Compozitorul Eusebie Mandicevschi – pagini românești ale activității sale.

     Compozitorul Eusebie Mandicevschi – pagini românești ale activității sale

Acatrini V. Compozitorul Eusebie Mandicevschi – pagini românești ale activității sale / Vladimir Acatrini // Glasul Bucovinei. –  4/2018 – An. XXV. Nr. 100 – P. 52 – 58.

        După răpirea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, aici încă mulți ani s-au păstrat tradițiile și obiceiurile moldovenești, în pofida încercărilor Vienei și ale Lvovului de a le șterge din memoria colectivă. În prima jumătate a secolului al XIX - lea a fost destul de puternică influența polonă în Bucovina, venită mai ales din Galiția. 

          A urmat politica de germanizare dirijată de Viena. Nimeni nu poate să spună că au fost timpuri ușoare, nimeni, însă, nu va afirma vreodată că românii bucovineni în acești 143 de ani de dominație austriacă n-ar fi purtat un război intelectual neîncetat, un război priceput și câteodată aducător de frumoasă izbândă în cadrul posibilităților delimitate de situația politică a ținutului. Muzica a jucat un rol distinct în aceste frământări. 

          Au trecut multe decenii după fatalul an 1775, până ce Apusul a putut să modifice viața muzicală din Bucovina. Această influență a continuat până la prima jumătate a secolului al XX - lea, dar n-a schimbat prea mult: doina, bocetul, colinda sunt aceleași sau aproape aceleași precum în vremurile vechi. La fel și în orașe, muzica tradițională moldovenească s-a dovedit a fi foarte rezistentă. Suceava a fost primul centru muzical al Bucovinei. De aici porneau lăutari vestiți ca Moș Niculai Picu (1789-1864) ori Grigore Vindereu (1830-1888), care ajutați de vreo 10 - 12 bărbați, cutreierau toată Bucovina și zonele de frontieră ale Moldovei. Nunțile mari boierești și preoțești fără de acești lăutari nu se petreceau. Abia după 1840, de la Viena au venit profesori de muzică, aduși la Seminarul Teologic din Cernăuți de episcopii ortodocși pentru cântarea corală. 

     Ei, fiind cu totul străini de muzica românească și cea bisericească ortodoxă, n-au constituit un rol decisiv în formarea gustului muzical bucovinean. A trebuit să se ridice pământeni care să împace aceste două lumi. Cel dintâi a fost Karol Mikuli (1820-1897), un armean bucovinean, descendent din armenii „orientali” (moldoveni), în bună parte românizați (spre deosebire de armenii „catolici” (galițieni), majoritatea polonizați), care se ridicase la o înălțime respectabilă în arta compoziției muzicale. 

          Mai târziu personalități precum  preotul Isidor Vorobchievici, autorul primului manual românesc de armonie muzicală publicat la 1869, preotul Samuil Andrievici (ulterior mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici), autorul unui volum de muzică bisericească (Psaltichia bisericească - 1879), Alecu Petrino, Ștefan Nosievici, Constantin Buchenthal, Adalbert Hrimaly ș.a., s-au dedicat muzicii românești. Marea generație românească de la 1848, care publicase ziarul „Bucovina” (1848- 1850) și editase „Foaia Sațietății” (1865-1869), a trebuit să închine steagul în fața sorții nemiloase, hărăzită tuturor pământenilor. Pe cei mai mulți dintre ei ni i-a răpit deceniul 1870-1880. Astfel ne părăsesc: Aron Pumnul în 1866, Alexandru Hurmazaki în 1871, Eudoxiu Hurmuzaki în 1874, Dimitrie Petrino în 1878 și Gheorghe Hurmuzaki în 1882. 

    Foto: Eusebie Mandicevschi, soția lui Albine și fiica lor Virginia - 1911

            Totodată, în aceste vremuri de grele încercări și descurajare, intervine o artă care cu armele ei pașnice animează, încurajează și câștigă noi victorii românești. Este vorba de cele mari trei talente, sau reprezentanți ai marii triade de muzicieni români din Bucovina: Ciprian Porumbescu, născut în 1854, Eusebie Mandicevschi, născut în 1857 și Tudor cav. de Flondor, născut în 1862. În articolele publicate anterior în revista „Glasul Bucovinei” despre familia Mandicevschi – Familia Mandicevschi în contextul vieții muzicale, (nr. 1/2017) și Originile românești ale renumitei familii bucovinene Mandicevshi (nr. 2/2018) am intenționat să arăt originea românească a renumitei familii și să-i facem cunoscuți publicului pe alți reprezentanți ai ei. 
       În acest articol este prezentat cadrul muzical-cultural și originea română al lui Eusebie Mandicevschi. Mai puțin se vorbește la Cernăuți despre colaborarea lui cu societățile culturale române din Bucovina, Europa și România. Compozitorul Eusebie Mandicevschi s-a născut la 18 august 1857 la Cernăuți în familia preotului Vasile Mandicevschi, originar din comuna Bahrinești, nu departe de târgul Siret, care în anii stăpânirii habsburgice făcea parte din districtul Rădăuți. Eusebie Mandicevschi este cel mai reprezentativ membru al acestei familii de bucovineni, unanim recunoscut, care, conform cercetătorilor ucraineni, s-ar fi născut la Molodia (în acest sens pe o clădire din sat a fost pusă o placă comemorativă). 

        Ce-i drept, aceste afirmații nu se bazează pe documente de arhivă sau, cel puțin, pe izvoare bibliografice. Cercetând cataloagele Gimnaziului german din Cernăuți din timpul studiilor lui Eusebie, adică între anii 1867-1875, vedem că el s-a născut la 18 august 1857 în Bahrinești. Iar din actele de naștere care se păstrează la Arhiva de Stat din Cernăuți, aflăm că acesta s-a născut la Cernăuți, fiind botezat în vechea biserică cernăuțeană Sfântul Nicolae. După cum vedem, sunt două surse care ne spun despre nașterea compozitorului, dar nici una nu este legată de Molodia. 

        La Bahrinești s-au născut surorile și frații lui Eusebie: Aurora, Virgina, Maria, Ecaterina, Constantin și Erast, doar Gheorghe s-a născut în satul Molodia. Referitor la catalogul Gimnaziului german din Cernăuți, aici găsim un șir de informații despre Eusebie, nespus de prețioase date despre profesorii pe care i-a avut la gimnaziu și colegii de clasă. Printre profesorii care i-au predat, întâlnim nume care au ținut cursuri poetului Mihai Eminescu (de exemplu, Ernest-Rudolph Neubauer). Totodată aflăm că a stat în gazda la unchiul său, Arhimandritul Clement Constantin Popovici, profesor de teologie la Universitatea din Cernăuți. 

        De asemenea, am găsit date care, încă o dată, confirmă că limba maternă a lui Eusebie a fost româna,făcându-l secretar și, în cele din urmă, manager al moștenirii sale muzicale. Eusebie Mandicescvhi l-a avut pe Ciprian Porumbescu ca elev în 1881 și i-a predat ore de armonie. Au devenit foarte buni prieteni. Din amintirile lui Ciprian Porumbescu aflăm că Eusebie a redactat o parte din lucrările lui: „Mandicevschi mi-a revizuit și câteva compoziții de-ale mele. Din toate observațiile lui, văd că eu știu încă foarte puțin”. 

    În 1887 Eusebie Mandicevschi a fost numit în funcția de arhivist al Societății Prietenii Muzicii, care zeci de ani a fost în centrul vieţii muzicale din Europa. Aici a predat istoria muzicii, vocalul şi teoria instrumentelor muzicale. O informație importantă găsim în revista bilingvă eparhială „Candela” din 1888, (p. 425-429), la rubrica „Cronică”, sub titlul Sfințirea monumentului la mormântul lui Aron Pumnul. Ne documentăm aici despre comemorarea lui Aron Pumnul la 4/16 iulie cu o slujbă în Catedrala Mitropolitană. Toți au plecat la cimitir, unde a avut loc sfințirea monumentului de către Silvestru Morariu Andrievici. Apoi românii din Bucovina au plecat la sediul Societăți „Armonia”, unde au fost prezentate diferite compoziții muzicale, dar și imnul festiv (text de Vasile Bumbacu, muzica de Eusebie Mandicevschi). Eusebie Mandicevschi a trebuit să aibă nu numai abilități deosebite, dar, de asemenea, un succes considerabil, ca după câțiva ani, în 1896, să devină profesor la Conservatorul din Viena. Concomitent a fost șef al Catedrei de Istorie a Muzicii. În 1897, după ce a publicat operele complete ale lui Joseph Haydn și o ediție a lui Schubert alcătuită din 42 de volume, Eusebie va obține titlul de doctor la Universitatea din Leipzig. În același timp, Mitropolia Dunării îi atribuie statutul de cetățean de onoare al orașului Viena. Pe parcursul activității sale, Eusebie Mandicevschi a scris multe lucrări bibliografice și articole științifice despre teoria muzicii, precum şi cercetări despre lucrările compozitorilor clasici Bach, Mozart şi Beethoven. După moartea lui Brahms, în anul 1897, Eusebie editează o colecție completă a operelor compozitorului german, care va rămâne o amintire minunată despre activitatea pedagogului și prietenului său. În Bucovina compozițiile muzicale ale lui Brahms se bucurau de un mare succes și popularitate. 
           La Viena exista o mare colonie de românii ortodocși, mulți dintre ei erau din Bucovina și aveau probleme cu guvernul, nefiind recunoscuți de către Viena. În 1882 Locotenenţa Austriei de Jos a respins cererea pentru recunoașterea unei Colonii române la Viena. Dar în 1892 Alexandru Lupu, fost colonel, apoi general în armata imperială, care trăia ca pensionar în capitala imperială, convocase românii locuitori la Viena, constatând „o mare masă de suflare românească”. La 27 mai 1899 toți românii ortodocși din Viena s-a adunat pentru înființarea unei comunități bisericești. Au participat peste 150 de persoane. S-a ales un comitet ad-hoc, compus din: consilierul de justiție Cornel Cosovici – președinte, Al. Lupu – vicepreședinte, avocatul dr.Victor Iliuţ – secretar și membrii: preot militar Pavel Bodale, prof. N. Teclu de la Academia comercială, dr. Dan Pamfil, consilier al Tribunalului din Viena, prof. Eusebiu Mandicevschi, dr. Ioan Bodea, deputatul, dr. G. Popovici, dr. A. Popa. Comitetul a prezentat situația românilor vienezi Mitropolitului Bucovinei Arcadie Ciupercovici (1823 - 1902) și a depus la Consistoriul Arhidiecezan din Cernăuți lista cu numele familiilor și a copiilor ortodocși români din Viena. Aceste doleanțe ajung și la primarul Vienei de atunci, dr. Karl Lueger, care avea sentimente foarte favorabile față de români. Aşa se ajunge la întemeierea în 1902 a „Clubului Român” de la Viena, ca formă legală a acțiunilor de solidarizare a românilor vienezi. Despre unele aspecte ale vieții bucovinenilor din Viena găsim informații și în periodicele vremii. Iată ce relatează, de exemplu, un foileton al ziarului „Czernowitzer Zeitung” din 12 aprilie 1885 sub titlul O colonie muzicală bucovineană în Viena, semnat de un „Ein Bukowinaer”: „… se amintește de Iulia Salter – cântăreață, Eusebie Mandicevschi – compozitor, Ludwig Rottenber – violonist, toți bucovineni și de «Rumänische Lieder» ale lui Mandicevschi care apăruseră la Rebay și Robischek în Viena, fiind dedicate «cunoscutului și mult prețuitului amic al artelor baronul Victor Stârcea»”. Eusebie a fost și membru al societății studenților români din Viena „România Jună”. 

Foto: Biserica Română Ortodoxă din Viena

         El niciodată nu a rupt relațiile cu Bucovina, a continuat să întrețină legături cu cercurile muzicale din Cernăuți și după Unirea Bucovinei cu Vechiul Regat. Din presa cernăuțeană aflăm foarte multe informații despre manifestările organizate de societățile muzicale din Cernăuți, nici una nu se desfășura fără ca să fie interpretată vreo compoziție muzicală alcătuită de Eusebie Mandicevschi. Ziarul cernăuţean „Apărarea Naţională” în anul 1906 a publicat anunţuri despre sărbătoririle primului jubileu de 25 de ani de existență al Societății „Armonia”, marcat la Cernăuți pe 25, 26 şi 27 noiembrie. Cu acest prilej au avut loc mari manifestări organizate de membrii societății, unde a fost interpretată o liturghie nouă, apoi un concert festiv și o serată de dans. Din anunțurile publicate în ziare aflăm despre programul de pregătire al jubileului „Armoniei” pentru fiecare zi, despre persoanele care au participat şi au prezentat cântece bisericești, piese și poezii. Printre participanți erau şi membrii familiei Mandicevschi: Gheorghe, Eusebie, Ecaterina şi Constantin. În a doua zi de sărbătorire, pe 26 noiembrie, a avut loc concertul festiv în sala Filarmonicii, la ora 19.30, sub conducerea dirijorului, profesorului Anton Köller. Concertul a fost alcătuit din mai multe părţi. În partea a 4-a s-a realizat un recital de cântece populare româneşti aranjat pentru un cuartet de coarde de Adalbert Hrimaly, interpretat de domnii Adalbert Hrimaly (violina I), Corneliu Tarnovieţchi (violina II), George Mandicevschi (viola) și dr. baron cavaler de Duzinkiewicz (violoncel). Prezentat pentru prima dată publicului, cuartetul a adunat aplauze frenetice prin interpretarea plină de măiestrie a variațiunilor unui cântec popular aranjat de Hrimaly. În partea a 12-a, a avut loc interpretarea uverturii compusă de dr. Eusebie Mandicevschi pentru un cuartet de coarde și două piane în 4 mâini și interpretată Eusebie Mandicevschi cu soția Albine von Vest și fiica Virginia, în locuința familiei din Viena 57 cu măiestrie de doamnele Eugenia Halarevici şi Eufrosina Vorobchievici (pianul I), de doamnele Ecaterina Mandicevschi şi Veronica Ţurcan-Mandicevschi (pianul II) şi de domnii Adalbert Hrimaly (viola I), Corneliu Tarnovieţchi (viola II ) Gheorghe Mandicevschi (viola), şi dr. baron cavaler de Duzinkiewicz (violoncel). În toți anii de existență a societății „Armonia”, familia Mandicevschi a jucat un rol activ în activitatea ei. 

Împreună cu fratele său, Gheorghe Mandicevschi a format un adevărat cvartet de coarde, renumit în Cernăuți acelor ani. Cantata „În Țara Fagilor” a fost apreciată de cernăuţeni. În anul 1902, această piesă a fost dirijată de trei ori de compozitor. Piesele sale erau incluse în repertoriul multor societăți muzicale bucovinene. Talentul său a fost apreciat de compozitori renumiți ca Piotr Ceaikovski, Anton Rubinstein, Franz Liszt și alți muzicieni de prestigiu. Productivă a fost colaborarea cu Alexandru Voevidca, cunoscutul folclorist bucovinean (1862–1931). Eusebie Mandicevchi a armonizat operele lui Voevidca, find uimit de revelația ce i s-a înfățișat. El a adaptat 200 de cântece populare românești pentru voce și pian. Eusebie Mandicevschi moare la 18 iulie 1929 în suburbia orașului Viena, Sulz, și acolo este înmormântat. 

El a demonstrat o vastă contribuție în dezvoltarea artei muzicale nu numai a Bucovinei, dar şi a întregii romanități. În anul 1929 ziarul londonez „Times”, apreciind activitatea științifică a teoreticianului Eusebiue Mandicevschi, menționă: ,,În Anglia, în domeniul muzicologiei nu există un nume similar”, iar ziarul austriac „Wiener Tageblatt” l-a numit pe Eusebie ,,Enciclopedie muzicală vie”. Este important să menționăm că prima comemorare a marelui compozitor a avut loc la Cernăuți în anul 1937. 

După instalarea puterii sovietice în nordul Bucovinei despre familia Mandiceschi nu s-a scris nimic, iar creația lui a fost dată uitării. Ce-i drept, Erast şi Ecaterina, membrii familiei care s-au refugiat în România, au încercat să promoveze creația compozitorului. 

Unul din primele concerte a fost dat în anul 1957 la Cluj-Napoca, la aniversarea a 100 de ani de la nașterea lui Eusebie, concert la care a participat și Ecaterina, sora compozitorului. În România și în alte țări din Europa pe lângă concertele organizate în memoria compozitorului bucovinean au fost scrise, începând cu anii 50 ai sec. XX, mai multe lucrări științifice dedicate compozitorului. 

                                                                       SUMMARY

Researching the catalogues of the German Gymnasium in Cernăuţi during the times of Eusebie Mandichevschi’s studies, between 1867 and 1875, we see that he was born on August 18, 1857, in Bahrinesti (State Archives of Chernivtsi region, F-228, inv. 2, file 27, 42). From the birth documents kept at the State Archives in Chernivtsi, we find that he was born in Cernăuţi and was baptized at the old church of St. Nicholas of Cernăuţi. As we can see, there are two sources that tell us about the birth of the composer, but none is related to Molodia. The sisters and brothers of Eusebius were born in Bahrinesti: Aurora, Virgina, Maria, Ecaterina, Constantin and Erast, only Gheorghe was born in the village of Molodia. Eusebie Mandicevschi died on the 18th July 1929 in the suburb of Vienna, Sulz, where he was put to rest. Eusebie Mandicevschi was a huge contributor to the development of the musical art not only to Bucovina, but to all Romanians. In 1929, the London Times, appreciating the scientific work of theoretician Eusebie Mandicevschi, stated: „In England there is no similar name in the field of musicology”, and the Austrian newspaper „Wiener Tageblatt” called Eusebie „A Living Encyclopedia”. It is important to mention that the first commemoration of the great composer took place in Cernăuţi in 1937. After the installation of the Soviet power in northern Bucovina, nothing was written about the Mandicevschi family and his creations were forgotten. The majority of his family members who had fled to Romania, Erast and Ecaterina, tried to promote the composer’s legacy. One of the first concerts was given in 1957, at the centennary  of his birth, in Cluj-Napoca, a concert attended by Ecaterina, the composer’s sister.