Satul Ropcea, raionul Storojineț, regiunea Cernăuți - 570 de ani de la prima atestare documentară.






Veşnicia s-a născut la sat
La MULȚ ANI, ROPCEA!
LA MULȚI ANI, ROPCENI!
Nu demult, m-am întors acasă, seara, venind din satul Ropcea, raionul Storojineț, având în mână o creangă de flori albe, imaculate, pe care mi le- a dăruit domnul primar, Ilie Olari, aşa precum îi este şi sufletul, curat, aşa precum sunt şi sufletele ropcenilor, iubitori de glie şi de tradiții, care astăzi au sărbărorit 570 de ani de la prima atestare documentară a satului. Acolo am trăit clipe minunate, pline de emoții pozitive. Sau, după cum a spus părintele paroh al bisericii din sat, Constantin Şubran: "Mulțumesc lui Dumnezeu că am ajuns această zi frumoasă din viața noastră, precum şi duminica iertării, cea de curățire sufletească şi trupească, şi astăzi ne unim într-o inimă şi într-un gând...". Satul Ropcea are un teritoriu de 3671 hectare, 3415 locuitori, 1227 de gospodării, 11 cătune şi 570 de ani de existență. Se mândreşte cu oameni de valoare cum sunt: ziaristul Ilie Olari, frații Meglei Vasile, Mircea şi Dragoş - doctori în știință, arhivistul Dragoş Olaru, pictorița Angela Meglei, interpretul de muzică populară, Ilie Caraş, etc. O mare comoară a satului este generația tânără care păstrează cu sfințenie tradițiile strămoşeşti. O salbă de mărgăritare a împletit ansamblul etnofolcloric model, de copii (conducătoare Victoria Costinean, lucrător emerit al culturii şi învrednicită ci titlul de cetățean de onoare al satului), ansamblul de copii "Florile Bucovinei (conducători artistici Silvia şi Nicolae Dascaliuc). Au evoluat şi membrii grupului folcloric "Tradiții" şi alți artiști populari, de la mic până la mare. Am rămas surprinsă de legenda Soarelui şi a Lunii, cântată de Victoria Costinean. Cică doi tineri, Constantin şi Ileana, care erau frați drepți, au hotărât să se căsătorească. Când se duceau la cununie, s-a pornit un vânt mare care i- a despărțit. Flăcăul a devenit soare, iar fata - lună, ca să-şi ducă viața printre stele, pentru că au făcut păcate grele şi să nu se întâlnească niciodată. Iar biserica s-a scufundat în pământ. La sărbătoare au fost prezenți dna Eleonora Moldovan, Consul General al României la Cernăuți împreună cu ministrul consilier Ionel Ivan şi soția sa Mioara, deputatul Grigore Timiş, reprezentanți ai conducerii raionale, redactorul-şef al ziarului "Zorile Bucovinei" , împreună cu adjunctul şi talentata ziaristă Maria Toacă. Nicolae Şapcă, redactorul-şef al ziarului "Monitorul de Hliboca", scriitorul Mircea Lutic şi mulți alții. Doamna Maria Toacă a prezentat cartea proaspăt apărută " Ropcea, vatră strămoșeasca", autor Valeria Mihailiuc, responsabil de ediție Dumitru Fedorcea, consilier editorial şi redactare: Maria Toacă. Sponsori: Consiliul raional în frunte cu domnul Ion Losic, Consiliul satului Ropcea în frunte cu dl primar Ilie Olari şi mai mulți întreprinzători din sat. În volumul de față, după cum scrie autoarea, nu s-au utilizat, sau prea puțin, materiale din arhivă, izvoare istorice, ci s-a scris, în mare măsură, din cele auzite, informatorii fiind ropcenii, martorii evenimentelor succedate în acest sat.
Aduc sincere mulțumiri organizatorilor acestei frumoase sărbători a satului pentru invitația pe care m-ați făcut-o.    

                                                       Doina Bojescu

















































































































































































570 de ani de la prima atestare documentară a satului Ropcea.

Deşi atestat documentar în anul 1448, satul Ropcea îşi pierde vechimea în istoria milenară. Localitatea este continuatoarea altor comunităţi omeneşti, care s-au succedat pe aceeaşi vatră de vremuri ce se pierd în negura istoriei omenirii. Luncile şi terenurile mănoase ce înconjoară satul, dealurile care-i ţin cununa, izvoarele cristaline de la poalele acestora, pline de peşte altă dată, şi salba de păduri care-l vor fi înconjurat dintotdeauna, au fost tot atâtea mijloace de a ademeni oameni spre a-şi dura aici sălaşuri.
Pe acest teritoriu din nord-vestul Moldovei s-a constituit în secolul al XIV-lea nucleul statului moldovenesc cu capitala la Baia, Siret şi Suceava. Se pare că satul atinge o dezvoltare mai pronunţată anume în această perioadă, când oraşul Siret din apropiere era capitala Moldovei (1353-1374). Siretul, cel mai vechi oraş al Bucovinei, cu o staţiune militară romană pe timpul ocupaţiei Daciei, a jucat un rol însemnat în istoria Moldovei. Pe aici trecea drumul de negoţ ce lega întregul comerţ oriental cu Polonia şi alte ţări apusene. La Siret se aflau depozite mari de mărfuri aduse din Polonia sau Veneţia.
Este semnificativ faptul că prima atestare documentară a oraşului Cernăuţi din apropiere este deasemenea legată de acest drum de negoţ. Cel mai vechi tratat şi convenţie vamală cunoscută de noi, care a fost încheiat între statul moldovenesc şi un stat vecin este cel semnat de Alexandru cel Bun la 8 octombrie 1408 în Suceava şi care se referea la o uşurare a taxelor ce se plăteau de negustorii poloni, în special de cei de la Lvov, pentru mărfurile importate în târgurile moldoveneşti sau exportate de aici. Din acest tratat putem afla aproximativ ce mărfuri purtau caravanele negustoreşti pe drumurile noastre, inclusiv şi pe cel ce întretăia Ropcea. Moldova oferea străinilor în cantităţi considerabile, în primul rând, produse ale lumii animale şi vegetale: grâne, vite, cai, oi, porci, jderi, păsări, peşte, piei de animale domestice şi sălbatice, lână, ceară. În ţară se importau postavuri, mătasă, camhă (stofă aurită), tebencă (stofă de mătasă), cvas grecesc, piper.
Satele din apropiere s-au dezvoltat bine şi pe timpul domniei lui Ştefan cel Mare, când capitala ţării deasemenea se afla la Suceava. Se poate afirma, că Ropcea, această străveche localitate a ţării Moldovei, a fost în primul rând şi plăzmuirea drumului (drumurilor) care-o întretaie. Deja la începutul domniei lui Ştefan cel Mare centrele de populaţie ale Moldovei erau legate între ele prin drumuri, unele mai importante, altele simple căi locale. Principala arteră a comerţului internaţional, ce străbătea Moldova de la nord la sud, dinspre Polonia spre Imperiul Otoman, spre regiunea Dunării de Jos şi Marea Neagră era situată pe cursul Siretului şi numai odată cu mutarea capitalei de la Suceava la Iaşi, circulaţia cunoaşte o deplasare mai amplă de pe valea Siretului pe cea a Bârladului şi a Prutului. Aceasta se observă foarte bine chiar pe harta Bucovinei întocmită la 1774 de Ministerul de Război al Austriei şi dată în anexă de D. Werenka în „Topografia” sa, unde acest drum (Comercial Strassen) este însemnat până la hotarul Iordăneştilor ca mai departe spre Storojineţ, până la întretăierea cu drumul de la Nepolocăuţi să fie însemnat ca drum mare şi cunoscut (grosse und bekante Landweege).
Deci, pe vremea lui Ştefan cel Mare, principalul drum ce lega Suceava de Polonia era cel care pornea de la Sniatyn prin Nepolocăuţi, Hliniţa, Broscăuţi, Storojineţ, întretăia Ropcea, continua prin Iordăneşti, Carapciu, Tomeşti şi Siret spre Suceava. Mai ales după ce turcii au cucerit Caffa la 1475, polonii au trebuit să se folosească aproape în exclusivitate de acest drum de comerţ spre Marea Neagră, care de la Suceava trecea prin Botoşani, Hârlău, Iaşi, Tighina şi Cetatea Albă. Pe drumul actual internaţional Tereblecea-Cernăuţi pe vremea lui Ştefan cel Mare erau păduri de netrecut, fapt de care s-a folosit cu iscusinţă viteazul domnitor la 1497 pentru a nimici oastea craiului Albert.
Drumul acesta a fost circulat în ambele sensuri, nu numai de caravane negustoreşti, care tranzitau mărfuri între Polonia şi Turcia, dar şi de soli, călători, misionari etc.
Teii bătrâni şi stejarii, care l-au vegheat până acum câţiva ani în urmă cu fidelitate, au fost o mărturie vie a vechimii acestui drum. Cu părere de rău cerinţele moderne de lărgire a drumului au făcut ca aproape toţi teii seculari să dispară, ducând cu ei poate ultimul fior al vremurilor de altă dată.

                                                                         Dragoş Olaru.



Comentarii