vineri, 21 iulie 2017

Astăzi cercetând fondurile Arhivei de Stat din Cernăuți, am descoperit o mulțime de lucruri interesante privind istoria localității Băhrinești. Printre documente se numără două Fotografii a Biserici și părintelui paroh Nistor Popescu și alte documente privind istoria satului.




Prima pomenire a satului Băhrineşti este datată la 31 august 1458, în timpul domnirii marelui voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt printr-un uric, unde este menţionat: „…scuteşte slobozia Bohrineşti a mănăstirii Moldoviţa de podvor, posad, de munca la morile domneşti, de căratul vinului, de desetină, de stupi şi porci, de urmărirea hoţilor, de munca la cetatea Sucevii, vor merge la război numai dacă domnul va merge. în urmă de globnici şi pripaşari”. Aşa, cu semnătura marelui Domn începe istoria satului Băhrineşti.
Când a apărut prima biserică în sat nu se ştie. Într-un document din anul 1803 datat cu 15 aprilie, Cernăuţi, găsim că Vasile Vasilco constată că Bainţe (actualul sat Baineț România) nu avuse biserică şi oamenii mergeau la biserica din Băhrineşti.

                                         Biserica din satul Baineț,  județul Suceava. Foto - 1936.

În „Documentele Bucovinene” de Teodor Balan, vol. VI, 1760 - 1833, nr. 139, pag. 414, găsim un document: „Băhrineşti, 1814 – 05 Februarie”. Din acest document aflăm cine au fost proprietarii satului: – „Antohi Stroici lasă copiilor săi Gheorghe, Manolachi, Petrachi, Mihalachi şi Neculai moşia sa Băhrineşti”, documentul este semnat cu cuvintele de încheiere „…La această diată m-am întâmplat şi eu lohan Mandetschewski, pastor local” (despre istoria preoților până la Iohan Mandetschewski nu există informații).


Un izvor de a afla ceva despre bisericile din Bucovina sunt Anuarele Bisericii Ortodoxe din Bucovina (Schematismus). Din Anuarele Bisericii Ortodoxe din Bucovina găsim informaţii despre bisericile din sate, şi anume cine erau preoții, cine erau patroni ai bisericii, numărul de locuitori, informaţii despre școala din sat. Astfel, în 1841, paroh era Joann Mandaczewski (lohan Mandetschewski, Ion Mandicevschi, este strămoșul renumiților compozitori și pedagogi din familia Mandicevschi), patron – Erben Stroici, locuitori – 614. În anul 1849 Bahrineştiul era parte integrală a mănăstirii Cetăţuia.
În 1856, paroh era Vasilie Mandicevschi. Patronul satului era baronul Mustaţă, locuitori – 730. Din Anuarul 1862 aflăm că în sat era școală trivială națională. Locuitori – 770, paroh – Vasile Mandicevschi. În 1864 era şcoală trivială, postul de profesor, neocupat, probabil copiii erau educați de așa numiții „dascăli ambulanţi”. Patroni îi aveau pe Ignatz Donnersberg şi Erben Stroici, locuitori – 866. Din 1868 paroh devine Ioann Mironovici.
În anul 1883 în documente apare biserica, care astăzi bahrineştenii o numesc „biserica veche”.


Despre această biserică în copia „A” a inventarului bisericii întocmit la 3 (16) iunie 1905 citim: „Biserica aceasta a zidit-o comuna în anul 1880 din lemnul bisericii vechi din Vicovul de Jos, carele l-a cumpărat cu 100 cor. pe cheltuiala proprie şi din colete, şi s-a simțit cu hramul „Prea sfântei Treimi” în 4 (16) iunie 1883”. Mai știm că la Vicovul de Jos biserica a fost construită cu ajutorul episcopului Dositei Herescu (1710-1789) în anul 1777.


În timpul când vornicul satului era Mihai Isopescu (1837-1907) numit Morozac, în sat s-a construit biserica și școala. Din Anuarul 1887 găsim informație despre școală şi numărul de bărbaţi şi femei. în 1888 postul de paroh era vacant, în 1889 paroh era Ştefan Seleski, născut în 1842, numărul de locuitori 1.030. în 1894 învățător de religie şi inspector şcolar devine preotul local Ştefan Seleski.


Din Protocolul vitalistei canonice protopres-viteriale pentru anul 1904 făcut în 19 martie (1 aprilie) 1905, paroh era Isidor Paşcanu, dar de la 3 (16) iunie 1905 paroh este Ştefan Cepişca. Numărul de locuitori în 1905 era 1.233. în 1907, când patroni ai bisericii erau obștea din Volcineț Johann Hermann, paroh era Ştefan Cepişca, născut în 1870, preot din anul 1898, paroh din 1905 în Băhrineşti, iar cantor era, din anul 1884, Ismail Siretean născut în 1861, numărul de locuitori -1.255.

                                                       Biserica din satul Volcineț, foto - 1936

Tot din copia „A” a inventarului bisericii întocmit la 3 (16) iunie 1905, când parohul Isidor Paşcanu a dat biserica parohului Ştefan Cepişca din adaosul din 1891 sub 392-393 găsim două icoane a Mântuitorului şi a Maicii Domnului pictate de renumitul Epaminonda Bucevschi (1843-1891), pe care Mihai Eminescu l-a numit “Rembrant al Bucovinei”.


Bucovina în Primul război mondial a constituit pentru Armata Austro-Ungară şi Armata Imperială Rusă un teatru secundar de operațiuni militare. Nici o provincie europeană nu a avut de suferit în timpul Primului război mondial, cât a avut de îndurat Bucovina. Practic nu se știe nimic despre istoria satului în timpul Primului război mondial. Primul Anuar după război este din 1921, se numește „Şematismul” şi este scris în limba româ­nă. Din el aflăm că paroh era Mihail Corduş, născut în 1885, cantor Vasile Baloş. Există informație şi despre locuitori – 1.198, 286 de familii, din care 551 bărbaţi şi 647 femei. în 1923 parohul Mihail Corduş devine cavaler al ordinului „Coroana României”, persoane – 1.313. Din 1928 paroh este George Belei, născut în 1898, există școala de 4 clase, familii 330, persoane 1.409. în 1934 locul de paroh era vacant, din administrația parohială făcea parte Maximilian Mitric, născut în 1903, cantor – Vasile Baloş, scoală cu 7 clase, persoane 1.580.
Din toamna anului 1934 paroh devine Nistor Popescu, ocupând acest post până Bucovina a intrat în componența URSS. în jaloba scrisă de Constantin Broască, Nicolai Tofan, Samuil Biluseac, Dionizie Cijevschi pe data de 31 mai 1939 Mitropoliei Bucovinei găsim următoarele: „Puteţi vedea că în această parohie au fost Pr. Mandicevschi 30 de ani, Pr. Mironovici 21 de ani, Pr. Seleschi 18 ani, Pr. Cepişca 17 ani”. Mai cunoaștem din documente că în anul 1939 epitropi ai bisericii erau Constantin Broască, Tofan Nicolai, Dionizie Cijevschi, epitrop contabil și director școlar, loan Cărşmaru, epitrop casar, Gheorghe Cornea, cantor, Vasile Baloş.
Din Protocolul vizitații canonice protopresviteriale pentru anul 1912 făcut în 11 (23) aprilie: „Biserica e de lemn, foarte mică, cu un acoperământ atât de defectuos, încât la ploaie cât de mică, curge chiar pe masă… a zidi o biserică nouă, cu atât mai mult fiindcă pregătirile referitoare s-au făcut, deja în anul 1907”. Într-un document găsim că în 1911 se va începe zidirea bisericii noi.
Probabil a fost efectuată o reparație, fiindcă din anii 20 nu mai găsim pomenire despre biserica nouă. În anii 30 a început adunarea materialelor pentru biserica nouă, paroh al bisericii fiind preotul Mitric. Lucrând în Arhiva regională, am găsit o mapă sub numărul 73 din 1937 a Mitropoliei Bucovinei, serviciul arhitecturii cu denumirea „Dosar privitor la construcția bisericii noi din comuna Băhrineşti, județul Rădăuți”.

                                               Biserica în prezent 2017. (Pogorârea Sfântului Duh)

Biserica nouă așa şi nu a fost zidită din cauza conflictelor dintre oameni, războiului, ruinării de după război, apartenența la altă țară, altă ideologie.


Biserica Nouă (Sf. Treimi)



Părintele Nistor Popescu, parohul biserici din Băhrinești din 1934 - 1941.



Vladimir ACATRINI, colaborator la Biblioteca ştiinţifică a Universităţii Naţionale „Iu. Fedkovyci” din Cernăuţi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu