Leon cav. de Goian – 1843 - 1911
După răpirea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, pe acest teritoriu încă mulți ani s-au păstrat
tradițiile și obiceiurile moldovenești, în pofida încercărilor Vienei și ale
Lvovului de a le șterge din memoria colectivă. În prima jumătate a secolului al XIX – lea în Bucovina a existat o
influență puternică polonă, venită mai ales din Galiția.
Au trecut multe decenii după fatalul 1775, până ce Apusul a putut să
modifice viața muzicală din Bucovina. Această influență a continuat până la
prima jumătate a secolului al XX - lea, dar n-a schimbat prea mult: doina,
bocetul, colinda sunt aceleași sau aproape aceleași precum în vremurile vechi.
La fel și în orașe, muzica tradițională moldovenească s-a dovedit a fi foarte
rezistentă. Suceava a fost primul centru muzical al Bucovinei. De aici porneau
lăutarii vestiți ca Moș Niculai Picu (1789-1864) ori Grigore Vindereu
(1830-1888), care ajutați de vreo 10 - 12 bărbați, cutreierau toată Bucovina și
zonele de frontieră ale Moldovei. Nunțile mari boierești și preoțești nu se
petreceau fără de acești lăutari. Abia după 1840, de la Viena au venit
profesori de muzică, aduși la Seminarul Teologic din Cernăuți de episcopii
ortodocși pentru cântarea corală.
Ei, fiind cu totul străini de muzica românească și cea bisericească
ortodoxă, n-au constituit un rol decisiv în formarea gustului muzical
bucovinean. A fost nevoie să se ridice pământeni pentru a împaca aceste două
lumi. Cel dintâi a fost Karol Mikuli (1820-1897), un armean bucovinean,
descendent din armenii „orientali” (moldoveni), în bună parte românizați (spre
deosebire de armenii „catolici” (galițieni), majoritatea polonizați), care se
ridicase la o înălțime respectabilă în arta compoziției muzicale.
În acest articol vom prezenta activitatea
lui Leon cav. de Goian, un barbat al
neamului care astazi este dat uitării.
Leon cav. de Goian, s-a născut în data de 12.11.1843, la conacul boieresc de la Jadova jud. Storojineț. El este o frumoasă figură din trecutul muzical al Bucovinei românești, răsărită din mediul acelei vechi boierimi moldovenești, ilustrată în mai multe domenii ale vieții publice. Vechimea Goianenilor ne-o atestă de pildă Pârcălabul Goian din „Apus de soare” al lui Delavrancea1, se retrage dintr-o veche familie de boieri moldoveni de pe vremea lui Ștefan cel Mare și Sfânt.
Dacă despre Ciprian Porumbescu știm că, la vârsta
de patru ani, zicea acum din vioară „Măi ciobane de la oi”, Goian
ne povestește, în memoriile sale, scrise în germană sub titul „Mein Musikleben” –
manuscrisul păstrat în biblioteca reuniunii „Ciprian Porumbescu” din Suceava –
cum, de copil, „pe o vioară a sa rudimentară, fabricația unui țăran din
datul său, își execută a sa inspirație melodică”.
Dragostea de muzică a primit-o în casa părintească și tot acolo a obsolvit şcoala primară (poporală), ca elev particular, în anii 1850 - 1852; în anii aceştia, a deprins şi cântarea pe vioară, cântând de-a rostul şi ajungând, astfel, la un grad modest de perfecţiune. La 13 ani Goian cântă acum într-o simfonie de Haydn. Era deci „un element apreciat și mult căutat în lumea întrebată de natură artistică”.
În liceu, Goian a fost elevul lui Aron Pumnul. Din catalogul performanțelor elevilor de la gimnaziul german din Cernăuți (Ober-Gymnazium) în anii de studiu 1854 - 1855 îl avem ca elev pe Leon Goian, (F- 231, Liceul „Aron Pumnul”, inventar 3, dosar 15). Vedem că el s-a născut la 11 noembrie 1843 în Jadova. Aici găsim următoarea informație despre Goian, nespus de prețioasă despre profesorii pe care i-a avut la gimnaziu și colegii de clasă printre care sunt: Victor Mikuli, frații Serban și Nicolai Eminescu2.
De la 1861-1866 este student la Viena a studiat
la facultatea de drept și la Conservatorul de muzică.
După terminarea studililor la Viena se reîntoarce
la Cernauți, în martie 1866 în serviciul statului,
la tribunalul din Cernăuți, unde paralel activează cu Societatea
filarmonică „Musikverein”, participă activ la manifestările societății
muzicale. Paralel cu activitatea din „Musikverein”, Goian își înființează acasă
un cvatuor de coarde permanet și am putea spune că cvartetul de coarde a fost
și a rămas mereu marea sa pasiune muzicală, încât, după moarte, s-a găsit între
hârtiile lui programul de cvartete pentru sezonul de iarnă 1911/12.
Leon Goian a fost și membru în comitetul „Societății Pentru Cultură și Literatură în Bucovina” -1875 - 1885.
În 1868 este tranferat la tribunalul din Suceava. Aici, împreună cu colegul său de studii Ștefan Nosievcic, primul profesor de muzică la liceul din Suceava, compozitor al marșului „Drum bun..!, toba bate..!” și al lui „Măi Tătare” e animatorul vieții muzicale, înființând atunc și un Musikverein.
La 1874 se stabilește iar la Cernăuți și reînființează cvartetul de coarde, din care face parte apreciatul violoncelist Bazil Duzinkiewcz. Îndrumătorul și animatorul societății muzicale era la epoca aceasta un alt român, baronul Victor Stârcea, președinte de
În 1874 revine pentru scurt timp la Cernăuți și reînființează cvartetul de corde, din care face parte apreciatul violoncelist Bazil Duzinkiewcz. Îndrumător și animator societății muzicale era la epoca aceasta un alt român, baronul Victor Stârcea. În 1876 se numară printre semnatarul
petițiunii pentru romanizarea liceului din Suceava. Lui Goian i se încredințează președinția noii societătii muzicală Armonia, care avea misiunea
cultivării şi răspândirii muzicii naţionale. Sub prezidenția lui Armonia, desfăsaoră o
activitate bogată de concerte și reprezentări bogate de teatru. Prea curând, la
1885, zelosul președinte e transferat din nou la Suceava – transferare în care lumea noastră
românească vedea intenția de a desorganiza societatea Armonia românească
!
La Suceava, viața procurorului se deapănă liniștită
între tribunal și muzică. La 31 decembrie 1907 este rugat să accepte conducerea Reuniunii „Ciprian Porumbescu”, dar Goian refuză, din motive medicale. După
motivele lui Ruolf Gassauer, în studiul său „Suceava muzicală de altădată -
1937”, arată alt motiv pentru acest refuz „Li impunea rezerve...numelee
lui Ciprian Porumbescu care evoca atitudini iridente”. Să nu uităm că
Goian era magistrat, procuror în procesul Arboroasei, unde funcționase
subordinele procurorului.
Leon Goian era apreciat datorită blândeții și bunătăți sale, atât de puțin caracteristică meseriei sale de procuror. La popularitatea pe care o avea în Suceava contibuise și la „Hora lui Goian” compoziție ce i-o închinase prietenul, Constantin cavaler de Buchenthal3.
Leon Goian a încetat din viață la 16 octombrie 1911, la Suceava. Pe sicriul care cobora în mormânt, la 18 octombrie, trimisul Junimii, al cărei membru de onoare fusese, depune tricolorul, în acordurile duiosului imn al lui Ciprian Porumbescu „Iar când fraților m-oi duce / De la voi și-a fi sa mor, / Pe mormânt atunci să-mi ouneți / Mândrul nostru tricolor”...
În seara de 4 noiembrie a fost comemorat, la Suceava și Cernăuți, de către contemporanii aceluia care a fost Leon Goian, – la Suceava printr-un concert festiv al Reuniunii muzicale-dramatice „Ciprian Porumbescu”, precedat de o conferință a d-lui Emanuil Iliuț, fost director de liceu și inspector școlar, iar la Cernăuți, în cadrul unei din academiile Armoniei.
Note
1. Victor Morariu, Centenarul lui
Leon Goian (1843 – 1911) în Revista Bucovinei. Anul II. – Nr. 12. – P. 577 –
581.
2. Arhiva de Stat a Reginii
Cernăuți, fond 231, inventar 3, dosar 15.
3.Constantin
Dobrowolsky Cavaler de Buchenthal a fost un mare latifundiar şi compozitor.
Provenea din satul Dobronăuţi (actual raioanul Zastavna), situat la aproximativ
35 de km nord de Cernăuţi, în Bucovina, şi a absolvit Muzica şi Artele
Frumoase, precum şi Dreptul la Viena. La Conservatorul din Viena a studiat
pianul şi a fost elev al profesorului Josef
Dachs. Operele lui
Buchenthal au un puternic caracter național românesc şi au constituit
componente esențiale ale spectacolelor muzicale din Cernăuţi.
Valsurile sale pentru pian – „Sunetele Carpaţilor” şi
„Sunetele Patriei” – dedicate Baronului Von Mustatza, sunt păstrate astăzi în Arhiva
Muzeului pentru istoria şi cultura evreilor din Cernăuţi. Constantin Von
Buchenthal a fost implicat în politica ducatului Bucovinei şi a candidat în
anul 1895 pentru Parlamentul de la Viena, pe lista marilor proprietari
funciari. Construise şi un palat la Dobronăuţi, în care au avut loc multe
evenimente culturale. Era poliglot, vorbea româna, germana, ucraineana,
engleza, rusa şi italiana. Era frecvent vizitat de poetul şi profesorul pentru
literatură şi istorie din Cernăuţi, Ernst Rudolf Neubauer, ale cărui versuri
erau interpretate la pian de gazdă. Constantin Von Buchenthal a decedat la
28 august 1897, la vârsta de 55 de ani, iar fratele său, Nikolaus (1840-1899),
care era cu doi ani mai mare decât el, a rămas legat de locul natal din
Dobronăuţi, fiind consilier comunal.
Comentarii
Trimiteți un comentariu