joi, 14 decembrie 2017

Constantin Mandicevschi, primul director român al Școlii Reale Greco-Orientale din Cernăuți, care a ridicat școala sa la nivelul celor mai bune școli din Bucovina.




Este frate cu compozitorii Eusebie și Gheorghe Mandicevshi și cu juristul Erast Mandicevshi și lumina zilei a văzut-o la 24 mai 1859 în satul Bahrinești, unde tatăl său Vasile își avea pe atunci enoria. Părinții l-au dat pe Constantin la vechea școală moldovenescă din Cernăuți, la absolvirea căreria, în 1869, a fost înscris la Obergymnasium-ul din capitala Bucovina. În 1877 și-a luat bacalaureatul și a urmat în continuarea cursurile universităților din Cernăuți și Viena. În 1884 a susținut examenul de capacitate la istoria, geografie, limba și literatura germană și în același an a fost angajat ca profesor suplinitor la Liceul din Suceava, unde a rămas până în 1893, cânt a fost numit profesor la Școala Reală Greco-Orintală din Cernăuți.



         Datorită capacităților sale profesionale și organizatorice, a fost solicitat să participe, ca profesor de limba germană, la desfășurarea unor cursuri speciale pentru voluntarii militari, cursuri inaugurate la Cernăuți în ziua de 18 septembrie 1894.  La 27 octombrie 1894 Constantin Mandicevschi s-a aflat alături de alte 50 persoane la adunarea Societății profesorilor școlilor secundare din Bucovina, care a avut loc în incinta Gimnaziului German de Stat din Cernăuți. La adunarea condusă de profesorul Faustman s-au făcut totalurile activității numitei societăți, iar profesorul Constantin Mandicevschi a rostit o frumoasă alocațiune. În ultimii ani ai veacului al XIX - lea Constantin Mandicevschi a colaborat și cu Muzeul Țării din Cernăuți, ca membru al Societății Arheologice Române. În raportul din 16 aprilie 1895 al Societății Arheologice Române, prezentat de curatorul Muzeul Țării, juristul Vasile Morariu, fiul mitropolitului Silvestru, s-a sublinist și faptul că Constantin Mandiceschi oferise respectivei intituții o fotografie reprezentânt o icoană bizantină sculptată în lemn. La ședința din 26 iunie 1895 din cadrul Societății Arheologice Române Constantin Mandiceschi a fost ales, la prupunerea baronului Nicu Mustatza, membru al comitetului Societății, societatea al cărei vicepreședinte era Anton Kochanowski.
În baza raportului lui Paul baron Gautsch de Frankenthurn, ministerul Cultelor din Austro-Ungaria, la 20 martie 1896 Constantin Mandiceschi  a fost numit direcrorul al Școlii Reale din Cernăuți, calitate pe care a deținut-o timp de două decenii. În 1898 el a reușit să  introducă limba română ca disciplină obligatorie pentru elevii acestei școlii.
         Printr-o rezoluţie  împărătească din 1901 Constantin Mandicevschi a devenit membru în Consiliul Școlar al Țării Bucovina. La ședința a acestui consiliu din 20 iunie 1902, el a propus să fie înființată o Școală Reală de Stat din clase paralele existente la școala care o conducea, întrucât numărul de elevi era mare și localui școlar devinise neîncăpător. Ministrul a respins această propunere.
       Despre activitatea lui Constantin Mandicevschi ca director a vorbit foarte clar cunoscutul savant, pedagog şi rector al Universităţii din Cernăuţi, Ion Nistor: „Primul român, care datorită talentului de conducător, a ridicat şcoala sa la nivelul celor mai bune şcoli din ţară... Datorită unei munci enorme şcoala posedă o bază tehnicomaterială bună, profesorii sunt excelenţi, iar elevii din familiile sărace primesc multe burse... Ori vara, ori iarna, directorul, de la 7 dimineaţa este pe picioare...”. Aceste cuvinte au fost rostite la Conferinţa directorilor școlari, care a avut loc între 13- 14 februarie 1913, la Cernăuţi.
        La 25 noiembrie 1915 Constantin Mandicevschi, directorul Școlii Reale Greco – Orientale a fost desemnat interimar în Consiliul Școlar al Țării, fiindcă inspectorul școlar general Dionisie Siminovici era refugiat la Vena. În perioada 16-24 martie 1916 a efectuat o inspecție la Gimnaziul din Suceava cu scopul de a analiza atitudenea profesorilor și elevilor de acolo suspendați de acțiuni iredentiste în defavoerea Austriei. La 31 ianuarie 1918, în perioada când monarhia austro – ungară   se dezagrega, Constantin Mandicevschi a fost numit prin ordin mimisterial inspector școlar general pentru învățământul în limba română din Bucovina. La începutul anului 1920, Constantin Mandicevschi  se află printe membrii comitetului  care urma să organizeze Expoziția de artă românescă la Cernauți. Președintele comitetului  era dr. Nicu de Flondor primarul orasului, frate cu Iancu și Tudor,  iar vise-președinți - Dimitrie Dan, consilierul  eparhial, membru corespondeant al Academiei Române, și dr. Orest Luția, conferențiar universitar. Scopul expoziție, inaugurat la 7 mai a constat în promavarea artei românești...
    Încă în 1919 i-a fost încredințată funcția de inspector general al școlilor din Bucovina, funție pe care a deșîținut-o si în 1922.  Prin decretul – regal nr. 1713 din 22 aprilie 1920 a  fost creată Comisie regională de unificarea și descărcarea serviciilor publice din Bucovina, formată din șapte secretari generali, comisie condusă de juristul și om politic Dori Popovici și din care a făcut parte Constantin Mandicevschi.
        În 1922 a fost numit director al Bibliotecii Universitare din Cernăuți și până în 1930, când s-a pensionat, a îmbogăițit colecțiile de carte și le-a integrat în circuitul național și internațional.
S-a stins din viață la 14 decembrie 1933 și este înmormântat în vechiul cimitir din Cernăuți.
La 1 octombrie s.c. la mormântul autorului versurilor renumitului cântec “Cântă cucu-n Bucovina” a vut loc o frumoasă acțiune de omagiare inițiastă de Societatea Bibliotecarilor Bucovineni. Slujba de pomenire a omului care a fost Constantin Mandicevschi a săvârșit-o preotul Cristofor Gabor.

        





Acatrini V. Primul român care a ridicat școala sa la nivelul celor mai bune școli din țară / Vladimir Acatrini // Libertatea cuvântului. – 2017. – 14 decembrie (Nr.49). – P. 9.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu