Școala din Băhrinești, istorie și actualitate - 135 de ani de la înfințare.

Nordul Moldovei, care în anul 1775 a fost desprins din trupul țării pentru a forma o regiune separată în cadrul Imperiului Austriac, regiune care, după separare, va primi statut de provincie și se va numi Bucovina, avea școli puține dar bine cotate în principat. Aici funcționa o școală domnească la Siret, o școală episcopală la Rădăuți, mai multe școli mănăstirești la Moldoviţa, Putna, Voroneţ și mai multe școli parohiale. 

La sate, școala se făcea în timpul iernii, când muncile agricole erau terminate. În lipsa preotului, învățământul îl făceau „dascălii ambulanți” (numiți și „dascăli pe roți”), care țineau, pe rând, cursuri cu fii de boieri sau țărani mai înstăriți în mai multe localități. În ținutul Sucevei, tradiția învățătorilor ambulanți exista cu mult timp înainte de anexarea provinciei de Imperiul Habsburgic. Școlarizarea dura până când ucenicii învățau „tot ceea ce știa dascălul”, cititul, scrisul şi socotitul. Așa ar fi fost și în satul Bahrinești, sat vechi din Bucovina, atestat documentar într-un hrisov de danie al voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt al Moldovei, emis către Mănăstirea Moldovița la 31 august 1458.

Învățământul organizat și supravegheat de stat a fost introdus în Bucovina de către noii guvernanți austrieci. Prima lege privind introducerea învățământului de stat a fost adoptată în timpul împărătesei Maria Tereza, în 1774, și a fost continuată, într-o formă revizuită, în anii 1804 şi 1855.

La 13 decembrie 1811, Comisia Aulică de Studii din Viena cere guvernului galițian să vină cu propuneri privind înființarea în Bucovina a unor școli triviale, iar la 10 aprilie 1813 guvernul de la Viena transmite guvernului de la Lemberg proiectul de dezvoltare a învățământului primar în Bucovina. Proiectul prevede înființarea a 17 școli primare, printre care și școlile din Camenca (cu satul Cerepcăuţi) și Volcineţ (cu satul Bahrinești). La acea dată, aceste localități aveau 815 copii de vârstă școlară. Din păcate, proiectul nu a fost implementat decât parțial.

Abia în anul 1869, odată cu adoptarea noii Legi a învățământului din Imperiu, se vor deschide în Bucovina zeci de școli noi. În mediul rural și urban vor apărea, una după alta, școli primare cu predare în limba maternă, iar în principalele localități urbane – școli secundare.

La Bahrinești, s-a construit, în 1883, o școală cu o clasă. Deschiderea a avut loc la 20 septembrie 1884. Limba de instruire era româna. Pe timpul acela vornic (primar) în satul Bahrinești era Mihai Isopescul, strămoșul autorului acestor rânduri. Din anuarele bisericești din acea perioadă aflăm numele învățătorilor: Emilian Antonowiez (1887), Ilie Prelipcean (1888), Iftimiu Prelipcean (1889).

      Planurile pentru construirea școlilor din satele ai Bucovinei după numărul de                                                                                                      populație din 1820.

  În 1894, conform datelor statistice, satul avea 114 copii – 58 de băieți și 56 de fete – toți români ortodocși. Școala era frecventată de un număr de 78 elevi: 44 de băieți și de 34 fete. Funcția de director era deținută de învățătorul Alexandru Dunic, născut la 2 august 1858 în Milişeuţi. Învățător de religie și inspector școlar local era Ştefan Seleski, iar preo, Ismail Seretian.

Din raportul lui Alexandru Dunic de la 9 aprilie 1899 aflăm că în anul de învățământ 1896/97 în sat existau 130 de copii de vârstă școlară, dintre care 117 îmblau la școală (106 români, 6 poloni, 3 nemți și 2 ruteni). În anul de învățământ 1897/98 în sat erau deja 154 de copii de vârstă școlară, dintre care 133 copii umblau la școala. Iar în anul de învățământ 1898/99 satul avea 173 de copii de vârstă școlară, dintre care doar 141 copii umblau la școală.

                                                                 FOTO: 2000

                                                                  
                                                         FOTO: 2019

Un rol important în dezvoltarea învățământului în Bucovina i-a revenit lui Constantin Mandicevschi, originar din Bahrineşti. Ca să ne dăm seama de înaltul profesionalism al acestui fiu al Bahrineștilor, vom da următorul exemplu. În anul 1901, prin rezoluție împărătească, au fost numiți membri în Consiliul Școlar Provincial, organ superior de control școlar, următoarele persoane: neamțul Eduard Reiss, doctor în filozofie, consilier gubernial, românul Constantin Mandicevschi, director al Şcolii reale superioare ortodoxe din Cernăuți, și ucraineanul Stefan Smal-Stocki, doctor în filologie, profesor la Universitatea germană din Cernăuți.

                 

Conform Protocolului visitaţiei canonice protopresviteriale din 25 aprilie 1904, pct. 4, în satul Bahrinești locuiau 191 de familii, cu 1215 persoane, dintre care 117 băieți și 89 fete erau de vârsta școlară. Conform aceluiași protocol, pct. 5, subintitulat În prevința scolei popolare, școala era frecventată de 82 elevi și 60 de eleve. În 1907, școala a fost reconstruită, adăugându-se spații pentru încă 4 clase. Potrivit datelor statistice din 1913, la Bahrineşti funcționa o școală română cu 5 clase, unde învățau 231 de elevi, din care 19 de religie romano-catolică și 212 de religie ortodoxă. După naționalitate, 212 erau români, 17 poloni, 2 germani. Director era Anton Petricean.

În perioada Primului Război Mondial (1914-1918) școala a funcționat cu intermitențe, iar după Unirea Bucovinei cu România și-a reluat funcționarea în regim normal sub același director.

Primul document depistat în fondurile Arhivei de Stat a Regiunii Cernăuți, care se referă la problema introducerii limbii polone ca obiect de studiu la școala din Bahrinești, datează din 30 septembrie 1913 și este de fapt „izvodul copiilor obligatori și celor frequentați cu limbă de converzație polonă de la școala din loc” (Arhiva de Stat a Regiunii Cernăuți, fond F-213, inv. 1, dosar 87, fila 10.). Profesorul Anton Petricean în adresarea sa către Consiliul școlar al Țării trimite și o statistică pentru ultimii ani școlari în care sunt evidențiați copii vorbitori de limba polonă: „1908/1909 – 20 băieți și 17 ferte, 1909/1910 – 21 băieți și 17 fete, 1910/1911 – 18 băieți și 17 fete,  1911/1912 – 24 băieți și 20 fete, 1912/1913 – 17 băieți și 17 fete.  Total: 100 băieți și 88 fete” (fila 11).

A doua oară această problemă va fi ridicată în 1919 de același Anton Petricean. Documentul fiind foarte sugestiv îl vom reproduce integral:

„Dirigința școalei primare din Bahrinești la 20 Martie 1919

Nr. 39

Referitor: Întroducerea limbei polone ca obiect de studiu la școala din loc.

Ad nr. 321 din 10 Martie 1919.

Cătră

Consiliul școlar districtual în Siret

Vă raportez respectuos cumcă chestia despre întroducerea limbei polone ca obiect de studiu la școala din loc. nu ie actuală și cumcă până-n prezent nu s-a întrodus limba polonă din cauză că numărul copiilor poloni nu ie suficient.

Anton Petricean, diriginte” (fila 8.)

La rândul său, Consiliul școlar districtual în Siret trimite o adresa la Consiliul școlar al Țării din Cernăuți în care se precizează același lucru: „Se reînapoiază cu raportul că chestia nu mai e actuală, lipsind numărul necesar de elevi cu limba maternă polonă ca obiect de studiu la școala din Băhrinești” (fila 9).

Astfel a luat sfârșit această încercare de a crea pentru copiii polonezilor din localitate o condiție mai favorabilă în studierea limbii materne, ceea ce, de fapt, a grăbit contopirea lor cu românii autohtoni de aici sau a grăbit plecarea lor definitivă din această frumoasă localitate bucovineană.

A fost scurt timp ca profesor la Bahrinesti domnul Vasile Balintescu (8.X.1868, Șcheia, Suceava – 21.III.1938, București). Despre care multe informații încă nu cunoaștem, dar suntem la faza de documentare. Știm că a a fost învățător și publicist. 

Vasile Balintescu urmează Gimnaziul la Suceava și Școala Normală din Cernăuți (1893). Învățător la Bahrinești, Baineț și Șcheia (și director școlar). A publicat articole în revista Școala din Cernăuți (1907-1908). A scris trei broșuri cu povestiri pentru copii (Istorie pentru copii). A avut o activitate deosebită în domeniul învățământului. Lucrări: Istorie pentru copii: broșurile I-II, Cernăuți, 1908, 92 p.; Broșura III, Suceava, Societatea Școala Română, 1914, 84 p.

Este interesant să aflăm diverse informații despre activitatea membrilor Cercului Cultural „Ioan Gh. Sbiera”, ai învățătorilor școlilor din satele de pe malul drept al râului Siret, teritoriu al Plasei Siret, numit Zona Baineţ, datorită poziției centrale a acestui sat.

Cercul a fost înfiinţat în martie 1925 de un grup de 34 de învățători români și de alte etnii care lucrau în școlile din această parte a Plasei Siret. Sediul cercului a fost stabilit în satul Baineţ, dar activitățile se desfășurau, rând pe rând, în toate satele din zonă. Președinte al cercului a fost ales directorul școlii din Baineţ, învățătorul gr. I Dionisie Cijevschi, vicepreşedinte înv. gr. I Terapont Samuşco, de la școala din Cerepcăuţi, iar secretar, înv. gr. I Aspasia Smuc din Baineţ.

          Din acest cerc făceau parte învățătorii din școlile din satele Baineţ (6 învăţători), Bahrineşti (6), Cerepcăuţi (5), Climăuţi (3), Fântâna Albă (2), Muşeniţa (2), Vicşani (2), Volcineţul Vechi (7) şi Volcineţul Nou (1). În viziunea ministerului de resort, cercurile culturale au fost create cu scopul de a răspândi cultura românească și de a cultiva limba română în rândul locuitorilor țării recent reîntregite şi aveau un profund caracter patriotic, deoarece activitățile lor se adresau atât elevilor, cât şi adulților români şi de alte etnii. Activitățile din cadrul acestor cercuri se desfășurau de regulă duminica şi de sărbători şi aveau două componente: una didactică (lecţii deschise, referate, comunicări etc.) şi o alta obștească (conferințe, simpozioane, serbări etc.), care se desfăşurau în şcoli, în casele naţionale sau în curtea bisericii (când timpul permitea). Dintre titlurile lecțiilor deschise ținute în cadrul cercului amintim: „Mihai Eminescu – poetul nostru național”, „Teatrul școlar”, „Vasile Alecsandri şi opera sa”, „Bucovina – provincia noastră natală”, „Suprafață piramidei”, „Mircea cel Mare”, „Duşmanii şi prietenii livezilor şi pădurilor”, „Bună-cuviință”, „Igiena personală” etc. Referatele pedagogice prezentate la aceste activități au avut următoarele titluri: „Mişcarea pedagogică şi culturală din România”, „Noua lege școlară”, „Creşterea copilului în epoca noastră”, „Şcoala izvor al ştiinţei, moralei şi al patriotismului”, „Părerile ţăranilor asupra şcolii” etc. Cercul a funcționat pană în anul 1938.

Conform Anuarului învățământului primar din regiunea XIV Cernăuți, pe anul 1929, întocmit de inspectorul-șef Emilian Săhleanu, în satul Bahrineşti exista o școală de stat construită în 1883 și deschisă la 20 septembrie. Din Anuar aflăm că școala era de șapte clase și avea două săli pentru uz general și patru săli de clasă. Ea nu dispunea de atelier și nici de grădiniță. Potrivit datelor recensământului, în sat existau 113 băieți și 129 fete; 99 băieți, și 118 fete erau catalogați ca elevi. În realitate, la școală umblau 92 de băieți și 104 fete. 

Învățători la școala din Bahrinești erau: Anton Petricean (cu o vechime de 35 de ani în învățământ), Ion și Domnica Cijevschi (ambii învățători de „gradul I”, cu o vechime de  20 de ani), Silvea Piţul (detașată de la școala din Climăuți, cu o vechime de 8 ani în învățământ). Directorul Anton Petricean a cumulat într-un timp și funcția de inspector școlar. Din același Anuar mai aflăm că învățătorii erau obligați să susțină următoarele examene: de capacitate (pentru diploma de Școală Normală), de definitivat (conform uzanțelor bucovinene) și de înaintare (promovare) în sistemul educațional. 

Conform Recensământului din anul 1930 (29.12.1930, volumul I și X), în sat locuiau 572 bărbați dintre care 382 (66 %) știau carte, și 645 femei, dintre carte doar 373 (56 %) știau să scrie și să citească. Studii extrașcolare aveau 42 de persoane, studii primare – 640 de persoane, studii speciale – 15 persoane, studii profesionale – 7 persoane și doar o singură persoană avea studii universitare. Satul avea 206 copii de vârsta școlară - 89 de băieți și 117 de fete. Dintre toți aceștia, 43 nu frecventau școala.

În perioada românească, diriginți (directori) ai școlii din Bahrinești au fost învățătorii Anton Petricean (din timpul Austriei până în 1931), Ion Cijevschi (1931-1937) și Ion Crâșmaru (1937-1940). 

Despre Ion Cijevschi știm că s-a născut la 14 iunie 1885, a absolvit Institutul pedagogic din Cernăuți în 1908. Din gazeta Foaia Poporului aflăm că în 1911 dl. Ioan Cijevschi e numit învățător definitiv la Bahrinești. Mai știm că, în perioada interbelică, el a fost membru al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina. Despre Ion Crâșmaru nu avem date biografice, dar știm că, în perioada directoratului său, la școală s-au făcut reparații capitale, s-a cumpărat material didactic pentru programa de științe ale naturii și pentru programa de fizică.  Membru al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina în perioada interbelică. În anii 1931-37 a fost directorul la școala din Bahrinești. 

                         Familia lui Cijevschi Ion și Domnica.

În Anuarul învățământului primar din regiunea XIV Cernăuți pe anul 1929, întocmit de inspectorul-șef Emilian Săhleanu, găsim că în satul Bahrinești erau următorii învățători: Cijevschi Ion și Domnica, care aveau titlul „gradul I”, 20 de ani serviciu. Altă învățătoare era Piţul Silvea, care avea 8 ani de serviciu și era detașată la scoala din Băhrinești de la Climăuți. Din acest Anuar aflăm că învățătorii, ca să devină specialiști, trebuiau să admită: examenul de capacitate (maturitate, diploma de școală normală), examenul definitivat (capacitate după legile bucovinene), examenul de înaintare.

În anul de învățământ 1940/1941, sistemul de educație a fost reorganizat după modelul sovietic. Școala din Bahrinești a avut în această perioadă 150 elevi. Școala avea 2 învățători, ambii evrei. Unul dintre ei, Iosif Șlaim, era diriginte în clasa a 4-a. Lângă școală, se afla pichetul de grăniceri, stabilit în casa parohială, rămasă fără preot. Cu ajutorul pichetului a fost amenajat terenul sportiv.

În anii războiului director a fost Doamna Moraru. Nu cunoaștem amănunte despre anii de învățământ 1941-1944.  Se știe, însă, că din cauza războiului în aceeași sală de clasă învățau laolaltă elevi din 2-3 clase. Fiecare elev avea carnet școlar unde la sfârșitul fiecărui semestru se introduceau notele la religie, citire, gramatică, istorie, geografie, științele naturii, matematică, anatomie, caligrafie, desen, muzică, educație fizică și muncă tehnică. Separat se puneau note pentru conduita școlară și pentru frecvență.

După 1944, învățământul general devine obligatoriu. În sat se face evidența copiilor de vârstă școlară, după care aceștia sunt repartizați pe clase, dându-li-se manuale și caiete.

Anul școlar 1944/45 a fost mai special. Elevi de diferită vârstă învățau împreună. Pentru ei totul era nou: cărțile, alfabetul. Nouă era și ideologia. Manuale erau puține. Se simțea acut lipsa de cadre didactice.

În perioada sovietică, școala a căpătat alt statut. Limba de educație a fost declarată limba „moldovenească”. În realitate, aceasta era aceeași limbă română, numai că avea alfabet chirilic.

Prima directoare în anii de după război a fost Elena Smuc (09/1944- 08/1947). În această perioadă, au funcționat învățătorii Toma Isopescu și Nicolae Topală.

O bună perioadă de timp școala a funcționat ca pe vremurile vechi, cu șapte clase. Apoi a trecut la opt clase, numindu-se școală medie incompletă. Într-un timp a avut statut de școală politehnică. În 1976 de pe băncile școlii pleacă prima generație de absolvenți a școlii medii de zece clase. De atunci, satul Bahrinești are școală medie de cultură generală.

În perioada postbelică în școală au funcționat peste 150 de cadre didactice. Dacă am aduna laolaltă vechimea lor de cadru didactic la școala din Bahrinești am obține o sumă fabuloasă: peste o mie de ani.

Printre absolvenții școlii sunt nume cunoscute: Mihai Prepeliţă, poet, prozator, dramaturg, pictor; Mihai Patraş, profesor, doctor în economie; Eugen Patraș, doctor în drept; Eugen Lati, romancier, scenarist, traducător;  Ioan Broască, narcolog, membru fondator şi preşedinte al Asociaţiei Medicale Românești din Cernăuți „Isidor Bodea”; Ştefan Broască, istoric, critic literar, vice-preşedintele Societăţii „Aron Pumnul” ș.a.

                                         În centru : Isopescu Mihai

În perioada 1960-1991 a fost construită aripa nouă a clădirii centrale a școlii, o ospătărie, o sală sportivă, un atelier școlar. Din 1990 a fost construit o clădire pentru clasele mici. În anii 2003-2005 şcoala a participat la un proiect internațional sub egida Fondului Ucrainean de Investiții Sociale. Cu banii primiți de la Banca Mondială a fost reconstruită clădirea școlii. Școala din Bahrinești a mai avut de câștigat și din așa-numitele „investiții verzi” din anii 2011-2012, urmare a Protocolului de la Kyoto. În anul 2016, în curtea școlii a fost săpată o fântână nouă, a fost înnoit sistemul de termoficare.

Un eveniment important în istoria Bucovinei și al satului Bahrinești a fost participarea la hramul satului pe data de 30 mai 1999 a Regelui Mihai al României împreună cu familia sa. El a luat parte la sfințirea bisericii din satul Băhrinești, fiind invitat de săteni. A fost prima vizită a regelui în nordul Bucovinei (ca simplu cetățean) după 1944.

De menționat că primul director sovietic al școlii a fost Elena Smuc (09/1944- 08/1947). În perioada directoratului ei au lucrat învățătorii Toma Isopescu și Nicolae Topală. Elena Smuc a fost înlocuită de Mihail Reihter (1947-1951), căruia i-a luat locul, pentru un an, Mihail Gnip (1951-1952), după care au venit la conducere, fiecare pentru un singur an școlar, Orisea Broască (1952-1953) și Denis Gorbatiuc (1953-1954). Acestora le-au urmat la conducere Petru Rubaneț (1954-1959), Mircea Broască (1959-1973, 1975-1979, 1987-1990) și Mihai Acatrini din 1990.

Din anul 2017 la școală funcționează muzeul istorico-etnografic, cu o sală a istoriei familiei Mandicevschi. Directorul Mihai Acatrini, captivat de istoria satului, a pus bazele muzeului. Pe data de 10 iunie 2019, la Kiev a avut loc o expoziție dedicată Familiei Mandicevschi în istoria Bucovinei. Evenimentul s-a desfășurat la Institutul de Educație pedagogică și Educație pentru Adulți al Academiei Naționale de Științe Pedagogice din Ucraina „Ivan Ziaziun”. 

La finele lunii martie 2019, Școala din Bahrinești a participat la concursul „Cel mai bun website al instituțiilor de învățământ din Ucraina”, care a avut loc la Kiev. Au participat 1500 de școli din toată țara. Școala din Bahrinești a luat locul trei pe țară la categoria „Website-urile școlilor rurale”.

Școala din Bahrinești este unica instituție de învățământ cu predare în limba română care a participat la acest concurs național. La ceremonia de decernare a premiilor directorului instituției i-a fost înmânată o diplomă de merit. La ora actuală, în școală învață 165 de elevi, instruiți de 27 cadre didactice (85 % cu studii superioare). Școala este amenajată cu mobilier nou, cu materiale didactice, are un cabinet de calculatoare moderne, un atelier pentru activități practice. La școală se organizează seminare pedagogice, aici își fac practica studenți de la Facultatea de Istorie a Universității Naţionale „Iuri Fedkovici” din Cernăuţi. Elevii şi profesorii participă la diferite concursuri, unde ocupă locuri fruntașe în clasament raional sau regional. Conform rezultatelor din ultimii ani, școala se află în topul primelor 10 instituții de învățământ mediu general din raionul Hliboca.

Procesul de învățământ se desfășoară conform modelului clasic de școală cu educație în limba română. Începând cu 1 septembrie 2018, predarea materiilor în clasa I se face după programa nouă. 

În 2019 a fost sărbătorită împlinirea a 135 de ani de la fondarea școlii. Au participat elevi, colectivul pedagogic, parohul bisericii din localitate, invitați din România și Republica Moldova, dar și foști absolvenți și profesori ai acestei instituții de învățământ. La 20 septembrie 2019 directorul școlii Mihai Acatrini a întâlnit oaspeții dragi: consulul general al României la Cernăuţi, Irina-Loredana Stănculescu, diplomatul Teofil Rendiuc, Eugen Pătraş, vice-președintele Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi”, Elena Pilihaci, preşedintele Asociaţiei Cadrelor Didactice de Etnie Română din regiunea Cernăuţi, Vasile Rauţ, preşedintele Societăţii „Golgota” a românilor din Ucraina, rapsodul Marcel Grijincu din Horodnicul de Sus, județul Suceava, jurnalistul Sergiu Barbuţa, profesorul Eduard Ogranovici, jurnaliștii Maria Toaca și Vasile Carlaşciuc ș.a. Din partea autorităţilor raionului Hliboca au participat preşedintele Consiliului Raional Petro Panciuk, adjuncta şefului învăţământului Inna Ţurcan, reprezentantul puterii executive Vitali Kolomyeţ. 

Directorul Colegiului Naţional „Vasile Alecsandri” din Bacău, prof. Călin Boambă și directorul şcolii gimnaziale din Negrileşti, judeţul Galaţi, prof. Daniel Mihociu, au încheiat două parteneriate, în baza proiectelor educaţionale pentru afirmarea limbii române. Directorul Liceului tehnologic „Ştefan cel Mare” din Cajvana, județul Suceava, prof. Nicolae Robu, și-a exprimat dorința de a semna un acord similar. Elevii școlii, îmbrăcați în costume naționale românești, îndrumaţi de Elena Adruhovici, director-adjunct, și de profesorul de muzică,Veceslav Codiţă, au bucurat oaspeţii cu un minunat concert. Mai întâi au interpretat capodopera „Cântă cucu-n Bucovina”, scris de compozitorul Constantin Mandicevschi. Au urmat alte creații muzicale și, în premieră, imnul școlii. Directorul școlii, Mihai Acatrini, a abordat în fața reprezentanților autorităților raionale necesitatea acordării școlii din Bahrinești a numelui renumitului pedagog Constantin Mandicevschi.

SUMMARY

In 1883, in Bahrineşti, a school with just one class was built. The opening took place on the 20th of September 1884. The teaching language was Romanian. During that time the vornic (mayor) of the village of Bahrineşti was Mihai Isopescul. From the church directories of that period, we learn the names of the teachers: Emilian Antonowiez (1887), Ilie Prelipcean (1888), Iftimiu Prelipcean (1889).

An important role in the development of education in Bucovina had returned to Constantin Mandicevschi, originating from Bahrineşti. To realize the high professionalism of the above son of Bahrineşti , we will bring the following example:  in the year of 1901, by the Royal Decree,  members of the Provincial School Council,  Upper School Inspection Body were appointed, among them the following persons: the German  Eduard Reiss, PhD in philosophy, the province advisor, the Romanian Constantin Mandicevschi,  Director of the Real Superior Orthodox school in Chernivtsi,  and the Ukrainian  Stefan Smal-Stocki, PhD in philology, Professor at the German University of Chernivtsi.

An important event in the history of Bukovina and the village of Bahrineşti took place on May 30, 1999, during the anniversary of the village, when King Mihai of Romania with his family was invited by the villagers for the sanctification of the church in Bahrineşti. It was the first visit of the King to the North of Bukovina (as a mere citizen) after 1944.  At the present time, the school has 165 pupils, trained by 27 teachers. According to the results during the recent years, the school has positioned itself in the top 10 performing schools in Hliboca district. The educational process has been conducted according to the classical school model with Romanian as teaching language. From September 1, 2018, the teaching of the material for the 1st grade has been executed after the new curriculum.

                                               
                                        Directorul Școli Acatrini Mihai

Vladimir Acatrini s-a născut în 1988 în satul Bahrineşti, regiunea Cernăuți. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității din Cernăuți. În prezent este bibliotecar la Biblioteca Universității din Cernăuți, Secția de Cultură şi Educație. Colaborează cu biblioteca de carte românească din Cernăuți „Glasul Bucovinei”. Președinte al Societății Bibliotecarilor Bucovineni (Cernăuți). Doctorand la Academia Națională de Științe Pedagogice din Kiev.