La 4 iulie 2020, în Cimitirul Central din Cernăuţi a avut loc oficierea
unui parastas la 85 de ani de la moartea marelui teolog român Nectarie
Cotlarciuc, Arhiepiscop Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei şi
Hotinului. Slujba de pomenire a fost oficiată la capela mitropolitană de
părinții Hristofor Gabor, Gheorghe Aroneț și Nicolae Ozereanschii la
care au participat câțiva reprezentanți ai comunității românești din Cernăuți: Drd. Acatrini Vladimir președintele Societăţii Bibliotecarilor
Bucovineni, Dragoş Olaru, arhivist, istoric.
Un cuvânt despre marele teolog,Mitropolitul Nectarie Cotlarciuc şi dedpre familia sa a rostit
arhivistul Dragoş Olaru.
În cadrul ceremoniei religioase au fost pomeniţi şi alți
Archiepiscopi și Mitropoliți ai Bucovinei.
Mitropolitul Nectarie Cotlarciuc (numele de botez Nicolae) Cotlarciuc
s-a născut în satul Stulpicani, districtul Câmpulung, și a murit în
orașul Cernăuți, 04.07.1935.
Studii:
Gimnaziul Superior Greco-Oriental din Suceava (1887-1895) și pe cele
universitare la Facultatea de Teologie din Cernăuți (1895-1899). În paralel a studiat
și filozofia.
A făcut studii de specializare la Bonn (doctor în filozofie), Viena (doctorat
în teologie), Munchen și Wurzburg.
Întors de la studii din străinătate, s-a căsătorit cu
Aurora Țurcan-Mandicevschi la 9 iunie 1901. Drebuie de mencionat că mamă Aurorei era Virginea Mandicevschi născută la Bahrinești 1855 – 1933 care a fost căsătorită cu Onesim Ţurcan, consilier de administrație.
Nectarie Cotlarciuc a fost și profesor suplinitor de
istorie-geografie în învățământul secundar (Gimnazial de Stat I din Cernăuți 1901), Director al Bibliotecii Universității (1919-1923), profesor la Catedra de Teologie Practică a Facultății de teologie (1915 – 1923) și decanul
acesteia (1920 – 1921).
Câteva date din activitatea sa la Biblioteca Univesitară din
Cernăuți. În 1914, războiul i-a luat prin surprindere pe bucovineni. În ziua de
Sf. Ilie rușii sunt la câteva zici de kilometri de Cernăuți. Dar studiile de la
universitate au fost parțial continuate, Din 2 septembrie 1914 până în 16 februarie 1915, biblioteca nu a încetat
să servească cititorii.
Din 18 iunie 1916 până în 2 august 1917 (a treia ocupație rusească a
Cernăuțiului) biblioteca e sigilată. În ianuarie-martie 1917, e amenințată cu
exportul unui fond de carte către Rusia. Directorul adjunct, Robert
Clement, și bibliotecarii.
Nectarie Cotlarciuc și Franz Baumhakl o salvează de la acest jaf.
Guvernul vienez ia în calcul transportarea bibliotecii fie la
Salzburg, fie la Viena, Olomouc sau Praga. În octombrie 1918, autoritățile locale și senatul
universității germane decid evacuarea bibliotecii la Viena, în 18
vagoane de tren. Unii profesori germani s-au oferit să transporte la
Universitatea din Leipzig cele mai valoroase cărți de istorie. Dar
dezintegrarea rapidă a Monarhiei habsburgice a împiedicat punerea în aplicare a acestui
plan.
După unirea Bucovinei cu Romania Mare, statutul bibliotecii
universitare s-a schimbat. La 12 septembrie 1919, ia ființă la Cernăuți, în baza unui decret-lege,
Universitatea românească „Carol 1”, inaugurată la 24 septembrie în
Sala Sinodală a Reședinței Mitropolitane.
Primul director al Bibliotecii după Marea Unire a fost Nectarie Coltlarciuc, viitorul mitropolit al Bucovinei. El avea o experiență de 18 ani de muncă de bibliotecar.
La prima revizie, făcută în 1922, s-a constatat o lipsă de cărți
pierdute în timp de război. Peste patru ani, la o nouă revizie, s-a constatat o lipsa și
mai mare (0,16%). În anul 1925/26 s-au pierdut 641 volume, adică 0.28
%. Dar la alte biblioteci s-au înregistrat pierderi mult mai mari. În 1922, la
“Preussische Staatsbibliotehek”, spre exemplu, s-a constatat un
deficit de 12.000 volume (0.65%). Apoi îl înlocuiește cumnatul său, Constantin Mandicevschi.
Nectarie Cotlarciuc a fost arhiepiscop al Cernauților și episcop de
Cetatea Albă și Ismail (1923), iar în perioada 1924-1935 a fost
mitropolitul Bucovinei. A reprezentat B.O.R. la congresele ecumenice de la Stockholm (
1925), Lausame (1927) și la congresele catolice de la Viena și Bonn
(1931). Este autorul unor studii de drept bisericesc, filosofie, omiletică și liturgică: Ceva despre reforma patronatului Bisericii din Bucovina (1904); Istoricul literaturii
românilor din Bucovina (1906); Ocrotirea socială și biserica (1921);
Împrumutul Fondurilor bisericesc al Bucovinei (1923) ș.a. A reprezentat Universitatea din Cernăuți în Senatul României întregite
(legislatura 1919-1920), find și secretar al biroului Senatului.
Drd. Vladimir Acatrini-Ionuța
Comentarii
Trimiteți un comentariu