani, deplin,
Eminescu e Poetul –
Doină, viață și alin.
Colindând prin constelații
Pe al lacrimilor zbor,
Eminescu e Poetul –
Veșnicie, cânt și dor.
Dăinuind peste milenii
Visul dorului de-un veac,
Eminescu e Poetul –
Crez, duminică și leac.
Ne-am născut pe-aceste plaiuri
Înfrățindu-ne-destin,
Eminescu e Poetul –
Codru, stea și dulce chin.
Tot urcând înspre înalturi
Cu el facem legământ,
Eminescu e Poetul –
Un Luceafăr dalb și sfânt.
Eleonora Schipor
Comentarii
Trimiteți un comentariu