Vasile Mandicevschi - tatăl renumiților compozitori și pedagogi ai neamului românesc care cu părere de rău sunt uitați.
Printre intelectualii secolului al XIX-lea, animatori ai vieții muzicale în Bucovina, se numără şi familia Mandicevschi.
Vasile Mandicevschi, preot şi compozitor, s-a născut la 1824, în satul Băhrinesti, județul Rădăuți şi a murit în 1896, la Cernăuți. El a fost căsătorit cu Veronica Popovici (Baloşescu), descendentă dintr-o veche familie de boieri din Moldova. Veronica Popovici (1834 – 1881), fiica lui Constantin Popovici, profesor la Institutul Teologic din Cernăuţi, era o mare amatoare de muzică şi o bună pianistă.
Ea a fost sora savantului cu renume european, Eusebie Popovici, profesor universitar la Institutul Teologic din Cernăuţi (a predat istoria bisericească) şi a venerabilului arhimandrit Clementei Constantin Popovici, care de asemenea a fost profesor universitar.
Vasile Mandicevschi a avut opt copii: Aurora, Virginia, Maria, Ecaterina, Eusebie, Constantin, Erast şi Gheorghe.
În jurul originii lui Vasile Mandicevschi se duc multe discuții. Cine era şi unde s-a născut? Unii sunt de părere că el a fost un preot uniat din Galiţia, însă această afirmație este greșită.
În primul rând, Vasile Mandicevschi a slujit timp de mai mulți ani ca preot în satul Băhrineşti, care este o localitate ortodoxă de aproape 600 de ani.
În al doilea rând, în vechiul cimitir din sat se află mormântul preotului ortodox, care se numea Ioan (Iwan) Mandiceschi (a murit la 1853 în vârstă de 75 de ani), el este tatăl lui Vasile Mandicevschi. Din fondurile Arhivei Statului din Cernăuţi aflăm că Ioan s-a născut şi a murit în satul Băhrineşti. Astăzi este greu de spus când s-a născut părintele Ioan.
Din dosarul Cartea de înregistrare a decedaților din anii 1843 -1890 din satul Băhrineşti găsim la pagina 96 sub numărul 57, că parohul Ivan Mandicevschi a murit pe 18 iunie 1853 și a fost înmormântat pe 20 iunie în vârstă de 72 de ani.
În cimitirul vechi din satul Băhrineşti, unde este înmormântat părintele, pe cruce este scris că parohul Ioan Mandicevschi a trecut la cele veșnice la vârsta de 75 de ani. De asemenea, găsim informații despre Ioan (Iwan) Mandiceschi în Documente Bucovinene de Teodor Balan, în documentul Bahrineşti 1814, 05 Februarie sunt numiţi proprietarii satului: „Antohi Stroici lasă copiilor săi Gheorghe, Manolachi, Petrachi, Mihalachi şi Neculai moşia sa Bahrineşti”. Documentul menţionează în final: „La această dată m-am întâmplat şi eu Iohan Mandetschewski, pastor local”. Ioan (Iwan) Mandicevschi a fost mult timp preot în satul Băhrineşti şi în satul Costina. Fiul lui, Vasile Mandicevschi, a urmat studiile teologice la Cernăuți, unde a învățat să cânte şi la flaut.
Ea a fost sora savantului cu renume european, Eusebie Popovici, profesor universitar la Institutul Teologic din Cernăuţi (a predat istoria bisericească) şi a venerabilului arhimandrit Clementei Constantin Popovici, care de asemenea a fost profesor universitar.
Vasile Mandicevschi a avut opt copii: Aurora, Virginia, Maria, Ecaterina, Eusebie, Constantin, Erast şi Gheorghe.
În jurul originii lui Vasile Mandicevschi se duc multe discuții. Cine era şi unde s-a născut? Unii sunt de părere că el a fost un preot uniat din Galiţia, însă această afirmație este greșită.
În primul rând, Vasile Mandicevschi a slujit timp de mai mulți ani ca preot în satul Băhrineşti, care este o localitate ortodoxă de aproape 600 de ani.
În al doilea rând, în vechiul cimitir din sat se află mormântul preotului ortodox, care se numea Ioan (Iwan) Mandiceschi (a murit la 1853 în vârstă de 75 de ani), el este tatăl lui Vasile Mandicevschi. Din fondurile Arhivei Statului din Cernăuţi aflăm că Ioan s-a născut şi a murit în satul Băhrineşti. Astăzi este greu de spus când s-a născut părintele Ioan.
Din dosarul Cartea de înregistrare a decedaților din anii 1843 -1890 din satul Băhrineşti găsim la pagina 96 sub numărul 57, că parohul Ivan Mandicevschi a murit pe 18 iunie 1853 și a fost înmormântat pe 20 iunie în vârstă de 72 de ani.
În cimitirul vechi din satul Băhrineşti, unde este înmormântat părintele, pe cruce este scris că parohul Ioan Mandicevschi a trecut la cele veșnice la vârsta de 75 de ani. De asemenea, găsim informații despre Ioan (Iwan) Mandiceschi în Documente Bucovinene de Teodor Balan, în documentul Bahrineşti 1814, 05 Februarie sunt numiţi proprietarii satului: „Antohi Stroici lasă copiilor săi Gheorghe, Manolachi, Petrachi, Mihalachi şi Neculai moşia sa Bahrineşti”. Documentul menţionează în final: „La această dată m-am întâmplat şi eu Iohan Mandetschewski, pastor local”. Ioan (Iwan) Mandicevschi a fost mult timp preot în satul Băhrineşti şi în satul Costina. Fiul lui, Vasile Mandicevschi, a urmat studiile teologice la Cernăuți, unde a învățat să cânte şi la flaut.
Biserica veche
lin Băhrinești unde a slujit tatăl lui Vasile Mandicevschi.
După studiile teologice, între anii 1847-1850, a fost hirotonit preot, apoi, în anul 1880, a fost numit exarh. A fost preot în Băhrineşti, Molodia şi Voloca pe Derelui. A lăsat în manuscript un volum de piese muzicale pentru pian: doine, hore, valsuri, scrise sub influenta soției sale, Veronica Popovici.
În revista bilingvă eparhială „Candela”, din 1896, (p. 512-513), la rubrica Cronică, aflăm că Vasile Mandicevschi a slujit liturghia în satele Bahrineşti şi Molodia timp de 46 de ani. În anul 1873, arhiepiscopul Teofil Bendella l-a distins cu Brâul Roşu, iar în anul 1880, arhiepiscopul Silivestru Morariu Andrievici i-a acordat titlul de exarh. Peste puțin timp, Vasile Mandicevschi a fost ales egumen al Mănăstirii Putna, dar moare în 1896 şi nu a reușit să intre în această slujbă.
De asemenea, în baza statisticilor bisericești Schematismus der Bucovinaer gr.-or. Archiepiscopal – Diöcese (Anuarul ortodox bisericesc) pe anii 1847-1897, aflăm că Vasile Mandicevschi a slujit în satele Băhrineşti (1850 - 1867) şi Molodia (1868 - 1891).
În revista bilingvă eparhială „Candela”, din 1896, (p. 512-513), la rubrica Cronică, aflăm că Vasile Mandicevschi a slujit liturghia în satele Bahrineşti şi Molodia timp de 46 de ani. În anul 1873, arhiepiscopul Teofil Bendella l-a distins cu Brâul Roşu, iar în anul 1880, arhiepiscopul Silivestru Morariu Andrievici i-a acordat titlul de exarh. Peste puțin timp, Vasile Mandicevschi a fost ales egumen al Mănăstirii Putna, dar moare în 1896 şi nu a reușit să intre în această slujbă.
De asemenea, în baza statisticilor bisericești Schematismus der Bucovinaer gr.-or. Archiepiscopal – Diöcese (Anuarul ortodox bisericesc) pe anii 1847-1897, aflăm că Vasile Mandicevschi a slujit în satele Băhrineşti (1850 - 1867) şi Molodia (1868 - 1891).
* Vladimir Acatrini s-a născut în 1988, satul Bahrineşti, regiunea Cernăuţi. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Cernăuţi. În prezent este bibliotecar la Biblioteca Universităţii din Cernăuţi, Secţia de Cultură şi Educaţie. Autor de studii istorice în reviste de specialitate.
Comentarii
Trimiteți un comentariu