La fel ca orice oraș al monarhiei
austro-ungare, orașul Cernauți a fost
marcat de existența concomitentă a unei varietăți de limbi, etnii și confesiuni
religioase: aici se conversa în română, germană, ucraineană, idiș și polonează
iar oamenii se rugau pentru mântuirea sufletului propriu în una din numeroasele
sinagogi sau întru-una din bisericile, greco-ortodoxe sau romano-catolice,
armenești sau luterene – acestea fiind doar grupările mai importante. Însă,
spre deosebire de
alte orașe multiculturale ale monarhiei, în Cernauți a dominat armonia și
toleranța: Cernauțiul, această „Vienă a Estului” sau „Ierusalimul de lângă
Prut” putea sa țină în frâu numeroasele tendițe politice radicale ale epocii și
mai ales naționalismul și antisemitismul.
Deosebit de semnificativ pentru
menționarea armoniei interetnice și interconfesionale au fost instituțiile
muzicale ale orașului, cea mai importantă fiind Societatea de muzică (Muzikverein).
Familii cum au fost cele ale
Flondorenilor (care au dat doi compozitori de marcă și o solistă vocală
opreciată în lumea operei occidentale), Saghin (trei cântăreți de operă și o
profesoară de conservator), Scarlat (doi compozitori și mai mulți interpreți),
Mоrariu (cu un renumit
cvartet de coarde), Goian, Miculi ș.a. au marcat puternic viața muzicală a
Bucovinei. Între acestea, familia Mandicevschi ocupă un loc deosebit. Din sânul
ei s-a ridicat acea personalitate complexă care a fost Eusebie Mandicevschi.
Referitor la originea familiei
Mandicevschi astăzi se duc foarte multe discuţi, îndeosebi despre originea
națională, despre locul de unde au venit și unde sau născut membrii acestei
familii. O parte din cercetătorii ucraineni, precum și Ilie Dugan în „Albumul
mare al societăților academice „Arboroasa” și „Junimea„ din Cernăuți” afirmă că această familie ar fi venit din
Galiția ca greco-catolici sau chiar de la Kiev ca „o veche familie ortodoxă
slavă de preoți”. Cei drept aceste afirmări nu se bazează pe documente de
arhivă sau cel puțin pe izvoare bibliografice.
În lumina documentelor,
descoperite în ultima vreme, suntem tentați să susținem că aceste afirmații
sunt greșite sau cel puțin nu întotdeauna corespund adevărului. În primul rând,
tatăl renumiților compozitori, Vasile Mandicevschi sa născut în satul
Băhrineşti și a fost preot greco-ordotox în acest sat, o localitate ortodoxă de
aproape 600 de ani. A slujit în această calitate și în alte sate românești cu populație ortodoxă cum ar fi
Molodia și Voloca pe Derelui. Tot în satul Băhrinești este înmormântat bunicul
renumiților compozitori, Ion Mandicevschi, care conform Condicii morților pentru satul
Băhrinești din raionul Hliboca pe anii 1843-1890, a murit la 18 iunie 1853, „la
vârsta de 72 ani” ca paroh al satului Bahrinești (Arhiva de Stat a Regiunii
Cernăuți, F-1245, inv.1, dosar 85). În cimitirul bisericii din acest sat se
păstrează și azi mormântul parohului Ioan Mandicevschi, fiind consemnată mortea
lui la vârsta de 75 ani.
Deasemenea, găsim informații despre Ioan Mandicevschi și în „Documente bucovinene” de Teodor Balan, unde în documentul Bahrinești din 5 februarie 1814 sunt numiți proprietarii satului: „Antohi Stroici lasă copiilor săi Gheorghe, Manolachi, Petrachi, Mihalachi și Niculai moșia sa Bahrinești”. În final documentul menționează și faptul că „la această dată m-am întâmplat și eu Iohan Mandetschewski pastor local”. (vol.VI, 1760-1833, nr.139, p.414)
Deasemenea, găsim informații despre Ioan Mandicevschi și în „Documente bucovinene” de Teodor Balan, unde în documentul Bahrinești din 5 februarie 1814 sunt numiți proprietarii satului: „Antohi Stroici lasă copiilor săi Gheorghe, Manolachi, Petrachi, Mihalachi și Niculai moșia sa Bahrinești”. În final documentul menționează și faptul că „la această dată m-am întâmplat și eu Iohan Mandetschewski pastor local”. (vol.VI, 1760-1833, nr.139, p.414)
Informații foarte prețioase despre
alți membri ai renumitei familii, cum ar fi Vasile, Constantin, Erast,
Ecaterina, Maria, Aurora și Virginia, găsim deasemenea în fondurile Arhivei din
Cernăuți, în deosebi în cele legate de biserica satului.
În revista bilingvă a Mitropoliei
Bucovinei „Candela” pe anul 1896, (p. 512-513), la rubrica „Cronică”, aflăm că
Vasile Mandicevschi a slujit liturghia în satele Bahrineşti şi Molodia timp de
46 de ani.
În anul 1873, arhiepiscopul Teofil Bendella l-a distins cu Brâul Roşu, iar în anul 1880, arhiepiscopul Silivestru Morariu Andrievici i-a acordat titlul de exarh. Peste puțin timp, Vasile Mandicevschi a fost ales egumen al Mănăstirii Putna, dar moare în 1896 şi nu a reușit să intre în această slujbă. De asemenea, în baza statisticilor bisericești „Schematismus der Bucovinaer gr.-or. Archiepiscopal – Diöcese” (Anuarul ortodox bisericesc) pe anii 1847-1897, aflăm că Vasile Mandicevschi a slujit în satele Bahrineşti (1856-1867) şi Molodia (1868-1891).
În anul 1873, arhiepiscopul Teofil Bendella l-a distins cu Brâul Roşu, iar în anul 1880, arhiepiscopul Silivestru Morariu Andrievici i-a acordat titlul de exarh. Peste puțin timp, Vasile Mandicevschi a fost ales egumen al Mănăstirii Putna, dar moare în 1896 şi nu a reușit să intre în această slujbă. De asemenea, în baza statisticilor bisericești „Schematismus der Bucovinaer gr.-or. Archiepiscopal – Diöcese” (Anuarul ortodox bisericesc) pe anii 1847-1897, aflăm că Vasile Mandicevschi a slujit în satele Bahrineşti (1856-1867) şi Molodia (1868-1891).
Toate aceste noi date dovedesc,
în primul rând, cu certitudine originea etnică românească și confesiunea
religioasă creștin-ortodoxă a aceste familii.
Vasile și Veronica Mandicevschi
Vasile și Veronica Mandicevschi
În al dolia rând, toți membrii familiei
Mandicevschi întotdeauna s-au declarat personal ca români, si nu de altă
naționalitate ori de altă religie, deși recunoșteau că pe linia paternală aveau
ceva legături cu rutenii.
Deasemenea mișcarea lor
cultural-educațională a fost legată de-a lungul anilor de societățile culturale
românești din Bucovina. Majoritatea au fost membri activi ai mai multor societăți
cultural-muzicale, cum ar fi „Armonia”, „Junimea”,
„Academia Ortodaxă”, „Societatea doamnelor române din Bucovina”, „Compozitori
Români din Europa” și altele. Ei au fost prezenți mereu la diferite manifestări
festive, jubilee, festivaluri și comemorări, care erau legate nemijlocit de
viața culturală a românilor din Bucovina.
Cel mai reprezentativ membru al
acestei familii de bucovineni, unanim recunoscut, este compozitorul Eusebie
Mandicevschi, care, conform cercetătorilor ucraineni, s-ar fi născut la
Molodia, unde i-a și fost pusă pe o clădire din sat o tăbliță comemorativă în
acest sens. Cercetând cataloagele Gimnaziului german din Cernăuți (Ober-Gymnasium) din timpul studierii
lui Eusebie, adică pe anii 1867-1875, vedem că el este înregistrat ca născut la
18 august 1857 în Bahrinești (Arhiva de Stat a Regiunii Cernăuși, F-228, inv.
2, dosar 27, fila 42).
Tot aici găsim un șir de
informații nespus de prețioase despre profesorii pe care i-a avut Eusebie la
gimnaziu, colegii de clasă, gazdele sale din Cernăuți și altele. Deasemenea
aici am găsit încă odată confirmarea că limba lui maternă a fost româna, iar confesiunea religioasă –
creștin-ortodoxă. Rubricile catalogului pe lângă aceste date mai conțin și
notele pe care le-a obținut Eusebie în toți anii de școală.
Este important să menționăm că
prima comemorare a marelui compozitor a avut loc la Cernăuți în anul 1937. După
instalarea puterii sovietice în nordul Bucovinei despre familia Mandiceschi nu
s-a scris nimic, iar creația lui a fost dată uitării. Cei drept o parte din
membrii familie, care s-a refugiat în România (Erast, Ecaterina) a încercat să
promoveze creația compozitorului. Unul din primele concerte a fost dat în anul
1957 la Cluj-Napoca, concert la care a participat și sora lui Ecaterina. În
România și în alte țări din Europa pe
lângă concertele organizate în memoria compozitorului bucovinean au fost
scrise, începând cu anii 50 ai sec. XX, mai multe lucrări științifice dedicate
compozitorului.
Eusebie Mandicevschi
Eusebie Mandicevschi
În ultimii 8 ani de când ne ocupăm
cu studierea vieții și activității a mai multor membri ai familiei Mandicevschi
am descoperit un vast material informativ privind activitatea lor culturală,
muzicală, pedagogică, am încercat să corectăm greșelile strecurate în
publicațiile sovietice și ucrainene
privind datele de naștere, originea lor etnică cât și despre familiile cu care
ei s-au înrudit de-a lungul anilor.
Multe matereale despre familia
Mandiceștilor găsim în revistele şi ziarele de limba română din Cernăuți,
apărute atât în perioda austriacă cât și în cea românească cum ar fi „Junimea Literară”,
„Apărarea Națională”, „Gazeta Bucovinei”, „Candela”, „Făt – Frumos”, „Glasul
Bucovinei” și altele. Astfel de informații conțin și unele publicații de limbă
germană și ucraineană, dar ntr-o măsură mult mai mică.
În cimitirul ordotox din Cernauți
sunt înmormântați o parte din membrii familiei Mandicevschi pe mormintele cărora
inscripțiile funerare sunt făcute deasemenea în limba română.
Mai jos prezentăm un șir de
fotocopii după documente din Arhiva de Stat a Regiunii Cernăuți, precum și din
broșuri și presa vremii.
Un fragment de pagină din catalogul Gimnaziului
german din Cernăuți pe anul de învățământ 1867/1868 cu numele elevului Eusebiiu
Mandicevschi.
Anunț funerar despre decesul lui Eusebie Mandicevschi.
Mandicevschi Coperta
„Schematismus”-ului pe anul 1841 cu date despre parohul Ioan.
Coperta „Schematismus”-ului
pe anul 1856 cu date despre parohul Vasile Mandicevschi.
Vladimir ACATRINI, colaborator la Biblioteca științifică a Universității Naționale „Iuri
Fedkovyci” din Cernăuți
Comentarii
Trimiteți un comentariu