Originile Românești Ale Renumitei Familie Bucovinene Mandicevschi.


      Originile Românești Ale Renumitei Familie Bucovinene Mandicevschi.



ORIGINILE ROMÂNEȘTI ALE RENUMITEI FAMILII BUCOVINENE MANDICEVSCHI.

Vladimir ACATRINI
  
Cernăuți 

          Glasul Bucovinei. - 2/2018. - P. 24 - 31.

       Orașul Cernăuți, ca și orice alt oraș al Monarhiei Habsburgice, a fost marcat de existența concomitentă a unei populații cu apartenență la diferite etnii, limbi și confesiuni religioase. Aici se conversa în germană, română, ucraineană, idiș și poloneză, iar oamenii se rugau pentru mântuirea sufletului în una din numeroasele sinagogi sau în una din bisericile greco-ortodoxe sau romano-catolice, armenești sau luterane – acestea fiind cele mai importante locașuri din oraș. Însă, spre deosebire de alte orașe multiculturale ale monarhiei, în Cernăuți a dominat armonia și toleranța. Cernăuțiul, numit și „Viena Estului” sau „Ierusalimul de lângă Prut”, s-a distins prin capacitatea locuitorilor săi de a evita orice conflict politic radical al epocii în forma naționalismului sau antisemitismului. 


        Deosebit de semnificative pentru menținerea armoniei interetnice și interconfesionale au fost instituțiile muzicale din oraș, cea mai importantă fiind „Societatea de muzică” („Muzikverein”). Familii distinse, cum a fost familia Flondor (care a educat doi compozitori renumiți și o solistă vocală apreciată în lumea operei occidentale), familia Saghin (cu trei cântăreți de operă și o profesoară de conservator), familia Scarlat (cu doi compozitori și mai mulți interpreți), familia Mоrariu (cu un renumit cvartet de coarde), familiile Goian și Mikuli, au marcat puternic viața muzicală a Bucovinei.
          Între aceste nume familia Mandicevschi ocupă un loc deosebit. Referitor la originea familiei Mandicevschi astăzi se duc foarte multe discuții, îndeosebi despre apartenența etnică, despre locul de unde au venit și unde s-au născut strămoșii acestei familii. Majoritatea cercetătorilor ucraineni, dar și Ilie Dugan în Albumul mare al Societăților Academice „Arboroasa” și „Junimea” din Cernăuți afirmă că această familie ar fi venit din Galiția și este de credință greco-catolică sau chiar de la Kiev, ca „o veche familie ortodoxă slavă de preoți”. Ce-i drept aceste afirmații nu se bazează pe documente de arhivă sau, cel puțin, pe izvoare bibliografice. În lumina documentelor descoperite în ultima vreme, suntem tentați să susținem că aceste afirmații sunt greșite și nu corespund adevărului. Despre originea lui Vasile Mandicevschi, tatăl renumiților compozitori Eusebie, Gheorghe și Constantin Mandicevschi, s-a discutat mult. Cine era şi unde s-a născut? Unii sunt de părere că el a fost un preot uniat din Galiția, însă documente care să confirme această declarație nu există. E cunoscut faptul că Vasile Mandicevschi s-a născut în 1824 în satul Băhrineşti, județul Rădăuți şi a murit la 7 noiembrie 1896, la Cernăuți. 
       A urmat studiile teologice la Cernăuți, unde a învățat să cânte la flaut. După absolvirea Institutului Teologic, între anii 1847-1850, a fost hirotonit preot, apoi, în anul 1880, a fost numit exarh Vasile Mandicevschi s-a căsătorit cu Veronica Popovici (Baloşescu), descendentă dintr-o veche familie de boieri din Moldova. Veronica Popovici (1834-1881), fiica lui Constantin Popovici, profesor la Institutul Teologic din Cernăuţi, era o mare amatoare de muzică şi o bună pianistă. Ea a fost sora renumitului savant, Eusebie Popovici, profesor universitar la Institutul Teologic din Cernăuţi (a predat istoria bisericească) şi a venerabilului arhimandrit Clement Constantin Popovici, care de asemenea a fost profesor universitar. Vasile și Veronica au avut opt copii: Aurora, Virginia, Maria, Ecaterina, Eusebie, Constantin, Erast şi Gheorghe.
      Din actele de naștere care se păstrează la Arhiva de Stat din Cernăuți  aflăm că Aurora, Virginia, Maria, Ecaterina, Constantin și Erast s-au născut în satul Băhrinești, iar Eusebie – la Cernăuți și nu la Molodia, cum spun unii cercetători, fiind botezat la vechea biserica Sfântul Nicolae din Cernăuți, doar Gheorghe s-a născut în satul Molodia. Vasile Mansicevschi a fost paroh mai întâi în satul Băhrinești, un sat ortodox cu o vechime de aproape 600 de ani, apoi în alte sate românești cu populație ortodoxă, cum ar fi Molodia și Voloca pe Derelui. Tot în satul Băhrinești, în vechiul cimitir, este înmormântat bunicul renumiților compozitori, preotul Ioan Mandicevschi (1779 - 1853), tatăl lui Vasile. Din fondurile Arhivei de Stat din Cernăuți aflăm că Ioan s-a născut şi a murit în satul Băhrineşti. 
      Astăzi este greu de spus când s-a născut părintele Ioan. Despre data morții avem înscrisul din Cartea de înregistrare a decedaților din satul Băhrineşti din anii 1843-1890 unde la pagina 96, la numărul 57, este înregistrat că parohul Ioan Mandicevschi a murit la 18 iunie 1853 și a fost înmormântat la 20 iunie la vârsta de 72 de ani. În cimitirul vechi din satul Băhrineşti, unde este înmormântat părintele, pe cruce este scris în limba română (cu caractere chirilice) că parohul Ioan Mandicevschi a trecut la cele veșnice la vârsta de 75 de ani. Despre Ioan Mandicevschi găsim informații și în volumul Documente bucovinene, alcătuit de Teodor Balan, unde în documentul Băhrinești din 5 februarie 1814 sunt numiți unii proprietari ai satului: „Antohi Stroici lasă copiilor săi Gheorghe, Manolachi, Petrachi, Mihalachi și Niculai moșia sa Bahrinești”. Documentul se încheie cu următoarea afirmație: „La această dată m-am întâmplat și eu Iohan Mandetschewski pastor local”. Informații foarte prețioase despre alți membri ai renumitei familii: Vasile, Constantin, Erast, Ecaterina, Maria, Aurora și Virginia, găsim în fondurile Arhivei din Cernăuți, în deosebi în cele care relatează istoria bisericii din satul Băhrinești. În revista bilingvă a Mitropoliei Bucovinei „Candela” din anul 1896 (p. 512513), la rubrica „Cronică”, aflăm că Vasile Mandicevschi a oficiat serviciul divin în satele Băhrineşti şi Molodia timp de 46 de ani.
       În anul 1873, arhiepiscopul Teofil Bendella l-a distins cu Brâul Roşu, iar în anul 1880, arhiepiscopul Silivestru Morariu Andrievici i-a acordat titlul de exarh. Peste putin timp, Vasile Mandicevschi a fost ales egumen la Mănăstirea Putna, dar moare în 1896 şi nu a reușit să intre în această misiune. Aceste date sunt confirmate în baza de date bisericeşti Schematismus der Bucovinaer gr.-or. Archiepiscopal-Diöcese (Anuarul ortodox bisericesc) pe anii 1847-1897 în care este menționat că Vasile Mandicevschi a slujit în satele Bahrineşti (1850 -1867) şi Molodia (1868-1891).
      În ziarul cernăuţean „Deștepatarea” din 13 ianuarie 1897 a fost publicat un anunţ privind acordarea unui ajutor material „pentru internatul sau gazda de școlari” români în Cernăuți”. Tot aici a fost publicată lista persoanelor care au contribuit cu o donație pentru internat, printre donatori a fost menționat și Vasile Mandicevschi cu o sumă de 10 fl. donată din partea „profesorului universitar Eusebie Popovici, în memoria reposatului paroch” la un an de la moarte. Aceste date, descoperite de noi în Arhiva de Stat din Cernăuți și susținute documentar, dovedesc cu certitudine originea etnică românească și confesiunea religioasă creștin-ortodoxă a acestei familii. De fapt, toți membrii familiei Mandicevschi întotdeauna s-au declarat români, deși recunoșteau că pe linia paternă aveau relații de rudenie cu rutenii. 
     Totodată activitatea culturală și socială a membrilor familiei Mandicevschi a fost legată de-a lungul anilor de societățile culturale românești din Bucovina. Au fost membri activi ai mai multor societăți cultural-muzicale, precum „Armonia”, „Junimea”, „Academia Ortodoxă”, „Societatea doamnelor române din Bucovina”, „Compozitorii Români din Europa” și altele. Au fost întotdeauna prezenți la diferite manifestări culturale care erau legate nemijlocit de viața culturală a românilor din Bucovina. În ultimii 8 ani de cercetare arhivistică privind viața și preocupările membrilor familiei Mandicevschi am descoperit un vast material informativ privind activitatea lor culturală, muzicală, pedagogică, am încercat să corectez greșelile comise în publicațiile sovietice și ucrainene privind datele de naștere, apartenența etnică, cât și despre familiile cu care s-au înrudit de-a lungul anilor acești distinși români.
        Multe materiale despre familia Mandicevschi găsim în revistele şi ziarele românești din Cernăuți, apărute atât în perioada austriacă, cât și în cea românească, cum ar fi „Junimea Literară”, „Apărarea Națională”, „Gazeta Bucovinei”, „Candela”, „Făt-Frumos”, „Glasul Bucovinei” și altele. Date importante sunt consemnate și în unele publicații de limba germană și ucraineană. Din aceste publicații putem reconstitui adevărul istoric și recrea biografia reală a familiei Mandicevschi. În cimitirul ortodox din Cernăuți sunt înmormântați mai mulți membri ai familiei Mandicevschi pe mormintele cărora inscripțiile funerare sunt făcute de asemenea în limba română.             
      La Bahrinești, lângă mormântul lui Ioan Mandicevschi, Cripta lui Vasile și Veronica Mandicevschi de la cimitirul din Cernăuți se mai păstrează o cruce veche cu inscripția: „Această sfântă cruce s-au făcut și s-au așezat aice prin osârdie și cheltuiala Sf. Sale p. Ioan Mandicevschi paroh din Bahrinești, care este pomenire a tot neamul”. Este încă o demonstrare a faptului că familia Mandicevschi își are originile în satul Bahrinești din Bucovina. Considerăm că prezentarea fotocopiilor din documentele din Arhiva de Stat din Cernăuți, precum și din presa vremii, demonstrează veridicitatea datelor expuse în acest articol. 


Aice zace ierei Ioan Mandicevschi paroh care la 18 iulie 1853 la vârsta de 75 de ani din viață vremelnic a câștigat pe cea veșnică” (Inscripție).



          Cripta lui Vasile și Veronica Mandicevschi de la cimitirul din Cernăuți.


              Coperta „Schematismus”-ului pe anul 1841 cu date despre parohul Ioan Mandicevschi 





       Coperta „Schematismus”-ului pe anul 1856 cu date despre parohul Vasile Mandicevschi.



             Registrul de decese din s. Bahrinești în care figurează numele lui Ion Mandicevschi. 



Vladimir Acatrini s-a născut în 1988 în satul Bahrineşti, regiunea Cernăuți. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității din Cernăuți. În prezent este bibliotecar la Biblioteca Universității din Cernăuți, Secția de Cultură şi Educație. Colaborează cu biblioteca de carte românească din Cernăuți „Glasul Bucovinei”. Președinte al Societății Bibliotecarilor Bucovineni (Cernăuți). Doctorand la Academia Națională de Științe Pedagogice din Kiev.

                                                                   
                                                                     
                                                                  SUMMARY 

Many discussions have been carried out in regard to the origin of the Mandicevschi family today, especially about their ethnicity, where the ancestors of this family came from and where their roots reached back to. Most of the Ukrainian researchers, as well as Ilie Dugan in his Large Album of the Academic Societies „Arboroasa” and „Junimea” from Chernivtsi says that, this family had come from Galicia and were Greek Catholics or even from Kiev, as „an old family of Slavic orthodox priests”. The above facts are, however not based on any archival evidence or, at least, bibliographical sources. In the light of the documents discovered lately, we are tempted to argue that these statements are right and truthful. This data, found by us in the Cernăuţi State Archives and well documented, prove with certainty the Romanian ethnic origin and the Christian-Orthodox religious confession of this family. In fact, all members of the Mandicevschi family always declared themselves Romanian, although they recognized that they had a relationship with the Ruthenians on the paternal line. At the same time, the cultural and social activity of the Mandicevschi family members has been linked over the years to the Romanian cultural societies of Bucovina. They had been members of several musical and cultural societies, like „Harmony”, „Junimea”, „The Orthodox Academy”, „The Romanian Ladies’ Society of Bukovina”, „The Romanian Composers of Europe” and others. They had always been present at various cultural events that were directly related to the cultural life of the Romanians in Bukovina. 






Comentarii