În fiecare an, la 27 noiembrie, mărcăm ziua de nastere a marele
călturar al nemului nostru care a jucat un rol hotărâtor în cimentarea
conștiinței naționale a românilor din Bucovina. Ce mai mare rol important avut
în viaţa studenţească a lui marele nostru poiet Mihai Eminescu.
Doar anul acesta este o dată importantă pentru noi
bucovinei se în plineste 200 de la nasterea a lui Aron Pumnul. Despre
activitatea lui Aron Pumnul sa scris mult şi meritele lui se ştiu foarte bine.
În asest articol vom vorbi despre un mauscriț uitat care se află în depozurile
Biblioteci Univerșitați din Cernauți, care au fost uitate și găsit, în aforă de
muncrisul mai sunt multe lucrări importante de alui Aron Pumnul care merită de
cercetat.
Trebuie de menţionat că tot în acest ce implinesc 130 de
ani de când afost mutat mormântul alui Pumnul din cimitirul vechi la cimitirul
unde astăzi se odihneste somnul vesnic mai numit de la Horecea. Cimitirul vechi
care era mai inainte de răpirea Bucovinei de Austria.
O informație importantă găsim în revista bilingvă
eparhială „Candela”, din 1888,
(p. 425 – 429), la rubrica Cronică, sub titul Șânțirea
monumentului la mormântul lui Aron Pumnul. Unde găsim infomația despre
mutarea din cimitirul veschi din Cernăuți,
care ce afla unde acum ce află Bibliotecă Universități și Facultatea de
Biblogie, aici găsim infomația cum sa
petrecut manifestarea comemorării a lui
Aron Pumnul. Această consăcrare
sa petrecut pe data de 4/16 iulie cu o sluzbă în Catedrala Mitropolitană, care sa înseput la oarele 8 dimineața, sluzba
a fost condusă de Arhiepiscopul și Mitropolitul Bucovinei Silvestru Morariu
Andrievici. Apoi au plecat la cimitir, unde avut loc sfinsirea monumentului. Avut o cuvântare comemorativă de către protoprezbiterul - stauroforu, Dr. Vasile
Mitrofonovici.
Apoi au plecat la cediul Societăți Armonia, unde au fost
prezentate compoziție muzicale. Imnul festiv, poezia de Vasile Bumbacu, musica
de Eusebie Mandicevschi; coru executată de Societatea fil . Armonia.
Biblioteca Universității din Cernăuți este una dintre
cele mai importante centre de cultură și știință, inclusiv de cultură și
știință românească, în spațiul nord-bucovinean. Istoria fondării acestei
biblioteci prezintă interes, atât prin vechimea ei, cât și prin modul cum a
luat ființă. Încă în 1848, sub influența revoluționarilor din Moldova aflați în
refugiu la Cernăuți, cunoscutul filoromân cavalerul Umlauff, președintele
Tribunalului din Cernăuți și directorul studiilor filozofice la Gimnaziul
German din capitala Bucovinei, într-un raport adresat Ministerului
Instrucțiunii din Viena cerea „crearea unei Biblioteci naționale în limba
română”. Între anii 1849 - 1853
baronul Adalbert Henniger, guvernatorul Bucovinei, care a jucat un rol
important în dezvoltarea culturii și învăţământului din Bucovina, a întreprins
o încercare nereușită de a înfiinţa la Cernăuţi o bibliotecă publică. La 26
august 1850 Adalbert Henniger adresase o circulară cu Nr. 160191 către toate
autoritățile de stat și comunele din Bucovina, invitându-le să contribuie cu
sume de bani pentru înființarea unei biblioteci publice în Bucovina la
Gimnaziul Superior de Stat din Cernăuți. Pentru deschiderea și funcţionarea
bibliotecii era necesară suma de 1000 de florini. Acest apel, însă, n-a avut
succesul dorit. S-a colectat doar o sumă neînsemnată de 22 de fl., monedă
convențională, care a fost transmisă corpului profesoral de la liceu.
Acest rezultat a demonstrat că populația de la țară nu
avea mare simpatie și interes pentru înființarea, respectiv, completarea unei
biblioteci la Liceul German din Cernăuți. Adalbert Henniger intrase, totodată,
în tratative şi cu boierimea țării care era pe atunci preponderent
moldovenească și se afla sub influența covârșitoare a familiei Hurmuzaki, de la
care se aștepta la un sprijin mai substanțial. Intelectualii din Bucovina erau
lipsiți de mijloace pentru a-și procura cărți, iar colecţiile (bibliotecile
personale) moştenite sau procurate ocazional, corespunzând studiilor
posesorului, se găseau doar la cei mai de seamă cărturari. Mai târziu, după
refuzul categoric al autorităților de stat de a sprijini această inițiativă,
ideea a fost preluată de un grup de cărturari români autohtoni, adunați în
jurul bătrânului Eudoxiu Hurmuzaki, dintre care îl amintim pe protomedicul
Moldovei Mihai Zotta, moșierul din Ocna, care organizează o colectă de bani
între moșierii bucovineni. În scurt timp s-a adunat suma necesară de 1000 de
fl. care a pus „întâia temelie” pentru înființarea bibliotecii, ceea ce i-a
încurajat și i-a îndemnat și pe alții să contribuie la această acţiune nobilă.
Printre donatorii de valoare menționăm: baronul Ion Musteață, cavalerul Iacob
de Mikuli și Enrik de Mikuli, baronii Nicolai și Otto Petrino, contele Luis
Logotheti, doctorul Cristof de Petrovici, moșierul Iordachi Vasilco și
cavalerul Alexandru de Costin.
La 4 mai 1851 are loc constituirea comitetului
organizatoric și se lansează „Prochemarea spre donaţie pentru Biblioteca Ţării
Bucovinei”, care urma să fie administrată sub controlul Comitetului Țării. În
acest scop s-a constituit un comitet provizoriu din care făceau parte
guvernatorul Adalbert Henniger, Eudoxiu Hurmuzaki, profesorii Constantin
Popovici și Adolf Ficker, descendent din vestiții cronicari Miron şi Nicolae
Costin, boierii Ion Mustață, Nicolai și Otto Petrino ș.a. La 17 iunie 1851 a
început munca de achiziționare a cărților şi a ofertelor bănești. Domnitorul
Moldovei Grigore Alexandru Ghica a contribuit cu 50 de galbeni, trimiși prin
miniștrii săi veniți la Cernăuți ca să-l salute pe împăratul Franz Joseph în
timpul vizitei lui în capitala Bucovinei la 21 - 27 octombrie 1851. Printre
donatori trebuie să-l numim îndeosebi pe celebrul pianist cavalerul Carol de
Mikuli, cel care i-a dat lecții de pian la Șipotele Sucevei lui Ciprian
Porumbescu. Maestrul a donat suma de 1030 de fl. pentru fondul Bibliotecii, cu
condiția ca din acești bani să se cumpere cărți de istorie și de economie
națională. De asemenea și trupa teatrului german (1825 - 1877) a dat o
reprezentare de gală pentru sporirea fondurilor. Printre ctitorii și donatorii
bibliotecii se menționează și alte nume cunoscute precum: Mihalache Sturza,
fostul domn al Moldovei, cu 2000 de galbeni, Alexandru Sturza Beldiman cu 1000
de galbeni. În fondurile Arhivei de Stat a Regiunii Cernăuți se păstrează o
serie de documente care consemnează că fondul de carte s-a format, de asemenea,
prin donații de la autori și de la persoane particulare. Constantin Hurmuzaki,
unul din fiii lui Doxachi Hurmuzaki, care locuia la Iași, trimite un stoc de
202 volume. Printre donatorii de carte îi mai amintim pe V. Alecsandri, M.
Kogălniceanu, Gh. Sion, A. Pumnul, A. Hurmuzaki, Gh. Asachi, Emanuel Vârnav, E.
R. Neubauer, E. Hacman, Franz Miklosich, Alfred von Arneth, Alexandru Vasilco
ș. a. O donație substanțială a venit din partea fraților Scarlat și Constantin
Vârnav care au oferit casa lor din Cernăuți de pe strada Domnească (astăzi O.
Kobyleanska, nr. 41) pentru adăpostirea noii biblioteci. Aceasta a fost
deschisă publicului cititor la 10 noiembrie 1852, având un stoc de 471 de
volume. Această bibliotecă era destinată publicului cernăuțean și din întreaga
Bucovină, pentru „a deștepta și încuraja interesul pentru o cultură mai
superioară”. Primul director al bibliotecii a fost eruditul Eusebie Popovici,
după care au urmat Alecu Hurmuzaki, Iacob Vorobchievici, Aron Pumnul, Ernst
Rudolf Neubauer și Ion G. Sbiera. An de an stocul de cărți sporea prin
achiziții și donații, dintre care cele mai însemnate au fost: donația lui
Eudoxiu Hurmuzaki cu 1230 de volume și donația lui Ion Mustață cu 600 de
volume. Astfel la 1875, când a fost inaugurată Universitatea din Cernăuți şi
Biblioteca Ţării trece în subordonarea ei, stocul de cărți atingea numărul
considerabil de 31306 volume.
Trebuie să menționăm, că astăzi în depozitele bibliotecii
universitare se păstrează și un bogat fond documentar de arhivă privind activitatea
ei în perioada austriacă și cea românească. Aici, spre satisfacția
specialiștilor în domeniu, a fost depistat și un document deosebit de valoros,
scris de mâna marelui cărturar român Aron Pumnul. Este vorba de Cunsemnăciunariul cărților românești den
Biblioteca provințială den Cernăuți pe anii 1851, 1852, 1853, 1854, 1855, 1856,
1857, care, de fapt, este un inventar ce cuprinde toate cărțile românești
primite și înregistrate în Biblioteca Țării pe anii 1851 - 1853, deși în titlul
lui sunt trecuți și anii 1854 -1857. Documentul este format din 6 foi scrise
față și verso (paginile 11-19) și o foaie cu titlul inventarului, foi care sunt
legate într-un tartaj din carton sub formă de carteregistru. Textul propriu-zis
este scris de mâna lui A. Pumnul cu litere chirilice și mai folicite litere
latine, iar fiecare pagină, după titlul inventarului („Cunsemnăciunea cărților
românești în șirul cronologic al primiciunii”), mai cuprinde numărul de ordine
(„numărul primiciunii spețial”), numărul general de înregistrare („numărul
primiciunii general”), numele autorului și denumirea cărții („titula
cărților”), numărul de volume („tomi”), numărul de exemplare („esîmplarie”) și
prețul dat în florini și creițari. În cazul când cartea este donată, în locul
prețului este scris numele donatorului, dar numai pentru cărțile înregistrate
pe anul 1851 și 1852, fiindcă pentru anul 1853 la această rubrică nu se fac
însemnări. În document a mai fost introdusă în perioada interbelică o foaie pe
care a fost reluat titlul inventarului cu caractere latine, la care s-au mai
adăugat, se pare de mâna lui directorul Biblioteți
Universități Eugen Păunel între anii 1930 - 1940, și cuvintele „E manuscris a
lui Aron Pumnul”. Inventarul cuprinde 134 de titluri de carte și este
repartizat pe ani în felul următor: 1851-24, 1852-19 și 1853-91. Pentru a ne
face o imagine despre cărțile introduse în acest inventar vom prezenta numai
câțiva autori, titlul cărților și numele donatorilor în cazurile necesare. În
primul rând ne vom opri la câteva cărți care au văzut lumina tiparului la Cernăuți.
Cartea de la nr. 13 – Șt. Tarnoviețchi, Catehismul cristianesc, Cernăuți, la
ed. Exhart, 1849, precum și cea de la nr. 14 Catehizis mic, Cernăuți, la ed.
Exhart, 1804 – sunt primite în dar de la Rusanda Zotta; iar cele de la nr. 18 –
Cartea de pravile (austriace) asupra faptelor rele, Cernăuți, la ed. Exhart,
1807 și nr. 19 (213) – Cartea legilor pravilelor de obște, austriace, Cernăuți,
la ed. Exhart, 1812 sunt dăruite de arhimandritul Bendevschi.
Cea mai mare parte din cărțile introduse în inventar,
au apărut la Iași („la institutul Albinei”, „la cantora foaei sătești”, „în
tipografia Mitropoliei”, „tipografia Buciumului român” etc.), unde locuiau
adevărații prieteni și susținători prin donații ai bibliotecii cernăuțene.
Menționăm aici câțiva autori și cărți cum ar fi: o carte de Antioh Cantemir,
Satire, traduse de A. Donici și C. Negruți, 1844 (nr. 20); trei cărți ale lui
Vasile Alecsandri, dăruite de autor – Balade, partea I, 1852 (nr. 25),
Creditorii, 1845 (nr. 105), Nuntă țărănească, 1848 (nr. 118); cinci volume ale
lui Gheorghe Asachi – Fabule, 1844 (nr. 32 și nr. 47), Elemente de matematică,
1837 (nr. 36), Pedagogul (traducere după August von Kotzebue), 1839 (nr. 38),
Mirtil și Hloe, 1840 ( nr. 43); trei cărți de Gheorghe Sion – Ceasurile de mulțămire,
1844 (nr. 29), Ahile (traducere după Athanasie Christopoulos), 1843 (nr. 35),
Moartea lui Socrate (traducere după Alphonse de Lamartine), 1847 (nr. 41); două
cărți de Dimitrie Cantemir – Hronicul Romano-Moldo-Vlahilor (de fapt întrodus
în inventar cu titlul Cronicul Moldo-Vlahilor), 1835, 1836, (nr. 55) și
Descrierea Moldovei, 1851 (nr. 56). La nr. 3 este înregistrată traducerea din
germană efectuată de Andrei Mureșanu a lucrării lui Chr. F. Salzman și Karl Han
Icoana creșterii rele cu mijloace de a o face și mai rea, apărută la Brașov în
1848, operă foarte populară la vremea respectivă pentru educarea copiilor.
Documentul prezentat, scris de mâna unei personalități de frunte a istoriei
românilor, este deosebit de prețios şi merită să fie studiat pentru a înțelege
mai bine efortul depus de Aron Pumnul, atât la conservarea și la înregistrarea
acestui patrimoniu științific, cât și pentru posibilitatea de a cunoaște mai
profund cărțile românești achiziționate și păstrate cândva în biblioteca
cernăuțeană. Știind faptul că la Arhiva de Stat a Regiunii Cernăuți se
păstrează o copie completă a acestui document (sunt trecute și cărțile
achiziționate în anii 1854-1857), credem că ar fi binevenită chiar publicarea
acestui inventar („consemnațiune”), atât pentru valoarea lui științifică și
culturală, cât și pentru posibilitatea de a verifica câte din acele cărți au
mai rămas astăzi în Biblioteca universității cernăuțene.
Drd. Vladimir
Acatrini, Colaborator la Biblioteca Științifică a Universității Naționale
„Iuri Fedkovyci” din Cernăuți. Președintele Societăți Bibliotecarilor
Bucovinei – Cernăuți.
Acatrini V. Manuscrisul lui Aron Pumnul în Biblioteca Universității din Cernauți / Vladimir Acatrini // Glasul Bucovinenei. – 4/2017 – An.XXIV. Nr.96 – P. 45 – 50.
Comentarii
Trimiteți un comentariu