Vasile Andru (pseudonimul literar
al lui Vasile Andrucovici; n. 22 mai 1942, Bahrinești, județul
Rădăuți, România, aflat astăzi în Ucraina - d. 21 octombrie 2016, București. a
fost un prozator, teoretician și eseist român, membru al Uniunii
Scriitorilor din România din 1975.
S-a născut la 22 mai 1942, în satul Bahrinești, aflat din 1944 în Nordul
Bucovinei, an în care familia Andrucovici trece clandestin frontiera, stabilindu-se
în satul Mușenița, aflat astăzi în județul Suceava. Numele său real
este Vasile Andrucovici. Părinții săi, Teodor Andrucovici și Ecaterina (n.
Păun), erau agricultori. Urmează școala elementară în satele Mușenița și Baineț (1949-1956),
liceul la Siret (1956-1958) și la Rădăuți (1958-1960) și
Facultatea de Filologie, secția franceză-română, a Universității din Iași (1960-1965).
Devine profesor la Liceul „Ștefan cel Mare" din Suceava
(1965-1967) și apoi asistent la Institutul Pedagogic din Suceava (1967-1974).
În prelungirea activității sale literare, s-a consacrat practicii sapiențiale
și cercetării procedeului filocalic „oratio mentis" - rugăciunea minții -
încă din anii '70.
A făcut stagii de documentare antropologică la Roma (1989) și la Paris
(1990, 1991) și călătorii de studii în India cu bursa Sivananda
(1992, 1996). Centrul Sivananda din Trivandrum-India i-a conferit titlul de
master în filosofia Vedanta. A participat la simpozioane de istoria religiilor
la Paris, Mount Abu, Kottayam, Loano. A călătorit la Muntele Athos (1997,
1998, 2004) și în Tibet. O efemeră rezidență în Noua Zeelandă (1999). Din
2001 face parte din Juriul internațional „Balkanika" pentru promovarea
culturii est-europene.
A debutat în 1969 cu articole în „România literară" și
apoi a publicat mai mult de 25 de volume. Colaborează la „România
literară", „Luceafărul", „Tribuna", „Convorbiri literare",
„Vatra", „Viața Românească" (unde a fost și redactor principal timp
de 27 de ani). Este și profesor la Facultatea de Jurnalistică și membru al
Uniunii Scriitorilor din România (făcând parte din consiliul USR, filiala
București). În prezent este coordonator al colecției "Sapienția" a
Editurii Paralela 45.
Din 1990 structurează și coordonează Centrul de Practică Isihastă din
București. Tot în 1990 devine redactor-șef al revistei „Arhetip" (apărută
în doar 11 numere) și devine unul din principalii membri ai grupului GYPRU
(Grupul Yoga Pentru Restaurare Umană). Tot din acel an ține cursuri de „Tehnici de
stimulare mentală" (la Universitatea Cultural-Științifică - sala Dalles)
și ședințe ale unui cerc de practică isihastă „Oratio mentis" (la Casa de
Cultură a Studenților). La sfârșitul anului 1991, părăsește revista
„Arhetip" și, împreună cu Radu Ștefan și yoghinul Mario Sorin Vasilescu,
fondează publicația și editura „Axis Mundi" (revistă al carei redactor-șef
devine și care se autodesființează după doar un număr).
Comentarii
Trimiteți un comentariu