Vica ( Veronica) Mandicevschi – un medic renumit din Cernăuți de cândva



                                     
 FOTO: Vica (Veronica) Mandicevschi în centru. 

          Vica (Veronica) Mandicevschi este un reprezentant de vază al renumitei familii de cărturari bucovineni de la sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX, dar despre activitatea căreia astăzi se știe încă foarte puțin. Este fiica lui Constantin Mandicevschi (1859-1933) și a Claudiei (numele de fată fiind necunoscut), născută la 2 noiembrie 1891 la Suceava, unde tatăl ei preda cursul de istorie și limbă germană la Gimnaziul Superior Ortodox. La Cernăuți ajunge la vârsta de 2 ani împreună cu părinții, unde Constantin Mandicevschi este numit profesor la Scoală Reală Superioară Ortodoxă și unde timp de 22 ani va funcționa ca director al acestei prestigioase instituții de învățământ. Numele de botez îl va primi probabil, conform obiceiului din Bucovina, de la bunica ei, Veronica Popovici (1834-1881), căsătorită cu Vasile Mandicevschi (1824-1896).
        Vica a avut și o soră mai mică, Helena, căsătorită Russ (1893-1963). Despre Helena, încă nu cunoșteam multe informații, continuăm să cercetăm arhivele. Cum și despre Vica cunoaștem foarte puțin, doar sperăm că vom descoperi mai multe lucruri interesante în viitor. Vica (Veronica) Mandicevschi a jucat un rol important în dezvoltarea medicinei în Bucovina.
         Își face studiile primare și secundare la Școala Reală din Cernăuți, unde tatăl ei deținea funcția de director. Își dă bacalaureatul, inclusiv diferență la latină și elină, la vârsta de numai 17 ani. Pleacă apoi la Viena să studieze la Facultatea de Medicină a Universității din capitala Imperiului. Aici imediat atrage atenția profesorilor ei, care o încurajează, dându-i diferite avantaje de care nu pot să beneficieze decât numai cei mai merituoși studenți. În 1917 termină medicina şi este numită conducătoare a spitalului din Scheibbs, în Austria de Sus, unde face cunoștință cu oftalmologul, contele Bathzanz, care-i înlesnește studiul specialității sale. După Primul Război Mondial, când Monarhia Habsburgică a căzut, Vica Mandicveschi se reîntoarce în Romania și un timp oarecare lucrează, se pare, la București sau, după alte informații,„se anunță de bună voie la spitalul de ciumaţi din Akerman, cel mai periculos spital de infecție din ţară”. Apoi vine la Cernăuți, unde lucrează la Spitalul de Ochi, condus pe atunci de renumitul Dr. Eusebie Popovici. De aici plecă la Viena și o găsim specializându-se la clinica profesorilor Meller şi Adalbert Fuchs. În anul 1923 este deja numită medic-primar și i se dă Spitalul de Ochi la Cernăuți. În vacanțe pleacă la Zürich să facă noi studii de specializare apoi la Praga, la profesorul Remscheidt, din nou la Zürich– la profesorul Dr. Vogt și, în sfârșit, la Paris.
         A fost foarte devotată serviciului medical, în care își câștigase o faimă ce trecuse de mult granițele țării, mai cu seamă și dincolo de ocean. O mulțime de medici tineri vin la Cernăuți să facă practică sub conducerea ei. Ține cele mai strânse legături și cu lumea științifică care o consideră ca pe un medic din cei mai buni și numai cu 3 luni înainte de moarte ea a primit invitație la o Universitate americană, căreia – din cauza bolii care se agrava – nu-i răspunse. Veșnic preocupată de specialitatea ei, în care era neîntrecută, umbla pe la toate congresele oftalmologice, contribuind cu rapoarte foarte apreciate. La 26 noiembrie 1937 avea să plece la Cairo, la congresul oftalmologic, pentru care drum își cumpărase și biletele, dar tuberculoza pulmonară o doboară la 30 octombrie.
         La Arhiva de Stat din Cernăuți, ce păstrează catalogul Spitalului „Regele Carol al II-lea”, Cernăuți, secția de ochi,registrul De operațiunile executate în cursul 1936 de la 4 decembrie și continuarea pe anul 1937,putem descoperi informații importante despre operațiile care au avut la spital, despre persanele, vârsta, numele, luna, ora, data operațiilor,data întrării în spital, anamneza ș.a .Ca operator, îl găsim pe Eusebie Popovici, iar asistent – Vica Mandievschi. 



          Tot la Arhiva de Stat din Cernăuți, ce păstrează dosarele spitalului Carol II, găsim salariile medicilor în Constatând prezența și personalul medical, administrativ și tehnic – 1932. Aici este o listă a personalului spitalului, printre care o întâlnim și pe Vica Mandicevschi, cu funcția, experiența de muncă, salariile, reținerile afectate la fondul Casei Pensiilor, cota de chirie, chiria cuvenită, ajutorul de familie, impozitele care aveau de plătit medicii și suma netă. Putem urmări că în decursul anilor, suma salariilor creștea și descreștea. Tot aici găsim informația că doamna Mandicevschi avea un salariu de 10.200 de lei și cu toate impozitele achitarea, rămânea suma de 8.954 lei.




         La Cernăuți între ani 1934-1940 apare o revistă – „Cernăuți Medical”, revistă lunară de Medicină Generală. Redacția se afla pe strada Alexandru cel Bun Nr.5-A. Fondatorul acestei reviste a fost Dr. Gheorghe Pârvulescu. Tot aici găsim lista colaboratorilor revistei, printre care: dr. Ioan Emil Costinescu, Ministrul Sănătății Publice și Ocrotirilor Sociale, prof. dr. Constantin Angehelescu, Ministrul Instrucțiunii Publice, prof. dr. Gane, Secretar General. Din Cernăuți: Dr. Adler, Dr. Bodea, Dr. Mărculescu, Dr. Popovici, Dr. Mandicevschi, Dr. Popescu A, Dr. Popescu V, Dr. Altman și alți.




       Vica (Veronica) Mandicevschis scris în revistele de specialitate străine (germane) și cele românești. Între altele: “Uber spontane Iridodiallyse nach plözliche rstarker Blutung” („Despre iridodializa spontană după sângerări bruște”) în „Zeistschrift für Augenhelkunde”, Bd, 68) și o mulțime de alte scrieri și notițe pe care le trimitea specialiștilor în oftalmologie. Ultima ei lucrare „Despre Edison sadic” a apărut în revista „România Medicală”, nr. 20, 1937, peste două zile după moare.
       A fost de o frumoasă ambiție rară și oricât ar fi de bolnavă, ținea să-și facă datoria. Nu putea înțelege de ce nu i se dădea totul ce trebuie pentru spitalul ei, având ambiția să-i ducă departe renumele. De aceea, una din ultimele ei dispoziții a fost donațiunea dată Spitalului de Ochi din Cernăuți a unei părți mari din instrumentarul ei prețios.






Vladimir Acatrini s-a născut în 1988 în satul Bahrineşti, regiunea Cernăuți. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității din Cernăuți. În prezent este bibliotecar la Biblioteca Universității din Cernăuți, Secția de Cultură și Educație. Colaborează cu biblioteca de carte românească din Cernăuți „Glasul Bucovinei”. Președinte al Societății Bibliotecarilor Bucovineni (Cernăuți) și Președintele filialei creștine ASCIOR – CernăuțiDoctorand la Academia Națională de Științe Pedagogice din Kiev


Comentarii